CALITATE PROCESUALA PASIVA. DEPOZITAR AL
DOCUMENTELOR SOLICITATE.
Legea nr.544/2001
Calitatea procesuala pasiva in actiunea intemeiata pe
Legea nr.544/2001 prin care reclamantul solicita obligarea
paratului la a-i fi comunicate anumite date de interes personal
cuprinse in documente originale nu apartine emitentului
actelor, ci depozitarului acestora.
(Decizia nr.487/R-C din 04 aprilie 2007)
Prin cererea inregistrata la data de 23.03.2006, reclamantul
V.M. a chemat in judecata pe paratul Inspectoratul de Politie al judetului
Arges, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta in cauza sa fie
obligat a-i comunica date de interes personal ce sunt cuprinse in
documentele originale cu privire la trecerea sa in rezerva in 30.04.1991 si
informatiile de interes personal cuprinse in raportul adresat paratului
Ministrul de Interne in anul 1994, pe care exista o rezolutie ce-l priveste
direct, precum si documentatia ce a stat la baza clasarii raportului.
In motivarea cererii, s-a aratat ca a fost trecut in rezerva in
anul 1991, fara a avea acces, in nici un moment, la documentele originale
de trecere in rezerva.
In anul 1994, neoficial, a aflat ca Ministrul de Interne, de
atunci - D.I.T., a pus o rezolutie favorabila pe un raport ce-l privea, dar
conducerea inspectoratului nu a dat curs dispozitiei ministrului si ca, in
urma actionarii in judecata, Curtea de Apel Pitesti, a stabilit ca datele
solicitate au caracter personal, neintrand sub incidenta Legii 544/2001.
Tribunalul Arges - complet specializat, prin sentinta civila
nr.166/CA/05.06.2006 a respins actiunea ca inadmisibila.
Pentru a se pronunta in acest sens, instanta de fond a retinut
ca, in cauza, a operat autoritatea de lucru judecat, in raport de sentinta
nr.76/FC/1999 a Curtii de Apel Pitesti si decizia nr.451/2000 a Inaltei
Curtii de Casatie si Justitie, din care rezulta ca acesta a luat cunostinta de
inscrisuri.
S-a mai retinut, in privinta cererii de comunicare a actelor ce
au stat la baza deciziei, ca pentru acestea trebuie sa formuleze actiune in
anulare a actului considerat nelegal, iar cu privire la comunicarea
raportului, s-a retinut ca trebuia sa se adreseze Ministerului Apararii si
Internelor.
Impotriva acestei hotarari s-a formulat recurs de catre
reclamant, admis de Curtea de Apel Pitesti prin decizia nr.712/R-
C/27.10.2006, care a casat sentinta si a trimis cauze spre rejudecare la
acelasi tribunal.
Astfel, s-a apreciat ca, in mod gresit, instanta a retinut
autoritatea de lucru judecat, fara a fi intrunite cerintele art.1201 Cod civil,
precum si ca motivarea instantei vizand comunicarea actelor ce "au stat
la baza emiterii unei decizii" nu este lamuritoare, din perspectiva
exceptiei invocate.
De asemenea, s-a retinut ca, tocmai pornind de la
considerentele deciziei respective, prin care s-a stabilit ca informatiile
solicitate sunt de interes personal si nu public, cererea reclamantului
trebuia analizata in raport cu dispozitiile Legii nr.554/2001.
In sfarsit, Curtea nu a analizat critica vizand exceptia
neparcurgerii procedurii prealabile invocata de intimat, avand in vedere
ca instanta de fond nu a pus-o in discutie, urmand a se pronunta asupra
ei, la reluarea judecatii.
La data de 29.12.2006 reclamanta si-a intregit cererea si cu
solicitarea obligarii paratului la daune morale.
Dupa judecata in fond, in urma casarii, acelasi tribunal, prin
sentinta civila nr.89/CA/05.02.2007 a respins actiunea reclamantului ca
neintemeiata.
Astfel, s-a retinut, referitor la emitentul actelor si
informatiilor solicitate, ca acesta nu poate fi Inspectoratul Judetean de
Politie Arges, intrucat nu acesta este emitentul ordinului de trecere in
rezerva, ci Ministerul Apararii si Internelor - fost Minister de Interne.
De aceea, referitor la informatiile privitoare la raportul
adresat fostului Ministru de Interne - D.I.T. - s-a apreciat ca tot
Ministerul Apararii si Internelor trebuie sa raspunda.
Asupra caracterului informatiilor solicitate instanta a apreciat
ca are competenta clarificarii lor numai institutia careia i s-a adresat
memoriul, respectiv Ministerul Apararii si Internelor.
Prin urmare, ambele cereri au fost apreciate ca neintemeiate.
Si impotriva acestei hotarari s-a formulat recurs de catre
reclamantul V.M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pe
dispozitiile art.304 pct. 6,7 si 9 Cod procedura civila, astfel:
- in loc sa se pronunte pe fondul cauzei, instanta de fond a
invocat si admis, in mod gresit, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a
Ministerul Apararii si Internelor .
Or, nu s-a pus niciodata in discutie o asemenea exceptie, mai
mult, din dezbateri, a rezultat ca dosarul administrativ solicitat se afla in
arhiva I.P.J. Arges al Ministerului Apararii si Internelor si nu in alta parte,
imprejurare recunoscuta de parat in intampinarile depuse.
- hotararea instantei de fond nu cuprinde motivele de fapt si
de drept pe care se sprijina, in sensul ca actiunea este respinsa ca
netemeinica sub aspectul tuturor capetelor, fara a indica temeiurile de
drept, dar contine si motive contradictorii, de genul "plata unor
informatii de interes personal", in loc de plata despagubirilor morale la
care a dovedit ca este indreptatit;
- instanta de fond a ignorat decizia instantei superioare cu
privire la caracterul informatiilor solicitate, statuate ca fiind de interes
"personal", astfel ca retinerea imprejurarii conform careia instanta nu se
poate pronunta daca acestea sunt clasificate sau de interes personal, vine
in contradictie cu cele statuate deja, dar si cu o parte din motivare, din
considerentele sentintei, care reconfirma ca informatiile sunt de interes
personal.
Examinand recursul, prin prisma criticilor aduse pe temeiurile
invocate, dar si in limitele dispozitiilor art.3041 Cod procedura civila,
Curtea a retinut ca acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune in
continuare:
Astfel, referitor la prima critica, de care atarna dezlegarea
pricinii de fata, aceasta a fost privita ca fondata, in sensul ca, in mod
gresit, instanta de fond a respins actiunea pe o exceptie, invocata din
oficiu si nepusa in discutia partilor, incalcandu-se dispozitiile art.136-137
Cod procedura civila, dar si dreptul partilor de a se apara, precum si
principiul contradictorialitatii.
De altfel, din corespondenta purtata intre reclamant si paratul
Inspectoratul de Politie al judetului Arges, a rezultat, fara dubii, ca acesta
este depozitarul documentelor solicitate si nu Ministerul Apararii si
Internelor, sustinandu-se fie ca recurentul a luat cunostinta de ele, fie ca
nu pot fi consultate datorita caracterului de informatii clasificate (f.22,
35-37), motiv pentru care intimatul-parat nu a invocat o asemenea
exceptie.
S-a retinut ca aceasta cauza a mai fost analizata intr-un ciclu
procesual, sub toate aspectele, instantele avand obligatia de a verifica
calitatea partilor, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega
valabil decat intre titularii dreptului ce rezulta din raportul de drept
material dedus judecatii, imprejurare in raport de care, nesesizandu-se
probleme prealabile, ci doar aspecte ce tin de fondul cauzei, instanta de
control a dat indrumarile necesare, neluate insa in considerare la reluarea
judecatii, ceea ce face justificata critica recurentului si sub acest aspect.
Deoarece in calea de atac nu se pot administra probe noi si
avand in vedere solutionarea cauzei pe o exceptie, ce nu era incidenta
cauzei, se impune ca judecata sa fie reluata, urmand a fi analizate si
celelalte aparari si critici formulate de parti.
Fata de cele ce preced, Curtea, in temeiul art.312 alin.1 si 5
Cod procedura civila, a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza
spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, complet specializat.