Conflict de munca. Obligatia angajatorului prevazuta de art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii de eliberare a documentelor care atesta calitatea de salariat
Decizia civila nr. 1328 din 03.03.2009
Recurenta-reclamanta este indreptatita la eliberarea actului de certificare de catre fostul angajator, care sa se ateste datele solicitate de ea.
Din interpretarea sistematica, logico-juridica, a dispozitiilor art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii rezulta ca sintagma "(...) toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului; (...)" se refera la toate datele legate de activitatea in munca a salariatului - perioada lucrata, functia exercitata de salariat, specialitatea, drepturile salariale realizate, sporurile si alte venituri suplimentare, denumirea tuturor sporurilor, procentul sau suma acordata, perioada in care au fost primite sporurile respective, actele normative in baza carora au fost platite respectivele drepturi salariale, precum si mentiunea referitoare la achitarea, de catre angajator, a contributiilor legale la bugetul asigurarilor sociale, asupra veniturilor respective.
Asadar, nu are relevanta daca salariatul sau, dupa caz, fostul salariat, care solicita aceste date, le utilizeaza in calitatea sa de salariat (legat, deci, de executarea raporturilor de munca) sau pentru obtinerea ori recalcularea drepturilor de pensie.
De asemenea, sunt nefondate, astfel ca vor fi inlaturate, ca atare si sustinerile recurentei-parate in sensul ca, desi dispozitiile art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii nu disting daca datele din adeverinta solicitata de reclamanta sunt sau nu sunt utile, ca baza de caIcul, la stabilirea cuantumului pensiei, prin dispozitiile OUG nr.4/3 februarie 2005, se distinge, cu prisosinta acest lucru, insa, afirma recurenta-parata, ordonanta mentionata a fost ignorata, in totalitate, de catre prima instanta.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a - Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a R.A.A.N. - S.I.T.O.N., ca neintemeiata. A admis actiunea formulata de reclamanta CL, in contradictoriu cu paratele R.A.A.N - Sucursala CNP.
A obligat paratele sa elibereze adeverinta din care sa rezulte daca reclamanta a mai beneficiat de alte sporuri, in afara sporului special pentru conditii deosebite de munca, respectiv procentul sau suma acordata, perioada in care a primit aceste sporuri, actele normative in baza carora au fost platite respectivele drepturi salariale, precum si mentiunile referitoare la achitarea, de catre angajator, a contributiei la bugetul asigurarilor sociale pentru respectivele venituri.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut, ca potrivit art.40 alin.2 lit. h din codul muncii, angajatorul are obligatia de a elibera, la cerere, toate documentele ce atesta calitatea de salariat a solicitantului.
Astfel, anexa VI la OUG nr.4/2005 prevede care sunt mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda o adeverinta prin care se dovedesc aceste sporuri si anume, denumirea unitatii, perioada in care s-a lucrat, cu indicarea datei de incepere si de incetare a raportului de munca, functia, meseria sau specialitatea exercitata, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordata, perioada in care s-a primit sporul si temeiul in baza caruia s-a acordat. Adeverintele vor purta numar, data eliberarii, stampila unitatii, precum si semnatura celui care angajeaza unitatea sau a persoanei delegate in acest sens de conducerea unitatii.
Prima instanta a apreciat ca, atat timp cat nu se poate retine vreo culpa a reclamantei, aceasta trebuie sa beneficieze de toate drepturile prevazute de lege in legatura cu raporturile de munca si ca, in acest caz, societatea angajatoare are obligatia de a-si asuma raspunderea pentru eliberarea unor adeverinte, in care sa fie mentionate orice date in legatura cu munca prestata de catre salariati.
In caz contrar, reclamanta ar fi prejudiciata prin stabilirea unor drepturi de pensie mai mici decat cele care i se cuvin, proportional cu contributiile retinute si virate, aferente veniturilor realizate si care nu sunt inregistrate in carnetul de munca.
Ca urmare, tribunalul a apreciat ca, pentru recalcularea drepturilor de pensie, reclamanta are nevoie de o adeverinta din care sa rezulte daca a mai beneficiat de alte sporuri in afara sporului special pentru conditii deosebite de munca, respectiv procentul sau suma acordata, perioada in care a primit aceste sporuri, actele normative in baza carora au fost platite respectivele drepturi salariale, precum si mentiunile referitoare la achitarea, de catre angajator, a contributiei la bugetul asigurarilor sociale pentru respectivele venituri.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs, motivat in termenul legal, atat reclamanta cat si parata criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamanta Ciupagea Lia arata ca in cererea de chemare in judecata a solicitat instantei sa fie obligate paratele sa ii elibereze o adeverinta, in care sa fie mentionate toate veniturile salariale suplimentare pe care ea le-a obtinut, pentru care s-au achitat, de catre angajator, contributiiile legale la bugetul asigurarilor sociale.
La randul sau, recurenta-parata prin motivele de recurs, sustine ca veniturile si drepturile salariale pot sa ateste calitatea de salariat potrivit Codului muncii, insa instanta de fond nu a tinut seama ca unitatea parata a eliberat reclamantei, la cerere, adeverinta nr.xxxxxx/18.03.2008, in vederea inscrierii la pensie, dar si a recalcularii pensiei, adeverinta care a cuprins sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat reclamanta in perioada 11.02.1980 - 01.04.1990, cat a lucrat in unitate si care atesta calitatea acesteia de salariat, potrivit dispozitiilor art.40 alin.2 itera h din Codul muncii.
Precizeaza recurenta-parata ca este adevarat ca in arhiva S.C.N. Pitesti se gasesc statele de plata ale reclamantei-intimate, dar in acestea nu sunt evidentiate distinct sporurile si drepturile salariale la care a obligat-o instanta de fond si care se gasesc in arhiva S.I.T.O.N. Bucuresti.
Mai sustine recurenta-parata ca instanta de fond a ignorat faptul ca recurenta-reclamanta a solicitat adeverinta pentru venituri salariale si drepturi de care nici nu a beneficiat cat a lucrat in unitate angajatoare si pe care le-a precizat, prin intampinarea depusa, cum ar fi: recompense din avantaje postcalculate, spor obiective speciale, spor fidelitate, spor confidentialitate.
Referitor la ignorarea de catre instanta de fond a motivelor si probelor sale, recurenta-parata subliniaza faptul ca a fost obligata la eliberarea adeverintei pentru sporuri de acord, prime, participare la beneficii, recompense din avantaje economice, care potrivit dispozitiilor pct.VI din Anexa 1 a OUG nr.4/03 februarie 2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, "nu sunt luate in calcul la stabilirea punctului de pensie, intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.". Ori, instanta de fond nu a tinut seama nici de aceasta cerere formulata de unitatea parata, adeverinta fiindu-i necesara reclamantei pentru pensie, ci nu pentru atestarea calitatii de salariat.
Sustine, de asemenea, recurenta-parata ca este adevarata mentiunea, din considerentele hotararii fondului, potrivit careia dispozitiile art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii nu disting daca datele din adeverinta solicitata sunt sau nu utile, ca baza de calcul, la stabilirea cuantumului pensiei, insa aceasta o distinge cu prisosinta OUG nr.4/3 februarie 2005, act normativ ignorat in totalitate de catre prima instanta.
Mai precizeaza ca a invederat Tribunalului, prin intampinare, ca "eliberam adeverinte, cum de altfel am eliberat si reclamantei, dar semnam adeverinte corecte, numai in conformitate prevederile legale in vigoare si nu putem elibera adeverinte cu nesocotirea legislatiei actuale" si ca, potrivit legii, angajatorii sunt direct raspunzatori de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informatilor inscrise in adeverintele pe care le intocmesc si le elibereaza.
Analizand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva criticilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
Cat priveste recursul formulat de recurenta-reclamanta, Curtea constata ca reclamanta a solicitat obligarea paratelor la emiterea unei adeverinte privind veniturile salariale suplimentare realizate de ea in calitate de salariata a IRNE Pitesti, adeverinta care sa mentioneze: perioada lucrata de reclamanta, ca salariata, in cadrul institutului, functia si, eventual specialitatea exercitata, denumirea tuturor sporurilor, procentul sau suma acordata, perioada in care a primit sporurile respective, actele normative in baza carora au fost platite respectivele drepturi salariale, precum si mentiunea referitoare la achitarea de catre angajator a contributiei la bugetul asigurarilor sociale pentru respectivele venituri.
Potrivit dispozitiilor art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii:
"Angajatorului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii: h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului; (...)."
Fata de petitul actiunii introductive, Curtea constata ca in mod nejustificat instanta de fond, desi a admis in tot actiunea reclamantei, a obligat paratele sa elibereze o adeverinta din care sa rezulte doar daca reclamanta a mai beneficiat si de alte sporuri, in afara sporului special pentru conditii deosebite de munca, respectiv procentul sau suma acordata, perioada in care a primit aceste sporuri, actele normative in baza carora au fost platite respectivele drepturi salariale, precum si mentiunile referitoare la achitarea, de catre angajator, a contributiei la bugetul asigurarilor sociale pentru respectivele venituri.
Cata vreme, in raport de dispozitiile legale suscitate, recurenta-reclamanta este indreptatita la eliberarea actului de certificare care sa se ateste datele solicitate de ea prin actiunea formulata, Curtea apreciaza ca, sub acest aspect, solutia primei instante este netemeinica, urmand a fi, deci, modificata.
Astfel, Curtea apreciaza ca din interpretarea sistematica, logico-juridica, a dispozitiilor art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii rezulta ca sintagma "(...) toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului; (...)" se refera la toate datele legate de activitatea in munca a salariatului - perioada lucrata, functia exercitata de salariat, specialitatea, drepturile salariale realizate, sporurile si alte venituri suplimentare, denumirea tuturor sporurilor, procentul sau suma acordata, perioada in care au fost primite sporurile respective, actele normative in baza carora au fost platite respectivele drepturi salariale, precum si mentiunea referitoare la achitarea, de catre angajator, a contributiilor legale la bugetul asigurarilor sociale, asupra veniturilor respective.
Asadar, nu are relevanta daca salariatul sau, dupa caz, fostul salariat, care solicita aceste date, le utilizeaza in calitatea sa de salariat (legat, deci, de executarea raporturilor de munca) sau pentru obtinerea ori recalcularea drepturilor de pensie.
Fata de cele retinute mai sus, Curtea apreciaza ca nu pot fi primite, intrucat sunt nefondate, sustinerile formulate, in cuprinsul cererii de recurs, de catre recurenta-parata in sensul ca in arhiva sa se gasesc doar statele de plata ale recurentei-reclamante, dar ca, in acestea, nu sunt evidentiate distinct sporurile si drepturile salariale la care a obligat-o instanta de fond si care se gasesc in arhiva S.I.T.O.N. Bucuresti. Aceste sustineri sunt, practic, chestiuni ce tin de executarea hotararii judecatoresti, obligatia de eliberare a actului de certificare revenind angajatorului. Ori, angajatorul este, in speta, recurenta-parata.
De asemenea, sunt nefondate, astfel ca vor fi inlaturate, ca atare si sustinerile recurentei-parate in sensul ca, desi dispozitiile art.40 alin.2 lit. h din Codul muncii nu disting daca datele din adeverinta solicitata de reclamanta sunt sau nu sunt utile, ca baza de caIcul, la stabilirea cuantumului pensiei, prin dispozitiile OUG nr.4/3 februarie 2005, se distinge, cu prisosinta acest lucru, insa, afirma recurenta-parata, ordonanta mentionata a fost ignorata, in totalitate, de catre prima instanta.
Cu privire la criticile mentionate mai sus, Curtea retine ca nu rezulta din textul OUG nr.4/2005 distinctia despre care face vorbire recurenta-parata. Ori, potrivit adagiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem.
In acest sens, retine ca in mod eronat recurenta-parata considera ca dispozitiile OUG nr.4/2005 nu ar fi fost avute in vedere, de instanta de fond, la pronuntarea sentintei atacate, precum si sa aceste dispozitii ar contraveni dispozitiilor Codului muncii. Dimpotriva, dispozitiile Codului muncii se coroboreaza cu cele ale OUG nr.4/2005.
Este adevarat ca dispozitiile OUG nr.4/2005 privesc domeniul pensiilor, ele avand un accentuat caracter de specificitate, iar dispozitiile Codului muncii privesc domeniul raporturilor de munca, insa toate aceste reglementari se refera, in esenta, la calitatea de salariat, calitate ce constituie premisa dobandirii calitatii de pensionar.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca recursul declarat de recurenta-reclamanta este fondat, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1, alin.2 si alin.3 teza 1 din Codul de procedura civila, il va admite si, in consecinta, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca va obliga paratele sa ii elibereze reclamantei o adeverinta privind veniturile salariale suplimentare realizate de aceasta in cadrul Institutului in care sa se mentioneze perioada lucrata in cadrul institutului, functia, specialitatea, denumirea sporurilor, procentul sau suma acordata, perioada in care le-a primit, actele normative in baza carora au fost platite, precum si mentiunea referitoare la achitarea contributiei de asigurari sociale.
Urmeaza a respinge recursul formulat de parata