EXPROPRIERE. CUANTUM DESPAGUBIRI. PARTICIPAREA
OBLIGATORIE A PROCURORULUI.
Potrivit art.9 din Legea nr.198/2004, expropriatul nemultumit de
cuantumul despagubirilor acordate pentru exproprierea imobilului, se poate adresa
instantei judecatoresti competente, actiunea solutionandu-se potrivit dispozitiilor
art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate
publica.
Art.23 al legii sus citate, prevede ca solutionarea cererii de expropriere
se face cu participarea obligatorie a procurorului, care nu a fost citat la prima instanta
pentru a i se da posibilitatea sa puna concluzii, in raport de dispozitiile art.45 Cod
procedura civila.
(Decizia civila nr.42/A din 16 martie 2006 a Curtii de
Apel Pitesti).
Reclamanta G.F. a solicitat in contradictoriu cu Statul
Roman, prin Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale
Romania S.A., obligarea acesteia din urma la plata sumei de 43.276 dolari
USA, reprezentand cuantumul despagubirilor ce urmeaza sa-i fie
acordate pentru suprafata de 1.701 mp., suma ce se solicita a fi achitata in
lei la cursul zilei, cu cheltuieli de judecata.
Ulterior, cererea a fost completata, reclamanta intelegand sa
formuleze contestatie si impotriva hotararilor nr.7, 8 si 9 din 21
decembrie 2004, cu motivarea ca sumele propuse prin aceste hotarari, cu
titlu de despagubire, sunt derizorii, desi terenul este intravilan si pretul de
circulatie este mult mai mare.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este proprietara
suprafetei in litigiu, formata din trei parcele, asa cum rezulta din actele
dosarului, teren ce face parte dintr-o suprafata mai mare, expropriat
partial, operatiune ce face ineficienta exploatarea acestuia, cu diminuarea
valorii reale, avand in vedere distanta mica fata de autostrada, ce va
determina o slabire a structurii de rezistenta a cladirilor amplasate pe
terenul ramas in proprietate.
Paratul a solicitat respingerea actiunii ca prematur formulata,
intrucat nu exista o hotarare a comisiei de stabilire a dreptului de
proprietate, potrivit Legii nr.198/2004, exceptie respinsa de instanta ca
neintemeiata , intrucat prin notificarea aflata la dosar, formulata de
expropriator, s-a trecut suma propusa a fi acordata cu titlu de
despagubiri, suma care a fost contestata de reclamanta prin cererea de
chemare in judecata.
Prin sentinta civila nr.191 din 15 decembrie 2005, Tribunalul
Arges - Sectia Civila a admis actiunea majorata formulata de reclamanta,
cu consecinta obligarii paratei la plata sumei totale de 41.973 euro, asa
cum a fost calculata de expertul cauzei cu titlu de despagubiri, plata
urmand a se face in moneda nationala la cursul zilei.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta
este proprietara unui teren de 5.630 mp., din care suprafata de 1.731 mp.
compusa din trei parcele evidentiate prin hotararile nr.7, 8 si 9 aflate la
dosar, este supusa exproprierii. Situatia exproprierii imobilelor
proprietate privata a fost reglementata prin H.G. nr.1549/2004, publicata
in Monitorul Oficial nr.930/12.10.2004, printre terenurile situate pe
amplasamentul lucrarii figurand si terenul reclamantei mai sus aratat.
Valoarea acestui imobil a fost calculata prin lucrarea tehnica
efectuata in cauza, daunele fiind apreciate la suma totala de 41.973 euro.
Actiunea a fost privita ca intemeiata si admisa ca atare, in
raport cu prevederile art.24 alin.2, art.26 alin.1 si 2 si art.27 din Legea
nr.33/1994.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata
C.N.A.N.R.A. S.A., invocand eronata acordare a despagubirilor exagerate
fata de pretul pietei imobiliare si fata de imprejurarea ca despagubirile
propuse reclamantei au fost stabilite de o comisie, iar procesul-verbal
nr.7/15.12.2004 a fost semnat de toti membrii acesteia.
S-a invocat totodata nulitatea sentintei, intrucat era
obligatorie prezenta procurorului in solutionarea cauzei, aspect ignorat
de instanta de fond.
Apelul a fost apreciat ca intemeiat de catre Curtea de Apel
Pitesti prin decizia civila nr.42/A din 16 martie 2006, cu consecinta
desfiintarii sentintei si a trimiterii cauzei spre rejudecare aceluiasi tribunal.
Instanta de apel a analizat cu prioritate cel de-al doilea motiv
invocat de catre parata si a retinut ca la fond, solutionarea litigiului s-a
facut in baza Legii cadru nr.198/25.05.2004 privind unele masuri
prealabile lucrarilor de constructie de autostrazi si drumuri nationale.
Art.9 din aceasta lege statueaza ca expropriatul nemultumit
de cuantumul despagubirii prevazut la art.8, precum si orice persoana
care se considera indreptatita la despagubiri pentru exproprierea
imobilului, se poate adresa instantei judecatoresti competente, iar
actiunea formulata in conformitate cu prevederile acestui articol se
solutioneaza potrivit dispozitiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind
exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
Art.23 al legii sus citate, prevede ca solutionarea cererii de
expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului, intrucat
exproprierea este o masura de exceptie care reprezinta un tot unitar cu
toate consecintele juridice ce deriva din aceasta. Despagubirile ce
trebuiesc acordate fostilor proprietari trebuie sa fie juste, echitabile si in
concordanta cu normele internationale.
Avand in vedere ca participarea procurorului este obligatorie
in litigiile privind cererile de expropriere si despagubiri potrivit textelor
de lege mai sus enuntate, se retine ca nu a fost legal compus completul
de judecata.
Pentru acest motiv s-a constatat ca se impune trimiterea
cauzei spre rejudecare la instanta de fond pentru a nu priva partile de un
grad de jurisdictie, procesul urmand a fi reluat cu respectarea intocmai a
dispozitiilor imperative prevazute de Legea nr.33/1994 si a celor statuate
de art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei Europene pentru Apararea
Drepturilor Omului.
Fata de solutia adoptata de instanta de apel nu s-a mai impus
analizarea celeilalte critici, ce va fi avuta insa in vedere de instanta de
trimitere cu prilejul rejudecarii.
In temeiul art.297 Cod procedura civila, apelul a fost admis in
modalitatea mai sus prezentata.