LITIGIU DE MUNCA. SALARII COMPENSATORII.
Pentru a inlatura consecintele concedierii colective si
a proteja pe salariati, consiliul de administratie a dispus
acordarea de salarii compensatorii in favoarea celor ce vor
solicita incetarea raporturilor de munca prin acord. Din probele
administrate, s-a demonstrat ca societatea parata are doua
posturi de consilier juridic, cel ocupat de reclamant fiind liber in
continuare, nefiind inclus in cele 125 supuse desfiintarii, motiv
pentru care actiunea reclamantului in mod legal a fost privita ca
neintemeiata.
(Decizia civila nr. 264 /R-CM din 26
iulie 2005 a Curtii de Apel Pitesti).
Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.108/CM din 28 martie
2005, a respins actiunea reclamantului, retinand ca acesta a fost angajatul
paratei in functia de consilier juridic pana la data de 16 februarie 2004, cand
raporturile dintre parti au incetat, in temeiul art.55 lit.b din Codul muncii.
Prima instanta a retinut, ca potrivit art.91 alin.2 din contractul
colectiv de munca pentru anul 2004, salariatii afectati de masura concedierii
pentru motive care nu tin de persoana acestora, beneficiaza, pe langa masurile
active de combatere a somajului, si de compensatii in functie de vechimea in
munca in cadrul companiei.
In aceasta ordine de idei, prin hotararea consiliului de
administratie nr.12/2003, s-a aprobat concedierea a 125 de salariati, cu
acordarea de salarii compensatorii, in situatia in care reducerea numarului de
personal se va face pe baza de voluntariat. Exprimarea vointei pentru
incetarea raporturilor de munca, cu posibilitatea primirii salariilor
compensatorii este valabil, insa, numai in cazul posturilor afectate de masura
desfiintarii.
S-a mai retinut ca, reclamantul a solicitat incetarea raporturilor de
munca, in temeiul art.55 lit.b din Codul muncii si, in mod corect, nu i-au fost
acordate salariile compensatorii solicitate prin actiune, intrucat postul acestuia
nu a fost desfiintat dupa plecare, nefiind afectat de masura reorganizarii,
continuand sa fie liber.
Reclamantul nu este indreptatit sa primeasca nici indemnizatia
cuvenita pentru indeplinirea atributiilor de secretar al consiliului de
administratie, pentru perioada februarie-mai 2004, intrucat a solicitat incetarea
raporturilor de munca la data de 10 februarie 2004, prin urmare nu a mai
efectuat nici un fel de activitati.
Ca o consecinta a rezolvarii capetelor de cerere analizate, instanta
de fond a conchis ca nu i se cuvin nici daune interese si nici daune morale.
Reclamantul a declarat recurs impotriva acestei sentinte, incadrabil
in drept in prevederile art.304 pct. 9 si 3041 Cod pr.civila.
Curtea de Apel Pitesti, prin decizia civila nr. 264 /R-CM din 26
iulie 2005, a respins ca nefondat recursul, mentinand ca legala si temeinica
sentinta primei instante, retinand, in esenta, ca pentru a inlatura consecintele
concedierii colective si a proteja pe salariati, consiliul de administratie a dispus
acordarea de salarii compensatorii in favoarea celor ce vor solicita incetarea
raporturilor de munca prin acord. Din probele administrate, s-a demonstrat
ca societatea parata are doua posturi de consilier juridic, cel ocupat de
reclamant fiind liber in continuare, nefiind inclus in cele 125 supuse
desfiintarii, motiv pentru care actiunea reclamantului, in mod
legal a fost privita ca neintemeiata.
Curtea si-a insusit celelalte considerente retinute de instanta de fond si a
mentinut, astfel, ca legala si temeinica, sentinta recurata.