VANZARE-CUMPARARE. CONSTATAREA NULITATII
ABSOLUTE. CAUZE ULTERIOARE.
Solutia instantei de apel s-a bazat in exclusivitate pe
stari de fapt ulterioare incheierii actului juridic, analizand
posesia exercitata de diverse persoane asupra terenurilor
instrainate prin contract, cui anume i-a fost reconstituit dreptul
de proprietate, dupa procedura instituita de legile fondului
funciar, imprejurari ce nu constituie motive de nulitate, fiind
cauze ulterioare incheierii actului atacat, fara a se analiza daca
se verifica sau nu pretentiile reclamantei din actiunea
introductiva.
(Decizia civila nr.776/R din 9 iunie 2005,
pronuntata de Curtea de Apel Pitesti).
Prin sentinta civila nr.1008 din 5 octombrie 2004, Judecatoria
Horezu a respins actiunea reclamantului, avand ca obiect constatarea nulitatii
actului de vanzare-cumparare din 8 iunie 1925, retinand in esenta ca
reclamanta nu a dovedit existenta unor motive care sa atraga sanctiunea
solicitata a actului juridic dedus judecatii.
Sentinta a fost apelata in termen legal de catre reclamanta,
invocandu-se interpretarea gresita a prevederilor art.266 Cod civil, cat si a
mijloacelor de proba administrate in cauza.
Tribunalul Valcea, prin decizia civila nr.306 din 24 martie 2005, a
admis apelul, a schimbat in tot sentinta, iar pe fond a admis actiunea si a
constatat nulitatea actului de vanzare-cumparare din 8 iunie 1995, obligandu-l
pe intimat la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul s-a raportat la
dispozitiile inscrise in art.966 Cod civil, retinand ca nefiind reala cauza
juridica a actului atacat, prin care vanzatorul, autorul reclamantei, a instrainat
cumparatorului un numar de 16 bucati de teren, in suprafata totala de
68.500 mp.
Cumparatorul, autorul paratului nu a intrat niciodata in posesia
terenului aratat la punctul 1 in acest act, desi vanzatorul nu si-a rezervat
dreptul de uzufruct viager asupra acestuia, terenul ramanand astfel in
continuare in posesia vanzatorului timp de 34 ani, respectiv pana in anul
1959, cand a fost preluat de stat.
In baza Decretului nr.115/1959, terenurile au fost preluate de la
vanzator, care de altfel, prin testamentul din anul 1961, a testat in favoarea
nepotilor, terenul de la punctul 2 din actul de vanzare-cumparare in litigiu,
care au intrat in stapanire inca din 1961 si ulterior li s-a reconstituit dreptul de
proprietate in temeiul Legii nr.18/1991.
Reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru
suprafata totala de 7,30 ha. inclusiv pentru terenurile mentionate in actul de
vanzare-cumparare din anul 1925.
Paratul a formulat la randul sau cerere de reconstituire a dreptului
de proprietate, ulterior validarii reclamantei, prin hotarare judecatoreasca
comisia comunala fiind obligata sa inainteze celei judetene documentatia in
vederea emiterii titlului de proprietate, iar prin Ordinul nr.494 din 18
noiembrie 2004, emis de prefectul judetului, i-a fost restituita proprietatea
terenului in suprafata totala de 26.968 mp.
Decizia a fost recurata in termen legal de catre parat si criticata
pentru motivele prev.de art.304 pct.7, 9 si 10 Cod pr.civila.
Recursul a fost privit ca fondat si admis de Curtea de Apel Pitesti,
prin decizia civila nr.776/R din 9 iunie 2005, modificata decizia in sensul
respingerii apelului formulat de reclamanta, iar pe fond a fost mentinuta
sentinta primei instante.
S-a retinut ca instanta de apel a solutionat cauza avand in vedere
considerente ulterioare momentului incheierii actului de vanzare-cumparare,
transcris la Grefa Tribunalului Valcea sub nr.4388 din 9.06.1925, hotararea
cuprinzand astfel motive straine de natura pricinii .
Reclamanta a invocat pentru constatarea nulitatii actului neplata
pretului si vicierea consimtamantului vanzatorului, bunicul sau matern, prin
dol, prezent la momentul incheierii conventiei.
Dolul (viclenia), presupune inducerea in eroare a unei persoane
prin mijloace viclene, in scopul de a o determina sa incheie un act juridic. El
este compus din doua elemente intrunite cumulativ, respectiv un element
obiectiv, material, constand in utilizarea de mijloace viclene pentru a induce
in eroare si un element subiectiv, intentional.
Pentru a constitui viciu de consimtamant dolul trebuie sa fie
determinant pentru incheierea actului juridic si sa provina de la cealalta parte.
Art.960 alin.2 Cod civil, prevede ca dolul nu se presupune, trebuind a fi
dovedit.
De aceea, tribunalul a retinut in mod corect ca din cuprinsul
actului atacat rezulta existenta semnaturii ambelor parti contractante, ceea ce
dovedeste consimtamantul acestora la momentul intocmirii acestuia.
Un argument in sustinerea acestei idei, il constituie faptul ca
vanzatorul l-a indrituit pe cumparator sa transcrie actul "unde voieste spre
cele legale".
Neexistand probe care sa dovedeasca existenta dolului, actul
juridic dedus judecatii a fost privit ca fiind valid.
De altfel, instanta de recurs, a retinut ca dolul nu constituie motiv
de atragere a nulitatii absolute a contractului ci doar a nulitatii relative a
acestuia, atat dolul principal, cat si cel incident putand fi invocat in termenul
general de prescriptie, prevazut de Decretul nr.167/1957, care in cauza este
depasit de decenii.
Nu a fost dovedita nici imprejurarea ca pretul nu a fost platit, in
conditiile in care in actul de vanzare-cumparare din 8 iunie 1925 este cuprinsa
precizarea ca pretul de 2.000 lei a fost "primit complet".
Este real ca din punct de vedere al prevederilor art.1303 Cod civil,
pretul vanzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti, insa aceasta
operatiune implica o echivalenta valorica relativa, raportat atat la valoarea
lucrului vandut, cat si la subiectivismul partilor contractante, care prin vointa
lor sunt libere sa aprecieze intinderea valorii ce se plateste ca pret.
In cauza, subiectivismul partilor contractante, a fost determinat de
gradul de rudenie al acestora (frati), faptul ca vanzatorul si-a rezervat dreptul
de uzufruct viager asupra terenurilor primite, cu exceptia celor mentionate la
punctul 1 din contract, imprejurari de natura sa influenteze nivelul concret al
pretului.
Solutia instantei de apel s-a bazat in exclusivitate pe stari de fapt
ulterioare incheierii actului juridic, analizand posesia exercitata de diverse
persoane asupra terenurilor instrainate prin contract, cui anume i-a fost
reconstituit dreptul de proprietate, dupa procedura instituita de legile fondului
funciar, imprejurari ce nu constituie motive de nulitate, fiind cauze ulterioare
incheierii actului atacat, fara a se analiza daca se verifica sau nu pretentiile
reclamantei din actiunea introductiva.
Cum instanta de apel a pronuntat o hotarare nelegala, a fost admis recursul,
modificata decizia, iar pe fond mentinuta solutia adoptata de prima instanta .