PARTAJ. CALITATE PROCESUALA ACTIVA.
ACCEPTARE TACITA TARDIVA.
Instantele au retinut in mod corect ca reclamanta nu
are calitate de mostenitoare legala a autoarei si nu justifica un
interes legitim in promovarea actiunii pentru partajarea averii
succesorale si pentru anularea certificatului de mostenitor,
intrucat pretinsele acte de acceptare tacita a succesiunii sunt
tardive. Prin hotarari judecatoresti intrate in puterea lucrului
judecat s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru
parati asupra imobilelor ce fac obiectul actiunii.
Prin urmare, este cu neputinta a mai face aprecieri
legate de acceptarea succesiunii de catre parati, actele lor de
acceptare fiind deja supuse controlului judiciar.
(Decizia nr.430/R din 4 aprilie 2005 a Curtii
de Apel Pitesti).
Reclamanta a solicitat in contradictoriu cu cei doi parati partajarea
averii succesorale ramase la decesul autoarei, cu motivarea ca aceasta a
decedat in Elvetia si mostenitorii convocati la succesiune sunt partile litigante
in calitate de colaterali ordinari, respectiv verisori primari ai defunctei.
Totodata, reclamanta a solicitat si anularea certificatului de
mostenitor nr.540 din 30 iunie 1997, intrucat nu a fost mentionata alaturi de
ceilalti mostenitori, in acelasi grad cu ei, desi a acceptat tacit succesiunea
autoarei.
Printr-o cerere ulterioara, reclamanta a solicitat introducerea in
cauza, in calitate de parata, a matusii defunctei si a mamei reclamantei, cu
motivarea ca si acestea la randul lor, sunt mostenitoare ale autoarei, alaturi de
celelalte parti.
In urma probelor administrate in cauza, Judecatoria Dragasani
prin sentinta civila nr.475 din 25 februarie 2004 a respins actiunea principala
si cererea ulterioara, ca fiind formulate de o persoana ce nu are calitate
procesuala activa.
S-a retinut de catre prima instanta, in pronuntarea acestei sentinte,
ca reclamanta fata de autoare are calitatea de verisoara primara, ca si ceilalti
doi parati, spre deosebire de care nu a formulat cerere de reconstituire a
dreptului de proprietate, ci doar o notificare in baza Legii nr.10/2001, la data
de 13 iunie 2003, peste termenul prevazut de lege.
Totodata s-a mai retinut, ca de pe urma autoarei au ramas ca
mostenitori legali, paratii care fac parte din clasa a IV-a de mostenitori, cea a
colateralilor, matusa defunctei si cei doi veri primari, care au formulat cerere
de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legilor nr.18/1991,
nr.112/1995 si nr.10/2001.
Referitor la reclamanta, instanta a constatat ca nu are calitate de
mostenitor legal al autoarei si nu justifica un interes legitim in promovarea
actiunii pentru partajarea bunurilor ramase de pe urma acesteia si anularii
certificatului de mostenitor eliberat.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel reclamanta si mama
acesteia, invocand motive de nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr.1655/A din 9 iulie 2004, Curtea de Apel
Pitesti, legal investita ca instanta de apel la acea data, a respins ca nefondate
apelurile, retinand in esenta ca reclamanta este nepoata defunctei, avand
calitate de colateral de gradul IV, nu de mostenitor sezinar sau rezervatar si
nu a facut nici un fel de act de acceptare a succesiunii autoarei in termenul de
6 luni prevazut de art.700 Cod civil.
Cum reclamanta nu si-a manifestat in nici un mod intentia de
acceptare a succesiunii autoarei in termen legal, nu are calitate procesuala
activa de a cere partajarea averii si nici nulitatea certificatului de mostenitor
nr.540/30 iunie 1997.
S-a retinut ca cealalta parata nu si-a motivat apelul, imprejurare
fata de care a fost respins.
Recursul declarat de reclamanta, potrivit art.2 alin.3 din Legea
nr.493/10 noiembrie 2004, a fost trimis de catre Inalta Curte de Casatie si
Justitie, spre competenta solutionare Curtii de Apel Pitesti.
In motivarea recursului au fost invocate criticile intemeiate pe
dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr.430 din 4 aprilie 2005, aceasta din urma
instanta a respins ca nefondat recursul, retinand in esenta, ca autoarea partilor
a decedat in Elvetia in 1996, fapt atestat prin cele doua certificate de
mostenitor, respectiv nr.417/3 iunie 1997 si nr.540/3o iunie 1997, acte in
care sunt mentionati ca mostenitori legali, cu cote egale, in calitate de verisori
primari, paratii I.L.E. si A.M.
In timpul vietii sale, autoarea a solicitat reconstituirea dreptului de
proprietate in baza legilor speciale cu caracter reparatoriu, adoptate dupa
1989.
Ulterior, cei doi parati si B.L., matusa partilor, au continuat
procedurile demarate si au formulat cerere in baza Legii nr.10/2001 pentru
bunurile pe care autoarea le mostenise de la parintii sai.
Prin Hotararea nr.222/1997 a Comisiei Judetene pentru aplicarea
Legii nr.112/1995, ulterior prin sentinta civila nr.307/1998 a Judecatoriei
Dragasani, decizia civila nr.615/1998 a Tribunalului Valcea si sentinta civila
nr.8574/1997 a Judecatoriei Slatina, a fost recunoscuta calitatea de
mostenitori a celor trei parati sus mentionati, cu autoritate de lucru judecat
dispunandu-se reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea acestora.
Prin urmare, este cu neputinta a mai face aprecieri legate de
acceptarea succesiunii de catre parati, intrucat actele lor de acceptare au fost
deja supuse controlului judiciar, iar pretinsele acte de acceptare a succesiunii
de catre reclamanta sunt tardive, tocmai fata de hotararile mentionate.
Intrucat decizia atacata este legala, recursul a fost privit ca nefundat si respins
ca atare, in temeiul art.312 alin.1, raportat la art.304 pct.9 Cod procedura
civila.