Concedierea pentru motive ce nu tin de persona salariatului Decizie nr. 340 din data de 16.04.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Concedierea pentru motive ce nu tin de persona salariatului
Codul muncii, in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor de munca, prevede numeroase garantii, menite sa impiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importanta este stricta reglementare a conditiilor de incetare a contractului individual de munca. Acesta poate inceta si pentru motive legate de functionarea in bune conditii a unitatii, si anume "ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii" astfel cum se prevede in art. 65(1).
In aceasta situatie, al.(2) al aceluiasi articol arata ca "Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa".
Curtea de Apel Iasi, decizia nr.340 din 16 Aprilie 2010
Prin cererea inregistrata sub nr.7227/99/2007, reclamantul P.M., in contradictoriu cu intimata S.C.D.A. Podu Iloaiei, a formulat contestatie impotriva Deciziei nr.47 din 22.08.2007, prin care a incetat contractul sau de munca in baza dispozitiilor art.55 lit. c) si art.65 alin. 1 din Codul muncii, solicitand anularea deciziei ca nelegala si netemeinica, reintegrarea in functia de cercetator stiintific I si obligarea unitatii la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Prin sentinta civila nr.1791 din 6 noiembrie 2009, Tribunalul Iasi a respins contestatia, retinand ca P.M. a fost angajatul intimatei S.C.D.A. - Podu Iloaiei, in baza unui contract de munca pe perioada nedeterminata, in perioada decembrie 1985 - 1 decembrie 2003, in functiile de cercetator stiintific, cercetator principal gradul III (doctor in stiinte agronomice), cercetator stiintific principal gradul II si cercetator stiintific principal gradul I. In urma concursului organizat de A.S.A.S., forul tutelar, si castigat de contestator, incepand cu data de 1 decembrie 2003 pana la data de 12 aprilie 2005 a indeplinit functia de director al S.C.D.A. - Podu Iloaiei. Ulterior, contestatorul a indeplinit din nou functia de cercetator principal gradul I, pana la data emiterii deciziei contestate.
Consiliul de administratie al S.C.D.A. - Podu Iloaiei, prin hotararea din 24.10.2006, in conformitate cu prevederile art.21, lit. s) din Regulamentul de organizare si functionare al S.C.D.A. - Podu Iloaiei, a aprobat normativele de personal si normele de munca pentru subunitatile si compartimentele din structura organizatorica a statiunii, hotarand reducerea unor posturi, printre care si pe cel al contestatorului.
La adoptarea acestei hotarari consiliul de administratie a avut in vedere dificultatile economice prin care trecea unitatea, concretizate in pierderi conform balantelor contabile, precum si lipsa sarcinilor de cercetare pentru contestator. Intimata nu a avut posibilitatea de redistribuire a acestuia la nici unul din cele doua sectoare de activitate, datorita restrangerii continue a activitatilor.
Prin decizia nr.178/25.10.2006, A.S.A.S. - Bucuresti a aprobat structura organizatorica si regulamentul de organizare si functionare a S.C.D.A. - Podu Iloaiei, prevazuta in anexa la decizie, urmand ca prevederile respective sa fie aduse la indeplinire de S.C.D.A. - Podu Iloaei.
Contestatorul a atacat decizia nr.186/10.11.2006 emisa de A.S.A.S. - Bucuresti prin care s-a validat hotararea de modificare a structurii statului de functii emis de S.C.D.A. - Podu Iloaiei, actiune respinsa de Curtea de Apel Iasi prin sentinta civila nr.59/CA din 24.03.2008, mentinuta prin decizia civila nr.631/06.02.2009.
Contestatorului i s-a acordat preaviz incepand cu data de 14 noiembrie 2006, dar incepand cu data de 16 noiembrie 2006 a intrat in concediu medical pana la data de 26 iulie 2007.
Masura desfiintarii postului era in concordanta cu prevederile Regulamentului de Organizare si Functionare al statiunii care conferea Consiliului de administratie dreptul de a dimensiona numarul de personal functie de programele de cercetare si productie in care era implicata unitatea.
Desfiintarea posturilor pentru cercetatorii care nu erau implicati in programe de cercetare a fost adusa la cunostinta lor de la inceputul anului 2006, in sedinta largita a consiliului de administratie din 13.01.2006, la care au participat toti cercetatorii.
In luna iunie 2006 au fost concediati patru cercetatori care nu s-au implicat in accesarea de contracte de cercetare si au ramas fara nici un fel de sarcini, plata cercetatorilor facandu-se din manopera corespunzatoare a contractelor de cercetare la care lucrau. Statiunea de cercetare este o institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii, infiintata in baza H.G. nr.1832/2004, iar numarul de angajati s-a redus de la 111 in anul 2005, la 74 la 12 iunie 2006, la 52 la 1 ianuarie 2007 si la 35 la 1 iunie 2007.
Contestatorul era specialist in probleme de ameliorare si genetica si nu putea ocupa postul altui cercetator, intrucat nici nu era liber si nici nu avea specializarea corespunzatoare si nu era cuprins in contractele incheiate. Avand in vedere ca unitatea de cercetare avea aplicabilitate practica, valoarea unui cercetator nu s-a apreciat numai dupa numarul de lucrari, ci au fost avute in vedere si creatiile originale, puse in aplicare in sectorul productie al unitatii si in asociatiile particulare, cu impact economic.
Intimata a solicitat sprijin din partea A.J.O.F.M. Iasi care, prin adresa nr.9448/7 noiembrie 2006, i-a comunicat lista a 103 posturi disponibile, din care unele de asistent-manager sau asistent-director, dar contestatarul nu a optat pentru nici unul.
In cauza, intimata a facut dovada ca reducerea activitatii a fost efectiva, reala si serioasa, pentru motive intemeiate. Desfiintarea locului de munca a contestatorului a fost efectiva, el fiind suprimat din structura angajatorului, intrucat nu se mai regasea in statul de functii depus la dosar de intimata, asa cum aparea in cea anterioara concedierii.
Concedierea contestatorului avea o cauza reala, ea prezentand un caracter obiectiv, fiind impusa de dificultati economice si de reorganizarea activitatii interne la nivel de societate.
Masura luata avea un caracter serios, reflectand realitatea economica si functionala a angajatorului si fiind astfel justificata.
Tribunalul a constatat ca au fost urmate toate etapele impuse pentru o concediere legala.
Anterior concedierii, intimata i-a oferit contestatorului un alt loc de munca care era compatibil cu pregatirea profesionala de asistent-manager sau asistent-director, acesta refuzand. Statiunea i-a acordat contestatorului preavizul corespunzator, anterior concedierii efective conform dispozitiilor art.68 din Codul Muncii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul, considerand-o nelegala si netemeinica.
Recurentul contestator a motivat ca in mod gresit instanta de fond a pus temei in pronuntarea sentintei, pe hotararea Consiliului de administratie aprobata in sedinta din data de 24.10.2006. In aceasta sedinta nu s-a pus in discutie si nu s-a aprobat modificarea structurii organizatorice si functionale a unitatii, asa cum prevedea art.21 lit.g) si nici nu au fost facute aprobari referitoare la normativele de personal si normele de lucru pe subunitati sau pe unitate, cum prevedea art.21 lit.s). Nu s-a hotarat reducerea unor posturi, ci numai desfiintarea postului ocupat de el, in acest sens solicitandu-se avizul Academiei. Consiliul a avut in vedere dificultatile economice conform balantelor contabile din 31.12.2006 si 30.06.2007, precum si lipsa sarcinilor de cercetare.
Recurentul a mai motivat ca balantele invocate nu puteau fi retinute in justificarea dificultatilor economice, deoarece, pe de o parte, era doar o metoda de analiza "debit-credit" si nu erau semnate, stampilate, verificate de expert si inregistrate, iar pe de alta parte, acestea demonstrau ca unitatea nu avea nici pierderi, nici profit. In plus, aceste balante nu au fost analizate in sedinta Consiliului de administratie din data de 24.10.2006, ci din contra, la acel moment s-a aprobat indexarea salariilor unor angajati. Si inscrisurile aprobate de instanta si depuse de unitate in dosar dovedeau ca nu existau pierderi. Mai mult, probau ca sectorul de cercetare nu a contribuit cu nimic la dificultatile economice ale statiunii, astfel ca nu exista un motiv legal al desfacerii contractului sau de munca.
A mai motivat recurentul ca nu i se putea imputa neimplicarea in accesarea de fonduri, dat fiind faptul ca a avut proiecte, insa nu toate admise, atat datorita conditiilor din unitate, cat si conditiilor restrictive de primire a avizului. In plus, in sedinta consiliului din 13.01.2006 nu s-a hotarat desfiintarea posturilor cercetatorilor care nu erau implicati in programe de cercetare. Cu atat mai mult, trecand de la o functie de conducere la o functie de executie, trebuia sa i se intocmeasca fisa postului cu sarcinile ce ii reveneau, ceea ce nu s-a intamplat.
Recurentul a aratat ca prin decizia nr.178 din 25.10.2006 A.S.A.S. - Bucuresti a aprobat structura organizatorica si regulamentul de organizare si functionare a S.C.D.A. - Podu Iloaiei. S-a aprobat statul de functii prin care erau desfiintate sapte posturi de cercetator, printre care si al sau. Desi in statele de functii din 3.01.2007 si 01.06.2007 nu aparea postul sau, a continuat sa fie salariatul unitatii, dat fiind faptul ca de la data de 14.11.2006 pana la data de 26.07.2007 s-a aflat in concediu medical. Anterior intrarii in concediu a aflat pentru prima data, prin adresa nr. 2405/13.11.2006 de sedinta Consiliului de administratie din data de 24.10.2006, de analiza programului Agral 5489/2004 de care era responsabil, de analiza dificultatilor economice prin care trecea unitatea, de desfiintarea postului, de faptul ca nu mai avea sarcini de lucru. Desi a solicitat sa i se comunice aceasta documentatie, nu a primit nici un raspuns de la unitate.
A mai motivat recurentul ca unitatea nu a respectat dispozitiile art.72 si 87 lit.f) din Contractul colectiv de munca. Nu s-au avut in vedere dispozitiile art. 5 din H.G. nr. 1832/28.10.2004 si art. 3 lit. a) - f) din Regulamentul de organizare si functionare a statiunii. In opinia recurentului, nici un articol din Regulamentul de organizare si functionare a statiunii nu dadea dreptul consiliului de administratie de a dimensiona numarul de personal in functie de programele de cercetare si productie in care era implicata unitatea. De asemenea, adresa nr. 9448/7.11.2006 prin care AJ.O.F.M. i-a comunicat unitatii lista a 103 posturi disponibile, era un abuz, de vreme ce nu s-au discutat posturile disponibile in unitate si nu s-au scos la concurs posturile hotarate prin sedinta din 13.01.2006. Posturile de asistent-manager si de asistent-director sunt la firme cu obiect de activitate diferit specializarii sale. Acordarea preavizului nu s-a facut conform Regulamentului de organizare si a legislatiei in vigoare. Opinia separata, exprimata in dosarul nr.232/45/2007 a Curtii de Apel Iasi, in care s-a solutionat contestatia impotriva deciziei nr.186/2006, oglindeste temeinicia sustinerilor sale.
Intimata statiunea de cercetare-dezvoltare agricola a formulat intampinare. Solicitand respingerea recursului ca nefondat, intimata a sustinut ca desfiintarea postului de cercetator stiintific principal I ocupat de contestator a fost hotarata de Consiliul de administratie al S.C.D.A. Podu Iloaiei in sedinta sa din 24.10.2006, in conformitate cu prevederile art.21, lit. s) din Regulamentul de organizare si functionare al S.C.D.A. Podu Iloaiei.
La baza hotararii consiliului de administratie au stat dificultatile economice prin care trecea unitatea, concretizate in pierderi financiare, conform balantelor contabile din 2006 si 2007, dar si lipsa oricaror sarcini de cercetare pentru contestatorul-recurent.
Posibilitatea desfiintarii posturilor pentru cercetatorii care nu sunt implicati in programe de cercetare a fost adusa la cunostinta acestora inca de la inceputul anului 2006, cand in sedinta largita a consiliului de administratie din 13.01.2006, la care au participat toti cercetatorii, iar reprezentantul A.S.A.S. - Bucuresti a aratat ca fiecare cercetator avea obligatia directa de a actiona pe toate caile posibile in vederea valorificarii oportunitatilor de accedere la proiectele de cercetare.
Intima a sustinut ca este o institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii si infiintata in baza H.G. nr.1832/2004. Unitatea avea o situatie economica dificila, fiind in curs de predare a terenurilor si reorganizare, situatie in care numarul de personal s-a redus de la 111 in anul 2005, la 35 la 01.06.2007.
A mai sustinut intimata ca interpretarea data de recurent dispozitiilor art.21 lit.s) din ROI nu este corecta. De asemenea, a aratat ca dificultatile economice prin care trecea unitatea erau reale, balantele din 31.12.2006 si 30.06.2007 fiind confirmate de semnatura contabilului-sef al unitatii si reprezentand situatia valorica (si nu cantitativa) a indicatorilor unitatii. Faptul ca in sedinta consiliului de administratie din 24.01.2006 s-a hotarat majorarea salariilor unor angajati, s-a datorat modificarii sarcinilor de munca urmare a concedierii unor salariati, precum si aplicarii dispozitiilor O.G. nr.10/2008.
Intimata a mai aratat ca au fost respectate dispozitiile art.72 din Contractul colectiv de munca.
Examinand probele cauzei in raport de motivele de recurs invocate, apararile intimatei si dispozitiile legale aplicabile, curtea de apel a retinut urmatoarele:
Raporturile de munca ale recurentului-contestator cu S.C.D.A. - Podu Iloaiei au inceput in anul 1985, pe functia de cercetator stiintific, printr-o perfectionare continua acesta ajungand sa detina functia de cercetator stiintific principal gradul I.
Incetarea contractului individual de munca al recurentului-contestator s-a dispus de S.C.D.A. - Podu Iloaiei, pe temeiul dispozitiilor art. 65 (1) Codul muncii, combinat cu art.55 lit. c din Codul muncii, avand ca fundament Hotararea Consiliului de Administratie din 24.10.2006.
Codul muncii, in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor de munca, prevede numeroase garantii, menite sa impiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, printre care foarte importanta este stricta reglementare a conditiilor de incetare a contractului individual de munca. Acesta poate inceta si pentru motive legate de functionarea in bune conditii a unitatii, si anume "ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii" astfel cum se prevede in art. 65(1).
In aceasta situatie, al.(2) al aceluiasi articol arata ca "Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa".
Curtea a notat si dispozitiile art. 24 lit. a) din Carta sociala europeana revizuita, dispozitii care prevad posibilitatea concedierii salariatilor pentru "un motiv intemeiat, legat de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerintele de functionare a intreprinderii, a institutiei sau a serviciului".
Oportunitatea desfiintarii locului de munca, ce este atributul exclusiv al angajatorului, a fost luata in discutie de Consiliul de Administratie care a statuat in cadrul sedintei din data de 24.10.2006, asa cum rezulta din procesul verbal depus la dosarul de fond.
In aceste circumstante, la solicitarea statiunii, prin adresa nr.2284/26.10.2006, Academia de Stiinte Agricole si Silvice din Bucuresti a emis decizia nr.186/2006. Prin acest act, in baza competentelor si atributiilor conferite de Legea nr.290/2002, academia a decis modificarea statului de functii, in sensul desfiintarii postului de cercetator stiintific principal gradul I din cadrul laboratorului de ameliorare.
Legalitatea si temeinicia acestei decizii a fost supusa controlului judecatoresc de contestator, Curtea de Apel Iasi hotarand mentinerea acesteia, prin sentinta civila nr. 59 /CA din 24.03.2008, irevocabila prin decizia civila nr. 631/06.02.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Prin consecinta, curtea de apel a constatat ca postul de cercetator stiintific principal gradul I a fost desfiintat si ca atare toate criticile sale referitoare la modalitatea in care a decis consiliul de administratie, in acord sau nu, cu dispozitiile art.72 si 87 lit.f) din Contractul colectiv de munca, art.5 din HG nr.1832/28.10.2004, art.3 lit.a) - f) si art.21 lit.g) si s) din Regulamentul de organizare si functionare a statiunii nu mai pot constitui obiect de cercetare in litigiul pendinte.
Curtea a analizat, prin prisma criticilor formulate efectivitatea, realitatea si seriozitatea, obiectivitatea desfiintarii locului de munca, aspecte intrate in competenta instantelor judecatoresti sesizate prin contestatia salariatului concediat.
Curtea de apel a retinut ca, pentru a fi efectiva desfiintarea locului de munca, este necesara inlaturarea acestuia din structura angajatorului, deci sa nu se mai regaseasca in organigrama si statul de functii al angajatorului. Dat fiind faptul ca organigrama inseamna redarea schematica (grafica) a organizarii, subordonarii si legaturilor dintre compartimentele din cadrul societatii si nu reflecta exact toate posturile si functiile din cadrul unitatii, curtea de apel a analizat statele de functii, ce contineau imaginea aspectelor importante pentru solutionarea cauzei.
Verificand comparativ statul de functii din 12.06.2006 anterior momentului desfiintarii postului prin decizia nr.186/2006, cel din 03.01.2007, cel din 01.06.2007 si cel din 01.01.2008, s-a constatat ca departamentul de cercetare era organizat (in iunie 2006) in doua laboratoare in care isi desfasurau activitatea sase persoane pe posturi de cercetator stiintific, pe diferite grade profesionale ( doua persoane pe gradul 1), si zece persoane pe posturi de laborant si mecanic agricol, a fost suprimat din structura organizatorica a societatii. La 03.01.2007 cele doua laboratoare au fost reorganizate intr-unul singur, in care isi desfasurau activitatea trei persoane pe posturi de cercetator stiintific, pe diferite grade profesionale, (o persoana pe gradul 1) si sase persoane pe posturi de laborant. La 01.06.2007, in cadrul departamentului de cercetare isi desfasurau activitatea doua persoane pe posturi de cercetator stiintific, (gradele profesionale 2 si 3) si sase persoane pe posturi de laborant. La 01.01.2008, in cadrul departamentului de cercetare s-a mentinut numarul de posturi existent la 01.06.2007.
Este evident astfel ca postul contestatorului a fost suprimat din structura angajatorului si nu a fost urmat de reinfiintarea lui, ci dimpotriva, au fost desfiintate si alte posturi similare. Cu alte cuvinte, desfiintarea postului a fost si reala.
Explicatia pentru care unitatea nu a luat masura disponibilizarii imediat dupa desfiintarea efectiva a postului, in luna octombrie 2006 (prin decizia 186), ci abia la data de 22.08 2007 (prin decizia 47, in discutie) rezida in perioada de incapacitate temporara de munca in care s-a aflat contestatorul, conform certificatelor medicale, intre 15.11.2006 - 26.07.2007. Or, pe perioada incapacitatii de munca atestata cu documente medicale, contractul individual de munca a fost suspendat de drept, conform art.50 (1) lit.b din Codul muncii, orice disponibilizare in acest interval fiind interzisa de art.60 (1) lit.a din Codul muncii.
Cauza desfiintarii postului prezinta un caracter obiectiv, fiind impusa de dificultatile economice ale societatii, dovedite cu balantele analitice (pe anii 2006, 2007), precum si bilantul pe anul 2006. Din acestea rezulta ca la nivelul unitatii au fost pierderi, si nu profit.
Cata vreme, conform art.1 din H.G. nr.1832/2008 statiunea de cercetare intimata se finanta integral din venituri proprii, lipsa de profit si chiar pierderile inregistrate au facut ca posturile din unitate sa nu fie sustenabile. Angajatorul este indreptatit sa aprecieze existenta si gravitatea dificultatilor economice, curtea constatand ca ele existau.
Curtea de apel a notat ca fondurile necesare finantarii unei statiuni de cercetare erau atrase, printre altele, si prin programele si proiectele proprii, castigate in sistem competitional sau atribuite in mod direct, conform legislatiei in vigoare. Nu s-a probat accesarea de astfel de fonduri, singurele contracte ale departamentului de cercetare fiind finalizate sau in curs de finalizare, ceea ce denota stingerea unor surse de finantare.
In ceea ce priveste critica adusa adresei nr.9448/07.11.2006 prin care AJ.O.F.M. i-a comunicat unitatii lista a 103 posturi disponibile, curtea de apel a aratat ca masura dispusa de unitate a fost individuala si nu colectiva, pentru a se analiza in ce masura unitatea avea obligatia de a-i oferi contestatorului un loc de munca ori de a incunostinta agentia si in masura putea fi analizat raspunsul acesteia.
In ceea ce priveste critica recurentului, ce viza neregularitatile savarsite in privinta acordarii termenului de preaviz, aceasta s-a vadit a fi nefondata. Prin adresa nr.2405 din 13.11.2006, primita de recurent sub semnatura, adresa de care se face vorbire in decizia nr.47/2007, acesta a fost incunostintat ca incepand cu data de 14.11.2006 i se acorda un drept de preaviz de 20 de zile lucratoare. Termenul de preaviz a fost suspendat prin intrarea in incapacitate de munca a contestatorului, in perioada 15.11.2006 - 26.07.2007. Acesta a continuat sa curga incepand cu 27.07.2007 si pana la data desfacerii contractului de munca.
Pentru toate aceste considerente, curtea de apel, in temeiul dispozitiilor art.312 C.pr.civ., a respins recursul si a mentinut ca legala si temeinica sentinta recurata.