Refuzul autoritatii publice de a emite avizul de executare a unei constructii pe terenul aferent infrastructurii feroviare. Consecinte Decizie nr. 124/C.A. din data de 22.03.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Refuzul autoritatii publice de a emite avizul de executare a unei constructii pe terenul aferent infrastructurii feroviare. Consecinte
Atat timp cat administratorul infrastructurii feroviare a reclamant si probat (chiar si numai verbal) un drept propriu asupra terenului pe care reclamanta a inceput edificarea unei constructii, refuzul avizului respectivei constructii trebuie considerat ca legal, in conditiile in care pe rolul instantelor se afla in derulare un litigiu privind stabilirea adevaratului proprietar al terenului situat in imediata vecinatate a constructiilor statiei de cale ferata.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 124/C.A. din 22 martie 2010
Prin sentinta nr. 208/C.A. din 5 octombrie 2009, Tribunalul Vaslui respingand exceptia inadmisibilitatii cererii, invocata de parata, a admis in parte, actiunea formulata de reclamantul S.D.-I., in contradictoriu cu parata Compania Nationala Cai Ferate S.A. - Sucursala Regionala CF Iasi, pe care a obligat-o sa elibereze reclaman¬tului avizul pentru executarea constructiei pe terenul aflat in comuna Epureni, in suprafata de 2.000 mp, situat in punctul Gara Epureni, astfel cum a fost el individualizat in contractele de vanzare-cumparare autentificate prin incheierile nr.1147/18.09.2007 si nr.1146/18.09.2007, si sa plateasca suma de 100 lei pentru fiecare zi de intarziere, cu titlu de penalitati, de la data expirarii termenului de 30 de zile, calculat de la data ramanerii irevocabile a sentintei si pana la executarea efectiva a obligatiei, precum si suma de 1.774,5 lei cheltuieli de judecata, respingandu-se ca neintemeiat capa¬tul de cerere privind anularea adresei 6.4/300/19.10.2007 emisa de parat.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca recla¬mantul este proprietarul terenului in suprafata de 2.000 mp, situat in tarlaua 22, parcele 652 si 652/1, in punctul Gara Epureni, aflat in extravilan, dobandit prin contractele de vanzare-cumparare incheiate la data de 18.09.2007, si ca, la solicitarea acestuia, Primaria Epureni a eliberat certificatul de urbanism nr.1377/14.09.2007, prin adresa nr. 6.4/300/19.10.2007 parata comunicandu-i ca terenul pe care intentioneaza sa ridice o constructie face parte din infrastructura feroviara privata, fiind cuprins in suprafata totala afectata statiei Epureni.
S-a mai retinut ca, la solicitarea reclamantului de a i se elibera avizul de amplasament, din 05.11.2007, parata nu a raspuns, fapt care a con¬dus la introducerea actiunii de fata si ca refuzul emiterii avizului cerut se incadreaza in prevederile art.8 alin.1, coroborate cu art.1 din Legea nr.554/2004, avand in vedere ca, potrivit H.G. nr.584/1999, Compania a fost infiintata ca persoana juridica de drept privat ce presteaza un serviciu public de interes national.
Avand in vedere raportul de expertiza topometrica depus la dosar, prima instanta a retinut ca imobilul (casa de locuit) edificat partial de reclamant, este situat la o distanta de 38,84 m fata de linia ferata Zorleni - Falciu, si nu in zona de siguranta a infrastructurii feroviare publi¬ce, astfel cum este ea definita in art.29 din O.G. nr.12/1998, respectiv in zona de protectie a infrastructurii feroviare.
In raport de prevederile art.29 alin.4 din O.G. nr.12/1998, prima instanta a retinut ca pentru statia C.F.R. Epureni nu au fost stabilite in concret limitele zonei de protectie, intrucat nu a fost achizitionat serviciul de cadastru, si ca, chiar daca nu este stabilita aceasta limita a zonei de protectie, in concret, se considera ca pentru edificiul aflat in zona de protectie, cu limita maxima prevazuta de legiuitor, se pot executa lucrari, inclusiv constructii, daca nu impiedica vizibilitatea asupra liniei si a semnelor feroviare, conform art.30 din O.G. nr.12/1998.
Constatand ca expertiza efectuata in cauza confirma ca imobilul nu afecteaza vizibilitatea si ca este indeplinita conditia ceruta de art.20 alin.2 din H.G. nr.525/1996, prima instanta a apreciat ca parata trebuie sa acorde avizul solicitat, nefiind dovedit ca terenul este proprietatea publica a statului, conform prevederilor Legii nr.213/1998, in conditiile in care, din procesul-verbal incheiat de parata la data de 10.06.2002, cu Primaria Epureni, rezulta ca s-a procedat doar la o identificare a limitelor de vecinatate intre terenul administrat de parata, in perimetrul statiei Epureni, si terenul administrat de Primarie.
Avand in vedere ca terenul nu apare a fi nici proprietatea paratei si apreciind ca doar dupa eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, in conditiile H.G. nr.834/1991, parata se putea considera titulara dreptului de proprietate, prima instanta a considerat ca nu poate primi apararea paratei ca terenul face parte din infrastruc¬tura feroviara privata.
Tinand cont de faptul ca reclamantul nu a construit in zona de si¬guranta, ci in zona de protectie, care poate fi proprietatea privata a ori¬carei alte persoane, asa cum rezulta din art.29 alin.4 din O.G. nr.12/1998, prima instanta a apreciat ca se poate da avizul solicitat, intrucat nu se impieteaza asupra vizibilitatii transportului, capatul de cerere privind anularea adresei nr. 6.4./300/14.10.2007 fiind respins, pe motiv ca acesta nu are valoarea unui act administrativ, in sensul art.2 lit.c) din Legea nr.554/2004.
Curtea de apel a admis recursul paratului, retinand ca terenul cumparat de reclamant de la beneficiarii titlurilor de proprietate emise de Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a Judetului Vaslui, in anul 2007, se inscria in limitele terenului administrat de Regionala C.F. Iasi, limite confirmate de Primaria comunei Epureni prin semnarea procesului-verbal din 10 iunie 2002, ca facand parte din infrastructura feroviara.
Desi sesizarea instantei nu a avut ca obiect (si nici nu putea sa aiba) stabilirea adevaratului titular al dreptului de proprietate asupra terenului in cauza, in procedura verificarii caracterului refuzului manifestat de parata-recurenta de a elibera avizul solicitat, in cadrul creat prin art.1 din Legea nr.554/2004, prima instanta era obligata sa tina cont si de situatia juri¬dica a terenului, anterioara datei eliberarii titlurilor de proprietate si incheierii contractelor de vanzare-cumparare invocate de reclamant, chiar daca nu a fost fi¬nalizata procedura prevazuta de H.G. nr.834/1991.
Or, sub acest aspect, curtea a constatat ca la dosarul cauzei a fost depusa copia Monitorului Oficial nr.114 din 16 mai 1941, in care a fost publicat Decretul-lege de sporiri si infiintari de statii pe liniile Zorleni - Falciu, "prin exproprierile initiale si suplimentare ale tere¬nurilor, cu sau fara cladiri sau plantatii de orice fel, situate in raza comunelor de pe linia ferata mentionata", si ca, in anul 2002, paratei i-au fost concesionate bunurile proprietate publica a statului aferente infrastructurii feroviare.
Faptul ca acest contract are o durata de 49 de ani si ca la data reorganizarii si ulterior a infiintarii ca societate comerciala pe actiuni, reclamanta a devenit proprietara bunurilor pe care le avea in administrare, in conditiile Legii nr.15/1990, nu-i permitea primei instante sa considere ca proprietarul infrastructurii feroviare sau administratorul acesteia, au pierdut drepturile pe care le aveau asupra bunurile detinute anterior anului 1989, prin simplul fapt ca nu s-a eliberat inca certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, in conditiile H.G. nr.834/ 1991, sau sa dea eficienta faptului ca, la propunerea co¬misiei comunale de fond funciar, au fost emise titluri de proprietate pe terenuri pe care primarul comunei Epureni a apreciat ca "se afla la dispozi¬tia consiliului local de aplicare a legii fondului funciar, astfel cum s-a mentionat in cuprinsul procesu¬lui-verbal incheiat la data de 14.09.2007.
Cum dreptul paratei-recurente a preexistat momentului eliberarii titlurilor de proprietate si perfectarii contractelor de vanzare-cumparare de reclamantul-intimat, drept ce era recunoscut in mod explicit prin Legea nr.15/ 1990 si Legea nr.31/1990, si cum din nici un act aflat la dosarul cauzei nu rezulta ca, dupa exproprierea din 1941, terenul aflat in perimetrul statiei C.F.R. Epureni a fost dobandit in mod legal de vanzatorii S.C. si L.N., prima instanta nu avea temei de fapt si de drept pentru a retine ca, in mod nejustificat, parata-recurenta a refuzat eliberarea acordului prevazut de Ordinul nr.158 din 16 mai 1996, emis de ministrul transporturilor. Tribunalul putea retine ca refuzul de eliberare a avizului solicitat era nejustificat doar in ipoteza in care la data pronuntarii hotararii atacate ar fi fost clarificata problema adevaratului proprietar al terenului situat in imediata vecinatate a constructiilor statiei C.F.R. Epureni.
Cum atat parata-recurenta, cat si statul, prin administratorul bunurilor sale, au reclamat un bun propriu asupra terenului pe care, cu incalcarea dispozitiilor Legii nr.50/1991 si ale O.G. nr.12/1998, reclamantul a inceput edificarea unei constructii, tribunalul nu putea obliga parata sa valideze post-factum un act nelegal si cu atat mai putin sa anuleze, in fapt, drepturile pe care le aveau cu mult ante¬rior datei la care reclamantul a incheiat actele de vanzare-cumparare, cei care detineau si administrau infrastructura feroviara, conduita paratei trebuind sa fie judecata prin prisma neclarificarii pe deplin a situatiei juridice a terenului in cauza si nu doar din perspectiva actului pe care reclamantul incerca sa il opuna proprietarului infrastructurii feroviare.
Ca atare, constatand ca s-a facut o gresita evaluare a situatiei de fapt, ca la aprecierea caracterului refuzului manifestat de parata nu s-a avut in vedere faptul ca asupra terenului in cauza s-a reclamat, in mod legitim si probat, chiar daca in mod partial, un drept propriu de catre detinatorul si administratorul infrastructurii feroviare, si ca atata timp cat problema adevaratului pro¬prietar al bunului nu a fost rezolvata in mod definitiv si irevocabil, de instanta judecatoreasca competenta, nu se putea considera ca refuzul, astfel cum a fost el formulat prin adresa nr. 6.4./300/19.10.2007, este nejustificat, drept pentru care curtea de apel, in temeiul art.312 C.pr.civ., a admis recursul promovat de parat, in sensul ca, modificand in parte hotararea atacata, a respins cererea reclamantului de a se obliga parata la eliberarea avizu¬lui de amplasare pentru executarea constructiei in perimetrul statiei C.F.R. Epureni si cererea de obligare a paratei la plata de penalitati de intarziere si la cheltuieli de judecata.