Actiune in constatarea indeplinirii conditiilor de inscriere la concursul pentru ocuparea unei functii publice. Daune morale. Admisibilitate Decizie nr. 53/C.A. din data de 08.02.2010
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Actiune in constatarea indeplinirii conditiilor de inscriere la concursul pentru ocuparea unei functii publice. Daune morale. Admisibilitate
Echivalarea diplomei ce atesta finalizarea studiilor universitare, acceptate de Ministerul Educatiei, implica recunoasterea studiilor generale si universitare absolvite de reclamant (in Republica Moldova), astfel ca aspecte ce tin de actele premergatoare atestarii (lipsa diplomei de bacalaureat) nu mai pot fi opuse acesteia la momentul depunerii documentatiei pentru participarea la concursul pentru ocuparea postului de sef de lucrari, in cadrul institutiei in care ocupa un post de cadru didactic universitar.
Conduita abuziva a angajatorului parat este de natura a-l obliga la plata de daune morale reclamantei, pentru prejudiciul de imagine suferit.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 53/C.A. din 8 februarie 2010
Prin sentinta nr. 633/CA din 23 octombrie 2009, Tribunalul Iasi a admis in parte actiunea formulata de reclamanta N.M., in contradictoriu cu parata Universitatea Tehnica "Gh.A." Iasi, constatand ca reclamanta indeplinea toate conditiile prevazute de lege (inclusiv conditiile impuse de art.58 alin.7 lit.b din Legea nr.128/1997 cu modificarile si completarile ulterioare) pentru inscrierea la concursurile pentru ocuparea unor posturi de sef de lucrari (pozitia 18) si de conferentiar (pozitia 11) din cadrul Catedrei de Inginerie si Managementul Mediului, obligand parata la plata catre reclamanta a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale si a sumei de 2.543,6 lei reprezentand cheltuieli de judecata, respingand ca neintemeiate capetele de cerere vizand invalidarea concursurilor si obligarea paratei la organizarea unor noi concursuri, pentru ocuparea celor doua posturi, precum si capatul de cerere privind anularea Deciziei Senatului Universitatii Tehnice Iasi din data de 30.01.2009 prin care au fost validate concursurile organizate in perioada 15.12.2008 - 14.01.2009, pentru lipsa procedurii prealabile.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca motivul pentru care parata a refuzat inscrierea reclamantei la cele doua concursuri organizate in perioada 15.12.2008 - 14.01.2009, pentru ocuparea posturilor de sef lucrari si de conferentiar, este acela ca aceasta nu a fost in masura sa prezinte echivalenta diplomei de bacalaureat, obtinuta in Republica Moldova, apreciind-se ca reclamanta nu indeplinea conditia prevazuta de art.58 alin.7 lit.b) din Legea nr.128/1997, neavand aceasta diploma de bacalaureat echivalata, astfel incat nu erau intrunite toate conditiile stipulate de lege pentru inscrierea la concursuri, invocandu-se in acest sens dispozitiile H.G. nr.49/1999, coroborate cu cele ale Ordinului nr. 4022/2008, emis de M.E.C.T., si considerandu-se ca echivalarea unui astfel de act este obligatorie pentru a deveni opozabila autoritatilor romane.
Prima instanta, constatand ca la dosarul de inscriere exista o copie legalizata de pe atestatul de absolvire a scolii medii in Republica Moldova, obtinut de reclamanta in anul 1988, si ca, prin adresa din 18.08.2009, Ministerul Educatiei si Tineretului din Republica Moldova a facut cunoscut paratei ca acest atestat nu este echivalent diplomei de bacalaureat, cu precizarea ca detinatorii atestatelor de acest fel au acces la institutiile de invatamant superior din Republica Moldova, caz in care durata studiilor este cu un an academic mai lunga decat pentru detinatorii diplomelor de bacalaureat, si raportandu-se la dispozitiile art.58 alin.7 lit. b) din Legea nr.128/1997, a apreciat ca aceasta norma legala trebuie interpretata in spiritul ei, respectiv printr-o abordare pragmatica, sistematica si teleologica, perspectiva din care a considerat ca legiuitorul a avut in vedere consacrarea pentru candidatii la astfel de concursuri a obligatiei legale de a prezenta la inscriere actul de studii, care sa ateste indeplinirea conditiilor pentru a fi inscris in prealabil la facultate, in vederea obtinerii licentei intr-un anumit domeniu.
Prima instanta a apreciat ca atestatul de absolvire a scolii medii in Republica Moldova conferea reclamantei dreptul de a se inscrie la facultate si dreptul de a o absolvi, obtinand diploma de licenta, intrucat textul normativ invocat de parata nu se referea la echivalarea diplomei cu cea de bacalaureat, ci la echivalarea diplomei de bacalaureat in sensul retinut de instanta, atestatul obtinut de reclamanta fiind echivalentul examenului de capacitate din Romania, potrivit art.1 din Legea nr.39/1999, text ce priveste absolvirea a noua clase in Republica Moldova si nu la scoala medie de 10 clase absolvita de reclamanta.
Mai mult decat atat, prima instanta a retinut ca diploma de licenta a reclamantei, obtinuta in anul 1993, in Republica Moldova, a fost echivalata de Ministerul Invatamantului din Romania, prin atestatul nr.0000542/466/27.11.1997, mentionandu-se in cuprinsul acestuia ca titularul se bucura de toate drepturile conferite absolventilor de acelasi tip de invatamant romanesc, statul roman recunoscand astfel ca reclamanta a urmat in mod legal studiile universitare in Republica Moldova, inclusiv faptul ca aceasta urmase forma de invatamant preuniversitar care ii permitea inscrierea la facultate, in conditiile in care reclamanta a obtinut, in anul 1997, titlul de doctor inginer in cadrul doctoratului urmat in cadrul Universitatii Tehnice Iasi, fara a i se fi imputat lipsa echivalentei diplomei de bacalaureat, cerinta impusa in anul 2009 neputand fi apreciata ca fiind rezonabila si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare.
In ceea ce priveste cererea de reparare a prejudiciului suferit, prima instanta a apreciat ca suferinta morala evocata de reclamanta a fost cauzata de refuzul paratei de a o primi la concurs, ca aceasta este una considerabila, fiindu-i afectate atat relatiile de familie, cat si viata sociala, ce au culminat cu o tentativa de suicid, fapt ce atesta o profunda dezamagire si suferinta psihica si justifica, conform art.19 din Legea nr.554/2004, solicitarea de reparare a pagubei suferite prin refuzul nejustificat al paratei de a-i solutiona favorabil cererea de inscriere la concurs.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, curtea de apel a respins recursul paratei, retinand urmatoarele:
Este necontestat faptul ca reclamanta N.M. a absolvit cursul complet al Scolii medii moldovenesti nr. 32, din orasul Chisinau, in anul 1988, ca obtinerea atestatului de absolvire a scolii medii ii permitea celei in cauza sa urmeze cursurile institutiilor de invatamant superior din Republica Moldova, ca ea a urmat cursurile Universitatii de Stat din Moldova, facultatea de chimie, pe care a absolvit-o in anul 1993, ca, in conformitate cu Protocolul de colaborare incheiat intre Ministerul Invatamantului din Romania si Ministerul Stiintei si Invatamantului al Republicii Moldova, cea in cauza a efectuat doctoratul la Universitatea Tehnica Iasi, ca bursier al statului roman, in specialitatea Tehnologie chimica organica, acordandu-i-se, in anul 1997, titlul de doctor inginer, precum si faptul ca, din luna martie 1998, aceasta a ocupat functia de asistent universitar in cadrul Universitatii Tehnice Iasi.
Este, de asemenea, necontestat faptul ca, la data de 27 noiembrie 1997, Ministerul Invatamantului a eliberat atestatul nr.466, prin care a decis ca diploma de studii eliberata de Universitatea de Stat din Republica Moldova, la data de 30.06.1993, pe numele lui N.M., "se echivaleaza cu diploma de licenta in profilul chimie, specializarea chimie", titularului atestatului recunoscandu-i-se astfel "toate drepturile conferite absolventilor de acelasi tip din invatamantul romanesc de stat", precum si faptul ca, in considerarea acestui atestat, cea in cauza s-a inscris la concursul organizat de Universitatea Tehnica Iasi in perioada 15.12.2008 - 14.01.2009, pentru ocuparea unor posturi vacante la Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului.
In cauza nu s-a contestat nici faptul ca, potrivit dispozitiilor Legii nr.128/1997, dosarul de inscriere la concurs trebuia sa contina, printre altele, copia diplomei de bacalaureat sau echivalenta acesteia si ca organizatorul concursului a apreciat ca atestatul de absolvire a scolii medii, eliberat de Ministerul Invatamantului al R.S.S. Moldovenesti, in anul 988, nu are valoarea unei diplome de bacalaureat, motiv pentru care Prorectoratul didactic al Universitatii Tehnice Iasi a decis, prin actul nr.30196 din 15.12.2008, ca nu a avizat cererea de inscriere la concurs depusa de asistent dr. N.M., pe motiv ca nu indeplinea conditiile art. 58 alin. 7 pct. b) din Legea nr. 128/1997.
Parata-recurenta a mai sustinut ca atestatul de echivalare a studiilor universitare cu diploma de licenta nu avea semnificatia unei recunoasteri formale si a studiilor preuniversitare, in conditiile in care Legea nr.39/1999 se refera in mod explicit doar la recunoasterea reciproca a diplomelor de bacalaureat, iar Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova confirma ca atestatul de absolvire a scolii medii cu durata studiilor de 10 ani, eliberat in anul 1988, nu este echivalent diplomei de bacalaureat cu durata studiilor de 12 ani.
Curtea a apreciat ca acest punct de vedere al paratei-recurente nu poate fi primit si ca interpretarea primei instante nu poate fi calificata a fi nici "trunchiata" si nici rezultatul unei "analize literare", astfel precum se mentioneaza in motivele de recurs, intrucat aceasta trateaza problema inventarului documentelor pe care trebuie sa le cuprinda dosarul de inscriere la concurs dintr-o perspectiva absolut formala si pur birocratica, ce ignora insusi spiritul Legii nr.84/1995, potrivit careia invatamantul are ca finalitate formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice.
Ceea ce s-a urmarit, in mod voit sau nu, de recurenta, a fost de a demonstra ca pregatirea stiintifica si tehnica dobandita de reclamanta, in cadrul Universitatii de Stat din Republica Moldova, in perioada stagiului de doctorat, la finalizarea caruia ea insasi i-a eliberat titlul de doctor inginer si respectiv in activitatea didactica desfasurata in invatamantul superior tehnic, din anul 1998, nu au nici o semnificatie si valoare, inclusiv juridica, din moment ce la dosarul de concurs nu s-a depus diploma de bacalaureat, sau un alt act echivalent acesteia, si ca, fara o recunoastere formala a atestatului de absolvire a scolii medii, N.M. se afla in afara cadrului legal, care sa ii permita accesul la o functie didactica superioara celei ocupate.
Aceasta apreciere, chiar sustinuta de opinii exprimate de functionari din cadrul Ministerului Educatiei, nu a putut fi acceptata, in primul rand pentru ca se tindea spre anularea unui drept castigat, iar pe de alta parte pentru ca, formal, prin modul in care a fost solutionata cererea formulata de N.M., la data de 22 august 1997, cand atat Facultatea de chimie, cat si Universitatea Tehnica Iasi, au avizat favorabil si respectiv si-au dat acordul la echivalarea studiilor, Ministerul Educatiei a aprobat in fapt atat recunoasterea studiilor generale, cat si a celor universitare, absolvite de cea in cauza; prin echivalarea diplomei de licenta in profilul chimie fiind validate in mod implicit si studiile preuniversitare, fie ca ar fi vorba de cursul primar sau de scoala medie, intrucat, prin ea insasi, procedura de echivalare a actului ce atesta absolvirea studiilor universitare presupune si verificarea compatibilitatii studiilor si diplomelor obtinute pe parcursul studiilor preuniversitare.
Atata timp cat atestatul de echivalare a studiilor universitare va ramane in vigoare, nimic si nimeni nu mai poate pune la indoiala valabilitatea si compatibilitatea formelor de invatamant premergatoare, intrucat in acest mod s-ar ajunge la o anulare indirecta a actului de vointa al statului roman, exprimat prin organul administrativ competent, in forma acceptata la data eliberarii atestatului din 27 noiembrie 1997, act al carui cenzor recurenta nu poate fi, in nici o imprejurare, dupa ce reclamantei i s-au echivalat studiile universitare, urmate in mod legal dupa absolvirea scolii medii.
Ca atare, curtea de apel a considerat, asemeni primei instante, ca prin echivalarea diplomei ce atesta finalizarea studiilor universitare, se prezuma ca Ministerul educatiei a verificat si echivalenta studiilor premergatoare, astfel precum petenta i-a solicitat in mod expres si ca nimeni nu mai poate aduce in discutie efectele lipsei diplomei de bacalaureat, decat cel mult in cadrul unei actiuni judiciare ce ar viza anularea actului administrativ eliberat sub nr.466 din 27.11.1997, data in raport de care nu se mai poate invoca obligativitatea parcurgerii procedurii prevazute de legislatia interna pentru evaluarea si atestarea diplomelor, in cadrul prevazut de Legea nr.39/1999 si de normele aplicabile in Uniunea Europeana, intrucat intr-un asemenea caz s-ar invoca chiar culpa celor care au dat avizul si respectiv au aprobat echivalarea diplomei ce incununeaza perioada de pregatire profesionala a reclamantei, dupa ce, timp de peste 15 ani, autoritatile romane nu au ridicat nici o obiectie cu privire la valabilitatea diplomelor obtinute de N.M., desi ele au avut posibilitatea sa o faca, atat cu ocazia admiterii la doctorat, cat si cu ocazia incadrarii in invatamantul superior, etape in care recurenta a fost in mod direct implicata.
In ceea ce priveste critica adusa hotararii primei instante, in partea referitoare la acordarea de daune morale, curtea de apel a apreciat ca, pentru un cadru didactic, ridicarea de obstacole artificiale in calea afirmarii sale profesionale apare la fel de injusta si generatoare de suferinte ca si o agresiune fizica sau cauzarea unui prejudiciu material substantial, intrucat il plaseaza pe acesta la marginea sistemului, lipsit de orice speranta de a infrange adversitatile ce transpar din actele (precum fisa de evaluare din 10.12.2008) si aprecierile pe care factorii de decizie din universitate le fac cu privire la persoana reclamantei, suma acordata de Tribunalul Iasi fiind proportionala cu aceasta suferinta, in conditiile in care din probele administrate a rezultat ca stresul cauzat de refuzul nejustificat al paratei a adus-o pe reclamanta in pragul luarii unei decizii extreme, situatie de care recurenta nu ar trebui sa se detaseze cu usurinta.