Criterii de diferentiere intre vatamare corporala grava - art. 182 C.pen. - si tentativa de omor prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 C.pen. Decizie nr. 28 din data de 03.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Criterii de diferentiere intre vatamare corporala grava - art. 182 C.pen. - si tentativa de omor prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 C.pen.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 28 din 3 martie 2009
Prin sentinta penala nr. 704 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Iasi s-au dispus urmatoarele:
In baza art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. i) C.pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) si art. 76 alin. 1 lit. a) C.pen. a fost condamnat inculpatul F.N. la o pedeapsa de 6 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat.
In baza art. 65 alin. 2 si art. 66 C.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), b) C.pen. pe o durata de 3 ani.
S-a facut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C.pen..
In baza art. 14, 346 C.pr.pen. si art. 998, 999 C.civ. inculpatul a fost obligat sa plateasca partii civile I.N., daune morale in cuantum de 4000 lei.
In baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata prin O.U.G. nr. 72/2006 a fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile Serviciul de Ambulanta al Judetului Iasi daune materiale in cuantum de 205 lei si partii civile Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Spiridon" Iasi daune materiale in cuantum de 1560,82 lei plus dobanda legala calculata de la 31.12.2007 pana la data platii.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, a fost trimis in judecata, in stare de libertate inculpatul F.N., pentru savarsirea infractiunii tentativa la omor calificat prevazuta de art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. 1 lit. i) C.pen.
In actul de sesizare s-a retinut ca in noaptea de 31 decembrie 2007/1 ianuarie 2008, in loc public, inculpatul F.N. a aplicat cu un cutit, o lovitura partii vatamate I.N., provocandu-i leziuni ce i-au pus in pericol viata.
Aceasta situatie de fapt a fost dovedita cu urmatoarele mijloace de proba:
- proces-verbal de constatare a infractiunii;
- dovada de predare-primire a corpului contondent;
- proces-verbal de cercetare la fata locului;
- declaratia partii vatamate I.N.;
- raportul de constatare medico-legala nr. 4135/03.01.2008 emis de Institutul de Medicina Legala Iasi;
- declaratiile martorilor S.F., S.F., S.E., S.M.;
- declaratiile inculpatului.
Inculpatul a avut o atitudine procesuala oscilanta, recunoscand in timpul urmaririi penale savarsirea infractiunii, ajungand ca in timpul judecatii sa isi schimbe declaratiile, nuantandu-le, pentru a obtine o atenuare a raspunderii penale prin schimbarea incadrarii juridice intr-o infractiune mai putin grava decat cea pentru care a fost trimis in judecata.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate in cauza, tribunalul a retinut urmatoarea situatie de fapt:
In noaptea de 31 decembrie 2007/1 ianuarie 2008, in jurul orelor 2030, partea vatamata I.N. a mers la blocul unde locuieste inculpatul si a sunat la usi, solicitand de mancare.
Partea vatamata a batut la usa apartamentului inculpatului F.N., care se afla la cumparaturi, iar usa i-a fost deschisa de catre martora S.F.
La intoarcerea inculpatului F.N., martora S.F. i-a povestit faptul ca un "boschetar" i-a cerut de mancare, fapt care l-a enervat si s-a hotarat sa il agreseze pe acel "cersetor". Inculpatul a luat un cutit cu lama rabatabila, a mers la usa si, prin vizorul acesteia, a asteptat pe partea vatamata.
Dupa un timp, cand partea vatamata a coborat si a ajuns in fata apartamentului inculpatului, acesta din urma a deschis usa si i-a aplicat o lovitura in zona gatului cu cutitul ce il avea pregatit, dupa care s-a retras in apartamentul sau.
Partea vatamata si-a pus imediat mana la gat, si-a dat seama de gravitatea loviturii primite, a coborat si a batut in usa apartamentului familiei S.
Acestia au deschis usa, au vazut starea grava in care se afla partea vatamata, i-au acordat primul ajutor si au anuntat Serviciul de urgenta 112.
Imediat, la fata locului, a sosit un echipaj al ambulantei care a acordat primul ajutor in locul unde se afla partea vatamata si un echipaj al politiei care s-a deplasat la etajul 5, unde a identificat pe inculpatul F.N., care a predat cutitul cu care a injunghiat pe partea vatamata.
In momentul coborarii scarilor, lucratorul de politie i-a solicitat partii vatamate sa ii spuna daca autorul loviturii aplicate este inculpatul si acesta a confirmat acest fapt.
Partea vatamata a fost transportata in stare grava la Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Spiridon" - Sectia ORL, unde s-a intervenit de urgenta chirurgical, fiind spitalizat in continuare pana la 5 ianuarie 2008.
Aplicand partii vatamate o lovitura intr-o zona traversata de multe vase de sange, cu un cutit, obiect apt de a produce moartea, in conditiile in care asemenea acte de violenta produc, de regula, urmari dintre cele mai grave, inculpatul, in varsta de 51 de ani, cu experienta sa de viata, a prevazut neindoielnic rezultatul posibil al actiunii sale si chiar daca nu l-a urmarit, a acceptat producerea lui, astfel ca el a actionat cu intentia de a ucide si nu de a produce numai vatamari corporale, asa cum a sustinut inculpatul.
In termenul prevazut de art. 363 C.pr.pen. hotararea a fost apelata de inculpatul F.N. si criticata pentru nelegalitate si netemeinicie.
Inculpatul a solicitat reaprecierea probelor si schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 C.pen., intrucat nu a avut intentie de a ucide victima, reactia sa fiind provocata de comportamentul acesteia.
Avand in vedere datele din dosar ce il prezinta pe inculpat ca un individ cu o buna insertie sociala, fara antecedente penale, s-a solicitat redozarea pedepsei.
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu, in limitele prevazute de art. 371 alin. 2 C.pr.pen., a constatat ca apelul nu este fondat, pentru considerentele ce urmeaza:
In speta, instanta de fond a administrat un probatoriu complet, ce a fost just apreciat, potrivit art. 63 C.pr.pen.. Coroborand procesul verbal de constatare a infractiunii si cel de cercetare la fata locului, raportul de constatare medico-legala nr. 4135/3.01.2009, intocmit de I.M.L. Iasi, declaratiile partii vatamate si ale martorilor, declaratia inculpatului, rezulta cu certitudine ca acesta a lovit victima cu un cutit, in zona gatului, cu intentia de a-i suprima viata.
Actul medico-legal a concluzionat ca leziunile au fost de natura a pune in primejdie viata victimei.
Apararea inculpatului a fost analizata si de instanta de fond, argumentandu-se calificarea juridica a faptei.
Din probele dosarului rezulta fara dubiu ca inculpatul a actionat cu intentia de a ucide victima.
El a pregatit in acest scop un cutit cu lama de 7 cm. si manerul de 8 cm. (corpul delict a fost predat de inculpat organelor de ancheta) si atunci cand partea vatamata, care cersea pe scari, s-a apropiat din nou de usa apartamentului, enervat de prezenta acesteia inculpatul a deschis usa si a lovit-o cu putere in zona gatului, producandu-i leziuni grave, apte sa produca moartea.
Este evident ca punerea in primejdie a vietii victimei nu este rezultatul praeterintentiei care caracterizeaza infractiunea prevazuta de art. 182 C.pen., intentia inculpatului fiind a de a ucide victima, enervat fiind ca aceasta il deranjase.
La stabilirea tratamentului sanctionator, instanta de fond a avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 C.pen., cauzele ce agraveaza raspunderea penala, cat si cele care o atenueaza.
Tocmai pentru ca a avut in vedere circumstantele personale invocate de inculpat in motivarea apelului si retinute de instanta de fond ca fiind circumstante atenuante incadrate in dispozitiile art. 74 lit. a) C.pen., inculpatului i-a fost aplicata o pedeapsa sub limita minimului special prevazut de textul de incriminare, asa incat critica adusa hotararii si sub acest aspect este vadit neintemeiata.
Constatand ca nu sunt motive de desfiintare a sentintei apelate, in temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea a respins ca nefondat apelul inculpatului.