Tentativa de omor. Vatamare corporala grava. Criterii de diferentiere. Provocare. Existenta conditiilor prevazute de art. 73 lit. b) C.pen. Decizie nr. 4 din data de 26.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Tentativa de omor. Vatamare corporala grava. Criterii de diferentiere. Provocare. Existenta conditiilor prevazute de art. 73 lit. b) C.pen.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 4 din 26 martie 2009
Prin sentinta penala nr. 520 din 15 septembrie 2008, Tribunalul Iasi a dispus condamnarea inculpatului B.D. pentru savarsirea infractiunilor de tentativa la omor, prevazuta si pedepsita de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 C.pen., vatamare corporala prevazuta si pedepsita de art. 181 C.pen. si lovire sau alte violente prevazuta si pedepsita de art. 180 alin. 2 C.pen.
In fapt s-a retinut ca inculpatul B.D., cu partea metalica si partea din lemn a unei sape, i-a aplicat concubinei sale, C.E., mai multe lovituri in zona capului, a spatelui si a membrelor superioare, cauzandu-i astfel plagi cranio-cerebrale cu fracturi cominutive medio-coronar si paramedian drept, care au necesitat pentru vindecare un numar de 30 - 35 zile de ingrijiri medicale si care au pus in primejdie viata victimei; la aceeasi data, cu acelasi obiect contondent, i-a aplicat partii vatamate C.D.E. o lovitura in regiunea mainii stangi, cauzandu-i o fractura deschisa 1/3 distala humerus stang, care a necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de ingrijiri medicale, iar partii vatamate A.I.R. o lovitura cu sapa, producandu-i la nivelul fetei p plaga contuza ce a necesitat pentru vindecare 8 - 10 zile de ingrijiri medicale.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca inculpatul B.D. a actionat cu intentia de a ucide victima C.E. si nu cu intentia de a-i produce doar o vatamare a integritatii corporale, incadrarea corecta in drept a faptei fiind cea retinuta prin actul de sesizare, respectiv infractiunea de "tentativa la omor" si nu cea de vatamare corporala grava prevazuta de art. 182 alin. 2 C.pen., cum a sustinut inculpatul.
A retinut, de asemenea, ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art. 73 lit. b) C.pen., care reglementeaza circumstanta atenuanta a provocarii.
Hotararea primei instante a fost apelata de inculpatul B.D. si criticata ca nelegala si netemeinica.
Motivandu-si apelul declarat, inculpatul a invocat, in raport de conditiile concrete ale savarsirii faptelor, lipsa intentiei de a ucide, fiind retinuta in mod gresit in sarcina sa comiterea infractiunii de tentativa la omor, incadrarea juridica corecta fiind aceea de vatamare corporala grava, prevazuta de art. 182 C.pen.
Apelantul a solicitat si retinerea circumstantei atenuante a provocarii prevazute de art. 73 lit. b) C.pen., justificata prin faptul ca a actionat violent sub stapanirea unei tulburari provocate de victima, ce i-a adresat injurii si i-a interzis accesul in locuinta, sub influenta consumului de bauturi alcoolice si pe fondul unei puternice stari de gelozie.
Analizand criticile formulate, instanta de apel a constatat ca, in raport cu situatia de fapt relevata de probele administrate in cauza, incadrarea juridica a faptelor este legala, fiind stabilita in concordanta cu continutul constitutiv al normelor de incriminare.
In practica judiciara, intentia de a ucide se stabileste in functie de materialitatea actului care evidentiaza pozitia psihica a faptuitorului si de imprejurarile in care s-a produs actul de violenta si care, indiferent de materialitatea actului, pot sa confirme sau sa infirme intentia de ucidere.
In concret, se apreciaza ca exista intentia de a ucide in functie de intensitatea loviturii, zona anatomica vitala vizata, aptitudinea de a leza a obiectului cu care s-a actionat.
Examinand imprejurarile concrete ale comiterii faptei, prima instanta a constatat in mod corect ca intentia inculpatului B.D. nu a fost de a vatama corporal victima, ci dimpotriva, a prevazut moartea victimei si a urmarit-o.
Intensitatea loviturilor aplicate de inculpat, dedusa din gravitatea leziunilor produse victimei - plagi cranio-cerebrale cu fracturi cominutive -, zona vitala vizata - zona capului alaturi de zona spatelui si a membrelor superioare, precum si aptitudinea de a ucide a instrumentului folosit la aplicarea loviturilor - corp taietor - sapa -, demonstreaza intentia de a ucide.
Toate aceste elemente materiale coroborate cu atitudinea inculpatului, care a urmarit-o pe victima, adresandu-i amenintari cu moartea si, ulterior agresiunii exercitate asupra acesteia, a abandonat-o cazuta la pamant, caracterizeaza pozitia subiectiva a inculpatului si dovedesc ca acesta a actionat cu intentia directa de a ucide, a prevazut consecintele grave ale faptei sale si a urmarit producerea lor.
In consecinta, prima instanta a retinut in mod corect savarsirea de catre inculpatul B.D. a unei tentative la infractiunea de omor prevazuta de art. 20 C.pen., raportat la art. 174 C.pen.
Prin apelul declarat, inculpatul a solicitat si retinerea scuzei provocarii, solicitare ce nu a fost primita.
Circumstanta atenuanta a provocarii poate fi retinut numai atunci cand victima a savarsit in mod real unul din actele carora, conform art. 73 lit.b) C.pen. li se poate recunoaste acest caracter, prin urmare savarsirea infractiunii sa fie riposta la fapta victimei.
Ori, din actele si lucrarile dosarului nu rezulta aceasta imprejurare, din situatia de fapt expusa, corect retinuta in raport de probatoriul administrat, rezultand ca inculpatul a declansat conflictul pe fondul sentimentului de gelozie fata de victima.
Imprejurarile invocate de inculpat privind atitudinea injurioasa a victimei nedovedita in cauza si refuzul acesteia de a-i permite accesul in locuinta dupa declansarea conflictului nu pot fi considerate de natura a-i fi produs inculpatului o puternica tulburare sau emotie in sensul dispozitiilor art. 73 lit. b) C.pen., text ce impune o provocare din partea partii vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava, situatii ce nu se regasesc in speta.
Prin urmare, nu se constata starea psihica, in raport cu elementele de ordin obiectiv si subiectiv ce rezulta din probe, ca element determinant pentru circumstanta atenuanta a provocarii.
In aceste conditii, in mod legal prima instanta a apreciat asupra inexistentei actiunii ilicite a victimei ca fiind cauza a infractiunii, asa incat nu pot fi primite sustinerile apelantului in sensul retinerii dispozitiilor art. 73 lit. b) C.pen.