Mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului; pericol concret pentru ordinea publica; inlocuirea masurii
Codul de procedura penala: art. 145 ind. 1; art. 136 lit. c); art. 148 lit. f); art. 139 alin. 1
Inexistenta probelor ca lasarea in libertate a inculpatilor ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica constituie temei pentru inlocuirea masurii cu obligarea de a nu parasi tara.
Curtea de Apel Iasi, decizia penala nr. 492 din 29 septembrie 2008
Dosar penal nr. 7096/99/2008
Prin incheierea de sedinta din 23 septembrie 2008 pronuntata de Tribunalul Iasi in dosarul penal nr. 7096/99/2008, in baza art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedura penala s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor C.C. si F.I.-D.
In baza art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedura penala raportat la art. 10 ind. b alin. 3 Cod procedura penala a mentinut starea de arest a inculpatilor.
Au fost respinse ca nefondate cererile formulate de inculpati, prin aparatori, de inlocuire a masurii cu obligarea de a nu parasi tara.
In pronuntarea acestor incheieri instanta a retinut urmatoarele:
Fata de imprejurarea ca intreg materialul probator administrat in prima etapa procesuala de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Iasi releva, fara dubiu, existenta unor date si indicii convergente ce justifica banuiala rezonabila ca inculpatii C.C. si F.I.-D. ar fi savarsit faptele prevazute de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 si art. 71 alin.1 din O.U.G. nr. 105/2001- fapte sanctionate de legiuitor cu pedepse cuprinse intre 5 ani -20 ani si respectiv 2 ani-7 ani.
Constatand ca acelasi probatoriu demonstreaza si probeaza existenta a pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatilor - pericol ce este apreciat, in speta, prin raportare la toate datele si elementele cauzei penale de fata respectiv natura si gravitatea faptelor despre care se prezuma ca au fost savarsite de inculpati, vasta activitate infractionala in legatura cu care se prezuma ca au fost implicati - constand in recrutarea, cazarea si indrumarea mai multor cetateni moldoveni contra unor sume de bani in vederea tranzitarii teritoriului Romaniei si trecerii frauduloase a frontierei de stat a Romaniei pe baza unor acte de identitate false, aspecte ce reclama necesitatea unei reactii ferme si eficiente a autoritatilor judiciare in privinta persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor in discutie, in sensul stoparii ori eliminarii fenomenului infractional,
Cum temeiurile de fapt si drept avute in vedere la luarea si prelungirea masurii arestarii preventive subzista si in acest stadiu procesual al cauzei, si constatand ca au fost respectate toate cerintele de fond si forma impuse de legiuitor in materia arestarii preventive.
Fata de necesitatea derularii cu celeritate a procesului penal in sensul aratat in art. 136 alin.1 si 8 Cod procedura penala.
Constata legalitatea si temeinicia arestarii preventive dispusa impotriva inculpatilor C.C. si F.I.-D.
Totodata, constata, potrivit considerentelor de mai sus, ca se impune mentinerea,in continuare, a starii de detinere preventiva a inculpatilor C.C. si F.I.-D.
Pentru aceleasi considerente au fost respinse ca nefondate, cererile formulate de inculpatii C.C. si F.I.-D., prin aparatori, respectiv de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara.
Dispozitia din incheiere privind mentinerea starii de arest preventiv a fost recurata de inculpati.
Prin aparatori s-a sustinut nelegalitatea si netemeinicia hotararii pronuntate in sensul neindeplinirii conditiilor prevazute de art. 136 Cod procedura penala, intrucat nu exista fapte sau indicii cum ca inculpatii ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului sau ca s-ar sustrage de la judecata.
Au fost audiati in timpul urmarii penale atat inculpatii cat si un numar mare de martori, s-au efectuat expertize tehnice.
S-a mai aratat ca cerintele prevazute de art. 148 lit. f Cod procedura penala nu sunt indeplinite, iar lasarea in libertate nu prezinta pericol pentru ordinea publica.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si pe fond inlocuirea masurii cu obligarea de a nu parasi tara fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 145 ind. 1 Cod procedura penala.
In examinarea recursurilor, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, detentia preventiva trebuie sa aiba caracter exceptional starea de libertate fiind starea normala si nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul ca ea se va computa din pedeapsa in conditiile in care inculpatii au comis faptele pentru care s-a dispus arestarea preventiva si raspund penal.
Aprecierea limitelor rezonabile urmeaza a se face si functie de circumstantele concrete ale fiecarui caz in parte.
De asemenea art. 5 alin. 3 din C.E.D.O. stipuleaza si dreptul persoanei private de libertate de a fi eliberata pe durata procedurii, iar instanta este obligata sa analizeze in ce masura este suficienta existenta unei garantii care sa asigure prezenta persoanei in cauza la judecata.
Codul de procedura penala prevede in mod expres - art. 136 alin. 1 - ca masurile preventive au ca scop o buna desfasurare a procesului penal ori impiedicarea sustragerii inculpatilor de la judecata sau executarea pedepsei.
In cauza se constata ca inculpatii C.C. si F.I.-D. au fost arestati preventiv la 29 mai 2008, conform mandatelor nr. 16/4 si 17/4 - din aceeasi data.
Prin rechizitoriul din 19 septembrie 2008 intocmit de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Iasi - dat in dosarul nr. 22/D/P/2008 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor.
Dupa inregistrarea dosarului la instanta in baza dispozitiilor art. 300 ind. 1 Cod procedura penala s-a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive constatandu-se - prin incheierea recurata - ca temeiurile initiale se mentin si impun in continuare privarea de libertate.
In speta, in adevar, se mentin dispozitiile art. 148 lit. f din Codul de procedura penala sub aspectul cuantumului de pedeapsa prevazut de lege, in schimb, pericolul concret pentru ordinea publica pe care l-ar prezenta inculpatii daca ar fi lasati in libertate s-a diminuat corespunzator.
Detentia preventiva nu mai este legitima in contextul in care nu mai exista dovezi de natura sa arate ca libertatea acestora ar tulbura in mod real ordinea publica.
Este de precizat faptul ca urmarirea penala a fost finalizata fiind adunate si evaluate probele ce au constituit temei cu privire la trimiterea in judecata.
In coroborarea dispozitiilor art. 136 alin. 1 Cod penal cu reglementarile internationale - art. 5 lit. c din C.E.D.O. privarea de libertate este conditionata de scopul instituit pentru mentinerea masurii cat si de existenta unor date, informatii care sa convinga un observator obiectiv ca autorul faptelor va fugi dupa savarsirea infractiunii.
Avand in vedere durata detentiei, lipsa de probe care sa ateste pericolul concret pentru ordinea publica, cat si finalizarea anchetei penale prin trimiterea in judecata a inculpatilor, masura arestului preventiv se poate inlocui cu masura obligarii de a nu parasi tara conform dispozitiilor art. 145 ind. 1 si art. 136 lit. c din Codul de procedura penala.