Functionar public politist. Destituire din functie emisa de seful I.J.P. Sanctionare succesiva pentru aceeasi fapta. Consecinte Decizie nr. 368/CA din data de 10.07.2008
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Functionar public politist. Destituire din functie emisa de seful I.J.P. Sanctionare succesiva pentru aceeasi fapta. Consecinte
Sanctionarea politistului cu "amanarea promovarii in gradul profesional pe o perioada de 3 ani" pentru fapte prevazute de art. 57 lit. a), b) si e) din Legea nr. 360/2002 in data de 25 aprilie 2007, pentru trei abateri disciplinare, pentru ca in 27 aprilie 2007 sa fie sanctionat pentru aceleasi fapte cu "destituirea din politie", in baza art. 58 lit. d), art. 59 alin. 7 si 9 si art. 60 din aceeasi lege, fara declansarea altei proceduri de cercetare prealabila, conduce la nulitatea celei de a doua dispozitii de sanctionare.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 368/CA din 10 iulie 2008
Prin sentinta civila nr. 98/CA din 24 martie 2008 a Tribunalului Vaslui s-a hotarat:
Respinge exceptiile privind lipsa calitatii procesuale pasive a I.G.P.R. si de nulitate a dispozitiei nr. 161 din 26 aprilie 2007.
Respinge contestatia formulata de reclamantul S.M. impotriva dispozitiei nr. 161 din 26 aprilie 2007 emisa de inspectorul sef al Inspectoratului de politie al judetului Vaslui, precum si a dispozitiei nr. 1369 din 15 mai 2007 emisa de inspectorul general al Inspectoratului General al Politiei Romane, pe care le mentine.
Pentru a se pronunta astfel, a retinut instanta de fond:
Prin dispozitia nr. 161 din 26 aprilie 2007 a sefului Inspectoratului de politie al judetului Vaslui s-a dispus destituirea din politie a agentului de politie S.M., retinandu-se in sarcina acestuia savarsirea abaterilor disciplinare prevazute de art. 57 lit. a), b) si d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului si de art. 12 al. 1 lit. a), b) si d) din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administratiei si Internelor.
Impotriva dispozitiei nr. 161 a formulat contestatie S.M., care, prin dispozitia nr. 1362 din 15 mai 2007 i-a fost respinsa de inspectorul general al Politiei Romane.
Impotriva celor doua dispozitii a formulat contestatie S.M.
Exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Vaslui de a solutiona cererea a fost respinsa prin incheierea de sedinta din 26 noiembrie 2007 intrucat contestatia vizeaza dispozitia de destituire emisa de seful I.P.J. Vaslui, ceea ce atrage si competenta instantei de contencios administrativ a tribunalului de a solutiona cererea. Prin dispozitia nr. 1362 s-a solutionat contestatia la dispozitia de destituire, iar plangerea formulata si impotriva acestei dispozitii nu atrage competenta materiala a Curtii de Apel potrivit dispozitiilor art. 3 pct. 1 C.pr.civ.
In cauza raporturile de serviciu au fost stabilite intre contestator si I.P.J., paratul I.G.P.R. avand calitate procesuala pasiva intrucat prin cerere s-a solicitat si anularea dispozitiei emisa de inspectorul general al I.G.P.R. in solutionarea contestatiei facuta de reclamant.
In ce priveste exceptia de nulitate a dispozitiei nr. 161 intrucat s-au aplicat doua sanctiuni pentru aceleasi abateri se constata ca nu este intemeiata.
Din examinarea dispozitiilor nr. 160 si nr. 161 se constata ca sanctiunile au fost aplicate pentru savarsirea unor fapte diferite, chiar daca au fost emise la interval de o zi , respectiv la 25 aprilie 2007 si 26 aprilie 2007.
Neintemeiate sunt si celelalte exceptii de nulitate invocate de contestator, procedura de cercetare prealabila si de aplicare a sanctiunilor disciplinare politistilor fiind derogatorie de la cea prevazuta pentru functionarii publici prin Legea nr. 188/1999 si H.G. nr. 1210/2003.
In cazul politistilor procedura de cercetare prealabila si de aplicare a sanctiunilor disciplinare este prevazuta de Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004 si prin Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului.
Sustinerile contestatorului ca procedura prealabila trebuia suspendata nu au nici un temei. Din cercetarile referitoare la abateri nu au rezultat date si indicii ca au fost savarsite fapte prevazute de legea penala, astfel ca nu se impunea nici participarea unui reprezentant al Corpului conform art. 59 al. 4 din Legea nr. 360/2002.
De asemenea, contestatorul a fost ascultat, consemnandu-se sustinerile acestuia, astfel ca nu se constata incalcarea prevederilor art. 59 al. 5 din Legea nr. 360. Chiar daca in fata consiliilor de disciplina politistul are dreptul de a fi asistat de un alt politist, ales de catre acesta sau desemnat de Corp, nu rezulta din probele administrate ca i s-ar fi incalcat acest drept.
Nici pe fondul cauzei plangerea nu este intemeiata, contestatorul nefacand dovada altor situatii de fapt decat cele retinute in actul sanctionator,ori ca sanctiunea aplicata este mare fata de abaterile comise.
Astfel, la data de 27 martie 2007 acesta a aplicat 3 sanctiuni contraventionale fara a respecta procedura privind incheierea procesului verbal si a celei referitoare la confiscare. In al treilea proces verbal nu s-a consemnat cantitatea de peste confiscata si nici nu s-a incheiat vreun act de cantarire a pestelui confiscat. Activitatea nu a fost raportata si abia la 30 martie 2007 a incheiat un proces verbal din care rezulta ca a distrus prin ardere 15 kg de peste.
O alta fapta retinuta in sarcina sa priveste desfasurarea unor activitati pe linie de circulatie rutiera la intersectia D.E. 581 cu D.J. 244 fara a fi planificat si in conditiile in care i s-a interzis sa mai desfasoare activitati pe linie de circulatie rutiera atat de seful serviciului politiei rutiere, cat si de seful biroului politiei rurale care are in arondare Postul de politie O.
De asemenea, la data de 16 aprilie 2007 s-a deplasat in satul T. cu autoturismul de serviciu in jurul orelor 21, fara a fi planificat in serviciul de patrulare, unde s-a intalnit cu minora B.L. impreuna cu care s-a deplasat pe un drum laturalnic, conducand-o pe aceasta acasa tot cu acel autoturism in jurul orelor 2230.
Din depozitiile martorilor audiati nu rezulta ca petentul nu se face vinovat de savarsirea faptelor retinute in sarcina sa, ci ca are o comportare corespunzatoare in societate, este constiincios si ca prin activitatea desfasurata ar fi deranjat anumite persoane din conducerea institutiilor superioare.
Din examinarea intregului material probator administrat in cauza rezulta ca la aplicarea sanctiunii de destituire din politie s-au avut in vedere gravitatea faptelor comise, consecintele acestora, gradul de vinovatie a politistului, imprejurarile in care au fost savarsite faptele si ca S.M. a mai fost sanctionat.
Sanctiunea aplicata nu este disproportionata fata de faptele repetate comise de contestator, motiv pentru care instanta apreciaza ca se impune respingerea plangerii si mentinerea dispozitiilor nr. 161 din 26 aprilie 2007 si nr. 1362 din 15 mai 2007.
Curtea a admis recursurile paratelor I.J.P. Vaslui si I.G.P.R. ca fiind intemeiate, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, in ce priveste exceptia dirimanta a nulitatii recursului, Curtea constata ca reclamantul si-a motivat in termenul procedural cererea de recurs, inregistrata la Tribunalul Vaslui sub nr. 1831 din 11 aprilie 2008, iar faptul ca ulterior a depus la dosar o dezvoltare diferita a acelorasi motive de recurs, nu poate conduce la nulitatea caii de atac promovate in cauza, cum se solicita de intimata.
Raportat documentatiei de la dosar, Curtea constata ca fiind eronat respinsa exceptia nulitatii deciziei nr. 169 din 26 aprilie 2007,din moment ce aceasta nu respecta dispozitiile procedurale aplicabile functiei publice detinute de recurent, respectiv Legea nr. 360/2002 si O.M.A.I. 400/2004, evocate de insasi intimata prin intampinarea depusa la dosar in actuala faza procesuala.
Ori, in speta reclamantul a fost sanctionat disciplinar prin dispozitia nr. 160 din 25 aprilie 2007, cu sanctiunea prevazuta de art. 58 lit. c) si art. 59 alin. 1 si 9, art. 60 din Legea nr. 360/2002 si art. 12 alin. 1 lit. a), b) si d) din O.M.A.I. 400/2004, constand in "amanarea promovarii in gradul profesional pe o perioada de 3 (trei) ani, in baza incheierii Consiliului de disciplina din 07 martie 2007, masura ce i-a fost comunicata cu adresa intimatei nr. 13.128 din 27 aprilie 2007, pentru fapte prevazute de art. 57 lit. a), b) si e) din Legea nr. 360/2002.
Numai ca in aceeasi zi, 27 aprilie 2007, cu adresa intimatei nr. 13129, i se comunica reclamantului ca prin dispozitia nr. 161 din 26 aprilie 2007, s-a dispus sanctionarea sa cu "destituirea din politie", in baza art. 58 lit. d), art. 59 alin. 1 si 9 si art. 60 din Legea nr. 360/2002, pentru faptele prevazute de art. 57 lit. a), b) si d) din Legea nr. 360/2002 si art. 12 alin. 1 lit. a), b) si d) din O.M.A.I. 400/2004.
Prevederea O.M.A.I. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. o obliga, insa, pe intimata ca, anterior aplicarii sanctiunii cu destituirea din politie a reclamantului, sa declanseze procedura de cercetare prealabila care sa fie urmata de Consiliul de disciplina, ce avea obligatia intocmirii unui dosar, in care sa fie citata persoana ce a savarsit abaterile disciplinare, in vederea exercitarii dreptului sau la aparare - sens in care se dispune prin Sectiunea a 2-a din O.M.A.I. 400/2004, "Procedura cercetarii prealabile".
Desi sustine prin intampinarea de la dosar ca dispozitia de sanctionare 161/2007, a fost emisa pentru "alte fapte" decat cele ce au stat la baza dispozitiei nr. 160/2007 -, pentru care a fost urmata procedura de cercetare, finalizata prin raportul nr. 43938 din 23 aprilie 2007 -, intimata nu face dovada parcurgerii procedurii prealabile anterioare sanctionarii reclamantului cu destituirea din politie, procedura ce nu putea fi declansata si finalizata oricum in cele 24 ore scurse de la emiterea dispozitiei nr. 160725 aprilie 2007.
Totodata, desi in cuprinsul dispozitiei nr. 160 din 25 aprilie 2007 se face trimitere la "incheierea consiliului de disciplina din 24 aprilie 2007", reclamantul este sanctionat pentru amenzile excesive aplicate familiei B. din satul O., si absentele nemotivate de la serviciu, in conditiile in care comisia de disciplina l-a cercetat pentru cele trei abateri disciplinare ce au fost ulterior mentionate in cuprinsul dispozitiei nr. 161 din 26 aprilie 2007, respectiv - sanctionarea contraventionala a celor trei cetateni din satul T., fara respectarea procedurii legale de confiscare a pestelui in data de 27 martie 2007; desfasurarea de activitati pe linie de circulatie rutiera in data de 05 aprilie 2007 fara programare; deplasarea cu autoturismul din dotare in seara zilei de 16 aprilie 2007 impreuna cu minora B.L.
Rezulta asadar ca pentru faptele retinute in dispozitia nr. 160 din 25 aprilie 2007 nu a fost cercetat de comisia de disciplina, desi in cuprinsul acesteia se face trimitere la raportul comisiei din 23 aprilie 2007, iar pentru dispozitia 161 din 26 aprilie 2007 in litigiu nu s-a efectuat nici o cercetare prealabila anterioara valabila, intrucat desi faptele retinute sunt analizate in raportul comisiei de disciplina 43938 din 23 aprilie 2007 sus-mentionat, acest raport a fost anexat dispozitiei nr. 160/2007, iar nu celei cu nr. 161/2007, in litigiu.
Totodata, recurentul a avut cunostinta de procedura de cercetare finalizata prin raportul din 23 aprilie 2007, recunoscand savarsirea faptelor, astfel ca a considerat ca sanctiunea ce i s-a aplicat pentru acestea a fost cea de "amanarea promovarii in grad profesional pe o perioada de trei ani", conform dispozitiei nr. 160725 aprilie 2007,pentru ca in 26 aprilie 2007 sa-i fie emisa dispozitia nr. 161/2007 in litigiu, prin care, fara o noua cercetare prealabila, sa fie sanctionat pentru aceleasi fapte, cu destituirea din functie, in preambulul dispozitiei nr. 16072007 aparand insa fapte pentru care nu a fost cercetat de comisia de disciplina, astfel cum s-a aratat anterior.
Raportat celor aratate in cele ce preced, Curtea a constatat ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca in speta intimata ar fi emis actul administrativ sanctionator in sarcina recurentului, cu respectarea procedurii legale de cercetare prealabila si cea de acordare a dreptului de aparare celui sanctionat, vicii de natura a conduce la nulitatea actului astfel emis.