Exceptie de nelegalitate a unor dispozitii din hotararile de consiliu local, prin care s-au instituit taxa de sprijinire a sportului de performanta si respectiv taxa pentru gestionarea cainilor fara stapan. Conditii de admisibilitate Decizie nr. 672/CA din data de 12.11.2007
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Exceptie de nelegalitate a unor dispozitii din hotararile de consiliu local, prin care s-au instituit taxa de sprijinire a sportului de performanta si respectiv taxa pentru gestionarea cainilor fara stapan. Conditii de admisibilitate
Instituirea unei taxe menite a acoperi cheltuielile decurgand din aplicarea programului de gestionare a cainilor fara stapan nu contravine dispozitiilor art. 139 din Constitutie si Legii nr. 27/1999, Legii nr. 571/2003 si O.U.G. nr. 155/2001, avand ca scop asigurarea sanatatii si securitatii intregii comunitati locale.
In ce priveste "taxa pentru sprijinirea sportului de performanta" prin intermediul Clubului de Fotbal Poli Iasi, ce desfasoara o activitate de natura comerciala, a fost instituita cu depasirea sferei de aplicare a Legii nr. 29/1967 si a Legii nr. 69/2000, intrucat pretinsa promovare a imaginii comunitatii private - in speta a comunitatii economice - a avut loc prin folosirea fortei publice cu care autoritatea administrativa locala era investita prin lege, prin intermediul unui vector desemnat de el insusi, in persoana Clubului de Fotbal Poli Iasi, desi acesta era o persoana juridica de drept privat.
Decizia nr. 672/C.A./12 noiembrie 2007
Prin sentinta civila nr. 504/E din 09 martie 2007, Tribunalul Iasi admitand exceptia nelegalitatii H.C.L. nr. 103/1998,H.C.L. nr. 368/2000, H.C.L. nr. 336/2001, H.C.L. nr. 13/2003, H.C.L. nr. 655/2003, H.C.L. nr. 566/2004, H.C.L. nr. 409/2005, H.C.L. nr. 443/2005 si H.C.L. nr. 173/11.04.2005, a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. "N.H. "B.C." S.A. Iasi, in contradictoriu cu paratii Primarul Municipiului Iasi si Consiliul Local Iasi - Directia Economica si Finante Publice Locale Iasi, dispunand anularea dispozitiei nr. 2097 din 30 iunie 2006, emisa de Primarul Municipiului Iasi, precum si anularea partiala a raportului de inspectie fiscala nr. 46.880 din 04.05.2006 si a deciziei de impunere nr. 4687 din 04.05.2006, pentru suma de 350 lei reprezentand taxa pentru sprijinirea sportului de performanta, aferenta perioadei 2001-2005, si respectiv pentru suma de 4 lei reprezentand taxa caini comunitari, aferenta perioadei mai-decembrie 2005.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca exceptia de nelegalitate a H.C.L. 103/15.06.1998, prin care s-a instituit taxa de sprijinire a sportului de performanta, a H.C.L. nr. 173/11.04.2005 prin care s-a instituit taxa pentru gestionarea cainilor fara stapan, precum si a hotararilor prin care taxele mentionate au fost actualizate, este intemeiata considerand ca impunerea unor obligatii fiscale trebuie sa se faca numai in conditiile legii, suport pe care actele administrative emise a apreciat ca nu il au, atata timp cat nu se regasesc nici in Legea nr. 27/1994 si nici in Codul fiscal, in conditiile in care O.U.G. nr. 45/2003 privind finantele publice locale stabileste ca taxele speciale se instituie si se utilizeaza integral doar pentru acoperirea cheltuielilor efectuate prin infiintarea serviciilor publice locale, precum si pentru finantarea cheltuielilor intretinere si functionare a acestor servicii, incasandu-se numai de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Apreciind ca taxele instituite prin H.C.L. nr. 103/1998 si H.C.L. nr. 173/2005 reprezinta o sursa extrabugetara si se inscriu in afara competentei stabilite prin actele normative speciale in materie de taxe si impozite, prima instanta a inlaturat sustinerea paratei privitoare la inadmisibilitatea exceptiei, deoarece aceasta a fost invocata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 554/2004, iar actele cu privire la care exceptia a fost invocata nu fac parte din categoria actelor administrative individuale, anulandu-se, ca urmare a admiterii exceptiei de nelegalitate, actele administrative prin care, in sarcina reclamantei, au fost stabilite obligatii fiscale suplimentare.
Curtea a admis cererea recurentilor Primarul mun. Iasi si Consiliul Local Iasi ca fondata in partea referitoare la admiterea exceptiei de nelegalitate a H.C.L. nr. 173/2005, sens in care a retinut urmatoarele:
Este necontestat faptul ca, conform dispozitiilor art. 38 din Legea nr. 215/2001, in forma in vigoare la data adoptarii actului administrativ de autoritate mentionat, consiliul local este competent sa infiinteze servicii publice si sa asigure conditiile materiale si financiare necesare bunei lor functionari, actionand pentru cresterea calitatii vietii, mentinerea ordinii si sanatatii publice.
Este de asemenea necontestat ca, prin O.U.G. nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a cainilor fara stapan, consiliile locale au fost obligate sa infiinteze servicii specializate pentru gestionarea cainilor fara stapan si sa amenajeze din fonduri proprii adaposturi pentru cainii fara stapan si pentru cei care circula liberi, fara insotitor, in locuri publice.
Activitatea de ecarisaj a devenit astfel o problema a intregii comunitati, unitatile administrativ-teritoriale fiind chemate sa gestioneze, din fonduri proprii, acest serviciu, ce se circumscrie sferei serviciilor de salubrizare a localitatii, deci sferei serviciilor publice.
De serviciul de gestionare a cainilor fara stapan, menit sa asigure sanatatea si protectia tuturor persoanelor din cadrul unei comunitati, beneficiaza atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice carora li se asigura astfel conditii propice pentru desfasurarea activitatii.
Instituirea unei taxe menita sa acopere cheltuielile decurgand din aplicarea programului de gestionare a cainilor fara stapan nu contravine nici dispozitiilor art. 139 din Constitutia Romaniei, revizuita si nici Legii nr. 27/1994, respectiv Legii nr. 571/2003, intrucat serviciul public mentionat a fost infiintat in baza si in executarea legii, respectiv a O.U.G. nr. 155/2001, iar taxa instituita prin H.C.L. nr. 173/2005 este destinata, astfel cum se arata la art. 3 al mentionatului act normativ, "acoperirii costurilor de capturare, adapostire, intretinere, sterilizare si eutanasiere (dupa caz), sub control a cainilor comunitari in municipiul Iasi".
Cum reclamanta isi are sediul si isi desfasoara activitatea in municipiul Iasi, ea beneficiaza, chiar si in mod indirect, de rezultatele activitatii desfasurate de organele administratiei publice locale in acest domeniu si, urmare acestui fapt, ea trebuie sa contribuie la sustinerea serviciului public respectiv, avand ca scop asigurarea sanatatii si securitatii intregii comunitati locale, din care face parte si reclamanta-intimata.
Ca atare, constatand ca s-a facut o gresita aplicare a legii, ignorandu-se caracterul de serviciu public al activitatii de gestionare a cainilor fara stapan si faptul ca de acest serviciu beneficiaza intreaga comunitate, inclusiv persoanele juridice cu statut de comerciant, precum si faptul ca, pentru sustinerea acestui serviciu public, Codul fiscal permite consiliilor locale sa instituie taxe speciale, menite a acoperi cheltuielile de infiintare si intretinere a serviciului public, Curtea, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, va admite recursul paratilor, in sensul ca, modificand in parte hotararea atacata, va respinge exceptia de nelegalitate a H.C.L. nr. 173 din 11 aprilie 2005.
Urmare respingerii exceptiei de nelegalitate a actului administrativ normativ mentionat si a constatarii neachitarii taxei instituite prin acest act de reglementare, Curtea, in fond, va respinge cererea e anulare a actelor administrativ-fiscale contestate, in partea referitoare la stabilirea in sarcina reclamantei a unei obligatii fiscale suplimentare in cuantum de 4 lei, reprezentand contributia ce revine tuturor persoanelor platitoare de impozit, ce isi au domiciliul sau sediul social pe raza Municipiului Iasi, la acoperirea costurilor de capturare, adapostire, intretinere, sterilizare si eutanasiere (dupa caz) sub control a cainilor comunitari de pe raza unitatii administrativ-teritoriale mentionate.
In ceea ce priveste criticile recurentilor referitoare la admiterea exceptiei de nelegalitate a H.C.L. nr. 103/1998 si la anularea actelor administrativ-fiscale emise in aplicarea acestui act administrativ, Curtea constata ca acestea sunt nefondate, sens in care retine urmatoarele:
Din examinarea continutului actului mentionat rezulta ca acesta a fost emis, astfel cum se precizeaza la art. 1 al H.C.L. nr. 103/1998, in scopul declarat de a promova imaginea comunitatii economice din Municipiul Iasi prin intermediul Clubului de Fotbal Poli-Iasi, stabilindu-se, pentru aceasta, ca taxa speciala instituita sa fie achitata de catre toate societatile comerciale - prezumtive beneficiare ale actiunii de promovare a imaginii lor de catre un club de fotbal - lunar, la depunerea decontului T.V.A.
Actul prin care, lucrand in regim de putere publica, Consiliul Local Iasi a instituit "taxa pentru sprijinirea sportului de performanta", este un act administrativ cu caracter normativ, intrucat prin intermediul sau se stabilesc norme general obligatorii, ce privesc pe toate persoanele juridice mentionate la art. 2, impunandu-li-se plata lunara a unei taxe, efectul H.C.L. nr. 103/1998 neconsumandu-se astfel prin si la data emiterii acestei hotarari, asa cum se intampla in cazul actelor administrative cu caracter individual, ci perpetuandu-se si in prezent.
Fiind un act administrativ cu caracter normativ, el poate fi atac oricand, conform art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, fie pe calea exceptiei de nelegalitate prevazuta de art. 4 din legea citata, fie pe cale directa, legea neconditionand insa dreptul de a invoca, in orice cauza, exceptia de nelegalitate de promovare a actiunii in anulare, fiind la latitudinea persoanei ce se considera vatamata prin acel act administrativ sa aleaga calea legala pe care o considera potrivita pentru apararea dreptului sau.
Ori, in cauza de fata, raportat la insusi continutul normei contestate, nu se putea trage o alta concluzie decat aceea ca, plecandu-se de la o obligatie legala de sprijinire a sportului pentru toti si a sportului de performanta si de a se asigura conditiile organizatorice si materiale necesare practicarii educatiei fizice si a sportului in comunitatea locala,Consiliul Local Iasi s-a implicat intr-o actiune ce depaseste sfera Legii nr. 29/1967 si a Legii nr. 69/2000, pe care le invoca in motivele de recurs, asigurand, prin folosirea fortei publice cu care este investit, o pretinsa promovare a imaginii unei comunitati private, in speta a comunitatii economice, prin intermediul unui vector pe care l-a desemnat el insusi, in mod unilateral, in persoana Clubului de Fotbal Poli Iasi, care este o persoana juridica de drept privat.
Sustinerea educatiei fizice si sportului, ca activitati de interes national, demers obligatoriu pentru administratia locala, putea fi asimilata unui serviciu public numai in masura in care aceasta activitate ar fi fost organizata si ar fi functionat in interesul - perceptibil - al intregii comunitati locale si nu doar in beneficiul unui segment restrans, ales in mod voluntar, in conditiile in care beneficiarul taxelor colectate de la societatile comerciale este organizat el insusi ca societate pe actiuni, conform Legii nr. 69/2000, fara sa fi fost insa declarata de utilitate publica.
Daca recurentii erau interesati sa "promoveze imaginea comunitatii economice din Municipiul Iasi", prin intermediul unei entitati sportive, respectiv a Clubului de Fotbal Poli-Iasi, existau si alte modalitati de sustinere a sportului de performanta decat aceea de a majora si asa recunoscute ca excesive obligatiile fiscale pe care agentii economici trebuie sa le achite la bugetul de stat si bugetul local.
Dreptul de a institui taxe speciale, recunoscut prin Legea nr. 27/1994 si Legea nr. 571/2003, nu putea fi exercitat decat in masura in care aceste taxe sunt destinate satisfacerii unor nevoi reale si stringente ale comunitatii locale.
Aceasta cerinta, astfel cum a retinut si prima instanta, nu poate fi considerata indeplinita de H.C.L. nr. 103/1998, din moment ce, sub pretextul promovarii imaginii comunitatii economice locale, s-a apelat, in regim de autoritate publica, la sustinerea cu precadere a unui club sportiv, ce desfasoara o activitate de natura comerciala, fara ca beneficiarii pretinsei actiuni de promovare sa fi consimtit la aceasta actiune si sa isi fi dat acordul ca imaginea lor sa fie promovata de Clubul de Fotbal Poli-Iasi, implicarea autoritatilor locale in sustinerea acestuia neputand justifica angajarea unei intregi comunitati private in aceasta actiune si mai ales instituirea de noi obligatii fiscale pentru societatile comerciale, dincolo de ceea ce legislatia referitoare la sponsorizari o permite.
Ca atare, atat timp cat sustinerea financiara a Clubului de Fotbal Poli-Iasi nu poate fi considerata ca fiind o nevoie reala si stringenta a locuitorilor unitatii administrativ-teritoriale si a comunitatii economice a carei imagine se pretinde ca o promoveaza, fara acceptul acesteia, impunerea de obligatii fiscale pentru atingerea acestui scop apare ca fiind excesiva, in mod justificat prima instanta retinand ca reglementarea instituita prin H.C.L. nr. 103/1998 excede sferei de legiferare prevazuta de Legea nr. 27/1994 si ulterior de Legea nr. 571/2003.
Drept urmare, constatand ca hotararea primei instante este temeinica si legala, in partea referitoare la admiterea exceptiei de nelegalitate a H.C.L. nr. 103/1998 si in partea referitoare la anularea actelor administrativ-fiscale prin care au fost stabilite obligatii fiscale suplimentare in suma de 350 lei, reprezentand taxa de sprijinire a sportului de performanta, aferenta anului 2005, Curtea a mentinut hotararea atacata in aceasta parte.