Contencios administrativ. Tutela administrativa. Termenul in care putea fi exercitat dreptul
Decizia nr.257/CA/20.11.2006
Prin sentinta civila nr. 1409/E din 10 mai 206, Tribunalul Iasi, admitand exceptia tardivitatii introducerii cererii, invocata de parat si de intervenienta, a respins actiunea in contencios-administrativ introdusa de reclamantul Institutia Prefectului Judetului Iasi, in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al Municipiului Iasi si intervenienta S.C. "Delta Press Investment" SRL Iasi.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, prin cererea inregistrata sub nr. 10279 din 4 noiembrie 2005, primita la data de 2 noiembrie 2005, reclamantul Institutia Prefectului Judetului Iasi a solicitat anularea H.C.L. Iasi nr. 84 din 7 martie 2005 si nr. 259 din 30 mai 2005, precum si a contractului de asociere incheiat de parat cu SC "Delta Press Investment" SRL Iasi, avand ca obiect realizarea unui sediu firma si spatii de cazare tip pensiune in Iasi, str. Sararie nr. 2002, acte ce au fost comunicate de catre Consiliul Local Iasi si inregistrate la Prefectura Judetului Iasi sub nr. 63366/11.03.2006 si sub nr. 13371/03.06.2005.
Prima instanta a mai retinut ca, de la data comunicarii, curge un termen de 30 zile, prevazut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 340/2004, inlauntrul caruia putea fi introdusa actiunea in anulare si ca, raportat la data investirii instantei, acest termen era implinit.
Instanta de fond a mai retinut de asemenea ca, in cauza, nu se poate face aplicatiune dispozitiilor art. 3 si art. 11 din Legea nr. 554/2004, intrucat termenul de 6 luni este un termen general, de drept comun in materia contenciosului administrativ, prioritate avand termenul prevazut de legea speciala, respectiv de Legea nr. 340/2004, precum si faptul ca modificarile aduse actului normativ mentionat prin O.U.G. nr. 179/2005 nu au efect retroactiv, ele operand doar de la data intrarii in vigoare a celui din urma act normativ, respectiv de la data de 16.12.2005, considerente pentru care exceptia tardivitatii actiunii fost admisa.
Curtea a respins recursul promovat de reclamant ca nefundat, avandu-se in vedere urmatoarele consideratiuni.
Este necontestat faptul ca hotararile adoptate de Consiliul Local Iasi, privitoare la trecere din domeniul public local in domeniul privat al Municipiului Iasi a terenului in suprafata de 1351,15 m2 situat in Iasi, str. Sararie nr. 202, la aprobarea asocierii in participatiune intre Consiliul Local Iasi si S.C. "Delta Press Investment" S.R.L. Iasi, la insusirea raportului de expertiza tehnica de evaluare a terenului si la aprobarea contractului de asociere, au fost comunicate Prefectului Judetului Iasi la dat de 11 martie 2005 si respectiv la data de 3 iunie 2005 si ca aceste date se constituie in momentul curgerii termenului de la care se naste dreptul Institutiei Prefectului de a ataca, in fata instantei de contencios administrativ, aceste acte, daca le considera nelegale.
H.C.L. nr. 84 din 7 martie 2005 si nr. 259 din 30 mai 2005 au fost comunicate Prefectului Judetului Iasi, de catre Secretarul Consiliului Local Iasi, in considerarea obligatiilor instituite in sarcina acestuia de catre art. 492 din Legea nr. 215/2001, in vederea exercitarii atributiei de verificare a legalitatii actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale, prevazuta de art. 261 din Legea nr. 340 din 12 iulie 2004.
Ca tare, raportul dintre reclamantul Prefectul Judetului Iasi si paratul Consiliul Local Iasi, nascut din exercitarea dreptului de a verifica legalitatea actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale si de ataca, in fata instantei de contencios administrativ, aceste acte, daca le considera nelegale, se circumscrie sferei tutelei administrative, consacrata de art. 3 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul recurent nu poate aparea, in acest raport, care este insasi suportul de drept al demersului sau judiciar, ca persoana vatamata, in sensul prevazut de art. 1 din Legea nr. 554/2004, ci doar ca reprezentant al Guvernului, imputernicit, prin lege, sa verifice legalitatea actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale si sa atace, in fata instantei de contencios administrativ, aceste acte in masura in care le considera nelegale.
Chiar daca sesizarea instantei se face in temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, procedurile si termenele aplicabile litigiilor nascute din exercitarea de catre prefect a tutelei administrative sunt diferite, potrivit prevederilor Legii nr. 340/2004,in forma in care erau ele in vigoare la data sesizarii instantei, de procedurile si termenele ce se constituie in norme de drept comun in materia contenciosului administrativ.
In mod justificat a retinut prima instanta ca, in materia tutelei administrative, exercitate de prefect, nu sunt aplicabile termenele de drept comun, prevazute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, ci termenul special, derogatoriu, instituit de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 340/2004, care statueaza ca introducerea actiunii de catre prefect se face in termen de 30 zile de la comunicarea actului.
Acest termen nu este susceptibil a fi suspendat, ori intrerupt, intrucat Institutia prefectului functioneaza cu caracter permanent, dispune de aparatul de specialitatea necesar exercitarii atributiilor conferite prin lege si nu poate invoca interesul general in justificarea neindeplinirii,in termenul si conditiile prevazute de lege, a dreptului de control si a dreptului de a sesiza instanta de contencios administrativ, pentru a obtine anularea actului pretins nelegal.
Dispozitiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2001 nu sunt instituite pentru a acoperi lipsa de interes a institutiei chemate sa exercite atributia de tutela administrativa, nimic neputand justifica depasirea nu doar a termenului imperativ de 30 zile, prevazut de Legea nr. 340/2004, ce guverneaza Institutia prefectului, dar si a termenului general de 6 luni, daca ne raportam la data comunicarii H.C.L. nr. 84 din 7 martie 2005.
Sanctiunea pentru neexercitarea atributiilor, in termenele si conditiile prevazute de legea speciala, singura aplicata raportului juridic dedus judecatii, nu poate fi alta decat cea prevazuta de art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, respectiv prescriptia dreptului de a mai ataca, in fata instantei de contencios administrativ, actul socotit a fi nelegal, exceptie dirimanta, ce anuleaza cererea si face de prisos cercetarea pe fond a actelor administrative atacate.