DECIZIE nr. 1021/2011

Dosar nr. 484/57/2010 Gabriela Victoria Bîrsan - președintele secției Ionel Barbă - judecător Dana Iarina Vartires - judecător Bogdan Georgescu - magistrat-asistent-șef S-a luat în examinare recursul declarat de Rotărescu Ioan împotriva Sentinței civile nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile: recurentul-reclamant Rotărescu Ioan și intimatul-pârât Guvernul României. Procedură completă. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu referire la art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs este scutită de plată taxelor judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. e) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Curtea, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare. ÎNALTA CURTE, asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Rotărescu Ioan a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea art. 2 din Normele metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007; - anularea Actului administrativ nr. 15A/9.796 din 25 ianuarie 2010 emis de pârât ca răspuns la plângerea prealabilă formulată în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004; - obligarea pârâtului la plata diferenței neacordate de 50% din prețul biletelor de călătorie; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că dispozițiile art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 intră în contradicție cu dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (art. 22 alin. (3) a fost renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma republicată a legii în 2008), care acordă 6 călătorii gratuite pe an persoanelor cu handicap. Totodată, reclamantul susține că dispozițiile contestate contravin și dispozițiilor art. 16 din Constituția României, republicată, care prevede că nimeni nu este mai presus de lege. Reclamantul a formulat acțiunea manifestându-și nemulțumirea față de împrejurarea că nu i-au fost acordate facilitățile prevăzute de lege pentru persoanele cu handicap, deoarece trebuia să beneficieze de transport interurban gratuit, iar nu de o reducere de 50% la prețul biletelor de călătorie. Reclamantul a solicitat instanței să constate și tardivitatea intrării în vigoare a dispozițiilor art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, raportat la prescripția de 3 ani reglementată de Decretul nr. 167/1958, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern și a Legii nr. 30/2004 pentru modificarea art. 1 din Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern. Prin acțiune, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, ale Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, modificată prin Legea nr. 30/2004, susținând că acestea contravin dispozițiilor art. 16, 47 și 50 din Constituția României, republicată. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 8 și 9 din Legea nr. 554/2004, ale art. 52 din Constituția României, republicată, și ale art. 998 din Codul civil. Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că dispozițiile contestate din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 nu sunt în contradicție cu dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, deoarece reprezintă o metodologie de punere în aplicare a prevederilor unei legi speciale. Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile contestate din cuprinsul normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, iar în ceea ce privește dispozițiile din legile vizate, ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deoarece nu există legătură de cauzalitate între obiectul cauzei și prevederile contestate de reclamant. Prin Sentința civilă nr. 178/F/CA/2010 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant; - a respins acțiunea formulată de reclamantul Rotărescu Ioan. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, modificate prin Legea nr. 30/2004, susținând că dispozițiile respective contravin prevederilor art. 16 "Egalitatea în drepturi", art. 47 "Nivelul de trai" și ale art. 50 "Protecția persoanelor cu handicap" din Constituția României, republicată. Curtea de apel a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor respective este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (l) și (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât a fost formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, care se referă numai la vătămarea adusă prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, iar nu la legi sau dispozițiile cuprinse în legi. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, instanța a reținut că este inadmisibilă deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția poate fi invocată numai cu privire la legi sau ordonanțe ori cu privire la dispoziții cuprinse în legi sau ordonanțe, astfel că hotărârile Guvernului nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007: "Art. 2. - Persoanele cu handicap grav și accentuat care beneficiază de facilități pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât și potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilități." Potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (art. 22 alin. (3) a fost renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma republicată a legii în 2008): "Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic." Instanța a apreciat că dispozițiile citate din cuprinsul normelor metodologice nu sunt în contradicție cu dispozițiile legii a căror aplicare o reglementează, deoarece însăși textul legii arată prin articolul sus-menționat că facilitățile de care beneficiază persoanele cu handicap privind călătoriile sunt la alegere, iar prin norme se explicitează această prevedere, în sensul că facilitățile nu pot fi cumulate. În acest context, Curtea de apel a reținut că normele metodologice respectă exigențele Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece nu intră în contradicție cu aceasta și nici nu adaugă la lege, ci doar asigură punerea în aplicare a dispozițiilor legale, nefiind în contradicție nici cu dispozițiile art. 16 din Constituție, republicată. În consecință, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1, 8 și 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Cu privire la tardivitatea intrării în vigoare a dispozițiilor art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007, invocată de către reclamant, Curtea de apel a reținut că dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă sunt inaplicabile în cauză, deoarece reglementează instituția prescripției dreptului la acțiune, fiind inaplicabile în privința intrării în vigoare a actelor cu caracter normativ. Împotriva Sentinței civile nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Rotărescu Ioan a declarat recurs. În motivarea recursului, reclamantul a criticat soluția primei instanțe, invocând prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, arătând, în esență, că dispozițiile art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 sunt în contradicție cu cele ale art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în sensul că norma atacată din actul administrativ normativ interzice cumulul facilităților acordate persoanelor cu handicap, cu toate că textul legal amintit din Legea nr. 448/2006 nu conține o astfel de prevedere. Recursul este fondat. Prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul Rotărescu Ioan, în contradictoriu cu Guvernul României, a contestat prevederile art. 2 din Normele metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007. Potrivit reclamantului, dispoziția că nu pot fi cumulate facilitățile de care beneficiază persoanele cu handicap în baza Legii nr. 448/2006, precum și în baza altor prevederi legale contravine dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, întrucât acestea din urmă nu conțin o astfel de restricționare. În art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 se prevede că "Persoanele cu handicap grav și accentuat care beneficiază de facilități pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât și potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilități". În art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în prezent renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma republicată a legii, cu care, conform reclamantului, art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 se află în conflict, se prevede că: "Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic." Din analiza comparativă a celor două texte, instanța de control judiciar constată că prin art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 s-a stipulat contrar prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în sensul că facilitățile pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, acordate persoanelor cu handicap grav și accentuat, în temeiul legii mai sus amintite, nu pot fi cumulate. După cum se poate lesne observa, în conținutul art. 24 alin. (3) din lege nu există limitarea despre care se face vorbire în textul contestat al normelor metodologice. Practic, prin art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 se limitează câmpul de aplicare al art. 24 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, ceea ce este inadmisibil, întrucât se tinde la modificarea unui act normativ cu forță juridică superioară, respectiv a celui în aplicarea căruia a fost emisă hotărârea Guvernului. În aceste condiții, interpretarea instanței de fond că art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 doar explicitează prevederile legii nu poate fi primită. De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea formulată de pârâtul Guvernul României, în întâmpinarea depusă la fond, întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 448/2006, republicată. Textul legal invocat de pârât precizează într-adevăr că "Modalitatea de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (1)-(6) se stabilește prin hotărâre a Guvernului", dar nu poate fi interpretat în sensul că o normă metodologică poate modifica un text legal în aplicarea căreia a fost emisă, pentru că o astfel de interpretare ar fi în conflict cu principiul ierarhiei actelor normative. Față de cele ce preced, Înalta Curte, constatând că recursul formulat de reclamantul Rotărescu Ioan este fondat, îl va admite, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, și, în consecință, va modifica sentința atacată în sensul că, în fond, va admite acțiunea formulată de reclamant și va anula art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Admite recursul declarat de Rotărescu Ioan împotriva Sentinței civile nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că, în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul Rotărescu Ioan. Dispune anularea art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2011. Președinte, G. V. Bîrsan Judecător, I. Barbă Judecător, D. I. Vartires Magistrat-asistent-șef, B. Georgescu _________