DECIZIE nr. 249/2015

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Viorel Paulică Chirilă în Dosarul nr. 14.089/3/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.184D/2014. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013 și Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentința civilă nr. 4.446 din 13 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 14.089/3/2013, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamantul Viorel Paulică Chirilă în cadrul soluționării unui litigiu privind funcționarii publici având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Administrației și Internelor de a-i acorda ajutorul de care beneficiază la încetarea raportului de serviciu în 2011 pentru activitatea depusă ca funcționar public cu statut special - comisar șef de poliție, ajutor prevăzut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin dispozițiile legale criticate a fost privat de un bun în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, se arată că aceleași dispoziții încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât la alin. (2) al aceluiași articol din Legea nr. 285/2010 se instituie o excepție de la regula neacordării ajutoarelor la ieșirea la pensie pentru persoanele clasate inapt pentru serviciul militar care nu mai pot fi ținute în activitate, precum și pentru persoanele încadrate în grad de invaliditate. În opinia autorului excepției, s-a instituit o restrângere a dreptului recunoscut de lege pe criteriul stării de sănătate, restrângere ce apare ca o sancțiune a faptului că "s-a pensionat sănătos, iar nu inapt ori încadrat în grad de invaliditate". 6. Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că situația juridică diferită a unor persoane justifică și un tratament diferit. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, dispoziții care au următorul cuprins: "(1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică." Deși Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având aplicabilitate limitată în timp, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acesteia, întrucât își produce efectele în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. 11. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind principiul statului de drept și principiului protecției așteptărilor legitime, principiu indisolubil legat de statul de drept, art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției și obligativitatea respectării legilor, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, se arată că au fost încălcate și următoarele acte cu caracter internațional: Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate; art. 6 din Tratatul Uniunii Europene privind recunoașterea drepturilor, libertăților și principiilor rezultate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și anume art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate; art. 1 paragraful 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale privind protecția proprietății. 12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că este de esența art. 53 din Constituție caracterul temporar al restrângerii exercițiului drepturilor. Or, prin intervențiile legislative anuale criticate s-a adus atingere dreptului său, astfel că speranța legitimă de a se acorda ajutoarele reglementate prin Legea-cadru nr. 284/2010 a devenit o iluzie. 13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013 și prin Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, constatând constituționalitatea acestora. 14. Astfel, prin Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, paragraful 16, Curtea a reținut că indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea, însă, un temei constituțional. În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 44 privind dreptul de proprietate din Constituție, precum și a celorlalte dispoziții din actele internaționale ce reglementează materia drepturilor omului, invocate de autorul excepției de neconstituționalitate. De asemenea, nu se poate reține nici încălcarea art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și nici a art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. 15. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 53 din Constituție, Curtea a constatat că acest text constituțional se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi ori libertăți fundamentale. Or, ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii sunt valabile și în cauza de față. 17. În legătură cu criticile de neconstituționalitate formulate prin prisma art. 16 privind principiul egalității din Constituție, potrivit cărora autorul excepției a fost discriminat față de alte categorii de persoane, respectiv persoanele clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate, Curtea reține că cele două categorii de pensionari, supuse unor regimuri juridice diferite datorită unor situații obiectiv diferite, nu se află într-o situație identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Legiuitorul a avut în vedere considerente de protecție socială a unor persoane aflate într-o situație deosebită ce aveau nevoie de un sprijin material pentru integrare socială după momentul deschiderii drepturilor de pensie. Aceleași considerente au fost avute în vedere pentru familiile celor decedați. 18. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea nu poate reține nici încălcarea art. 1 alin. (3) privind statul de drept și nici pe cea a art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției și a supremației sale, precum și a legilor. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Paulică Chirilă în Dosarul nr. 14.089/3/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 aprilie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE Augustin ZEGREAN

Magistrat-asistent, Fabian Niculae