DECIZIE nr. 315/2015

Daniel Marius Morar - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

1. Cu Adresa nr. 1.471 din 1 aprilie 2015, secretarul general al Senatului a trimis Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție, precum și al art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea formulată de 30 de senatori referitoare la neconstituționalitatea prevederilor Hotărârii Senatului nr. 21 din 23 martie 2015 privind completarea art. 60 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005. 2. Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 2.029 din 1 aprilie 2005, formând obiectul Dosarului nr. 698 C/2015. 3. În motivarea sesizării, se susține, în esență, că textul constituțional menționat, coroborat cu prevederile art. 46 alin. (4) și art. 47 din Regulamentul Senatului, "nu reglementează posibilitatea liderilor de grupuri parlamentare de a aproba înlocuirea unui senator dintr-o comisie parlamentară". O asemenea înlocuire trebuie să fie aprobată numai de Senat, așa cum, de altfel, este reglementat în art. 47 teza a doua din Regulamentul Senatului, potrivit căruia "Liderii grupurilor parlamentare pot anunța oricând decizia grupului de a opera schimbări între membrii grupului privind apartenența la comisii, cu respectarea numărului total al membrilor comisiei, a numărului de reprezentanți ai grupului și a prevederilor art. 46 alin. (3). Schimbările se supun votului Senatului." Art. 46 alin. (4) din Regulamentul Senatului, invocat de asemenea de autorii sesizării, prevede că "Senatul aprobă componența nominală a fiecărei comisii cu votul deschis al majorității senatorilor prezenți." 4. În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost transmisă președintelui Senatului, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent. 5. Președintele Senatului a transmis, cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 2.297 din 16 aprilie 2015, punctul de vedere al Biroului permanent, în sensul că prevederile regulamentare ce fac obiectul sesizării nu încalcă dispozițiile Constituției. Se arată în acest sens că art. 64 din Constituție cuprinde prevederi referitoare la principiul autonomiei parlamentare, care reprezintă esența parlamentarismului. Modificările aduse art. 60 din Regulamentul Senatului instituie, pe cale de excepție, posibilitatea ca senatorul care absentează motivat de la lucrările comisiei din care face parte să fie înlocuit de către un alt senator, din același grup parlamentar, în baza împuternicirii semnate de liderul de grup. Această reglementare nu aduce atingere art. 64 alin. (4) din Constituție, întrucât textul constituțional nu cuprinde limitări sau interdicții cu privire la constituirea comisiilor. Mai mult, substituirea nu afectează în niciun fel componența comisiei, așa cum a fost aprobată de plenul Senatului, substituirea fiind similară instituției mandatului din dreptul civil, având totodată caracter temporar. Potrivit punctului de vedere transmis Curții Constituționale, la adoptarea acestei modificări au fost avute în vedere următoarele considerente: asigurarea celerității lucrărilor comisiei, a echilibrului configurației politice, precum și asigurarea unei forme unitare a regulamentelor celor două Camere, întrucât în prezent dispoziții similare celei introduse în Regulamentul Senatului se găsesc în Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, în art. 51 alin. (6). Cât privește corelarea cu prevederile art. 46 alin. (4) și art. 47 din Regulamentul Senatului, se apreciază că aceste prevederi reglementează ipoteze de lucru diferite. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea de modificare a Regulamentului Senatului criticată, prin raportare la prevederile Constituției României, și dispozițiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele: 6. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor hotărârii de modificare a Regulamentului Senatului criticate. 7. Obiectul sesizării, astfel cum a fost formulat, îl constituie Hotărârea Senatului nr. 21 din 23 martie 2015 privind completarea art. 60 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 24 martie 2015, al cărei articol unic are următorul cuprins: "La articolul 60 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 25 octombrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins: «Senatorul care absentează motivat de la lucrările comisiei din care face parte poate fi înlocuit, pentru acea ședință, de un alt senator, cu drept de vot, din același grup parlamentar, pe baza împuternicirii semnate de liderul grupului parlamentar respectiv.»" 8. Dispozițiile constituționale invocate în motivarea sesizării sunt cele ale art. 64 alin.(4), potrivit cărora "Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și își poate constitui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune." 9. Examinând sesizarea de neconstituționalitate, Curtea constată mai întâi că alin. (4) al art. 60 din Regulamentul Senatului, introdus prin Hotărârea Senatului nr. 21/2015, reglementează în mod expres posibilitatea înlocuirii senatorului care absentează motivat de la lucrările comisiei din care face parte, pentru acea ședință, de un alt senator, cu drept de vot, din același grup parlamentar, pe baza împuternicirii semnate de liderul grupului parlamentar respectiv. 10. Autorii sesizării critică acest text regulamentar sub aspectul procedurii pe care o instituie, apreciind că, față de dispozițiile art. 64 alin. (4) din Constituție, înlocuirea senatorului care absentează motivat de la lucrările comisiei trebuie să fie aprobată numai de Senat, iar nu de liderul grupului parlamentar. În opinia autorilor sesizării, procedura aplicabilă și în această situație este cea pe care o reglementează în prezent textele din Regulamentul Senatului referitoare la aprobarea componenței comisiilor parlamentare, respectiv schimbările între membrii grupului privind apartenența la comisii. 11. Cu privire la art. 64 din Constituție - Organizarea internă a Parlamentului, ale cărui dispoziții sunt invocate în motivarea sesizării, Curtea a reținut în mod constant că acesta consacră principiul autonomiei regulamentare a Parlamentului, în virtutea căruia fiecare Cameră este în drept să își stabilească, în limitele și cu respectarea prevederilor constituționale, regulile de organizare și funcționare, care, în substanța lor, alcătuiesc regulamentul fiecărei Camere (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 1.009 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 4 august 2009). Regulamentele parlamentare se constituie astfel într-un ansamblu de norme juridice, menite să organizeze și să disciplineze activitatea parlamentară cu privire, printre altele, la procedura de legiferare, de numire sau de învestitură a celor mai importante instituții sau autorități publice în stat (Guvern, o parte dintre judecătorii Curții Constituționale, o parte dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii, membrii Curții de Conturi, Avocatul Poporului, directorii serviciilor de informații), precum și regulile de organizare și funcționare ale fiecărei Camere. Normele regulamentare reprezintă astfel instrumentele juridice care permit desfășurarea activităților parlamentare în scopul îndeplinirii atribuțiilor constituționale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul român își exercită suveranitatea națională, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Constituție (a se vedea Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012). 12. Alin. (4) și (5) ale art. 64 din Constituție, care cuprind reglementări referitoare la comisiile parlamentare, statuează următoarele: "(4) Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere". Curtea constată că normele constituționale citate se referă la constituirea de comisii permanente ale Camerelor Parlamentare și la posibilitatea constituirii de comisii speciale, consacrând, totodată, obligația respectării, la alcătuirea acestora, a principiului configurației politice a fiecărei Camere. Stabilirea regulilor de procedură privind organizarea și funcționarea comisiilor este de competența Parlamentului, în virtutea autonomiei regulamentare a acestuia. 13. Examinând textul regulamentar introdus prin Hotărârea Senatului criticată, în raport de normele constituționale de referință, se constată mai întâi că nu reglementează constituirea comisiilor parlamentare sau schimbarea componenței lor, ci măsuri de asigurare a bunei funcționări a acestora. Înlocuirea unui membru al comisiei de către un alt membru al aceluiași grup parlamentar, numai pentru o anume ședință a comisiei, și anume aceea la care a fost constatată absența motivată, reprezintă o măsură cu caracter organizatoric, de excepție, menită să asigure continuitatea activității în comisiile Parlamentului, cu respectarea principiului configurației politice pe care Constituția îl consacră în art. 64 alin. (5), mai sus citat. 14. Curtea reține că, astfel cum a fost redactat, textul criticat dă expresie autonomiei regulamentare a Camerelor Parlamentului, fiind introdus în vederea realizării obiectivelor arătate, respectiv a asigurării continuității și desfășurării cu celeritate a activității comisiilor parlamentare, organe interne de lucru ale Camerelor Parlamentului, a căror activitate are caracter pregătitor pentru a oferi forului deliberativ toate elementele necesare adoptării deciziei. Dezbaterile specializate care au loc în cadrul ședințelor comisiilor se finalizează cu întocmirea de rapoarte sau avize care au rolul de a pregăti și facilita desfășurarea lucrărilor Camerelor, respectiv a dezbaterilor care vor avea loc în plenul acestora (a se vedea în acest sens Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014). Acest rol pe care comisiile parlamentare și, în special, comisiile permanente îl au în cadrul activității parlamentare în ansamblul său impune o organizare a lucrărilor acestora de natură să asigure realizarea scopului pentru care sunt constituite, cu respectarea principiului configurației politice, precum și a celorlalte norme constituționale care guvernează activitatea Parlamentului. 15. Dispoziții similare cuprinde și Regulamentul Camerei Deputaților, care prevede în art. 51 alin. (6) că "Deputatul care absentează de la lucrările comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din același grup, pe baza împuternicirii semnate de liderul grupului parlamentar". 16. De altfel, în lipsa unei dispoziții constituționale care să stabilească reguli de procedură referitoare la funcționarea comisiilor parlamentare, autorii sesizării își fundamentează criticile de neconstituționalitate pe o "coroborare" a art. 64 alin. (4) din Constituție, aplicabil constituirii și alcătuirii comisiilor Parlamentului, cu prevederile art. 46 alin. (4) și art. 47 din Regulamentul Senatului. Nu poate fi reținută o astfel de motivare, respectiv invocarea altor dispoziții din Regulamentul Senatului ca temei al criticilor formulate, întrucât controlul de constituționalitate pe care Curtea îl realizează în exercitarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. c) din Constituție privește conformitatea normelor regulamentare cu cele ale Constituției, iar nu compararea mai multor dispoziții din Regulamentul Senatului și raportarea concluziei ce ar rezulta la norme și principii constituționale. În plus, textele regulamentare invocate se referă la aprobarea componenței comisiilor parlamentare, respectiv la schimbările între membrii grupului privind apartenența la comisii, ipoteze diferite de aceea pe care o reglementează art. 60 alin. (4) din Regulamentul Senatului, introdus prin Hotărârea Senatului nr. 21/2015. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. c) din Constituție și ale art. 1, 3, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată de un număr de 30 de senatori și constată că Hotărârea Senatului nr. 21 din 23 martie 2015 privind completarea art. 60 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005 este constituțională în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 aprilie 2015.

PREȘEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta