DECIZIE nr. 635/2014

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Gabriela Dorothea Sala în Dosarul nr. 13.906/1.748/2012 al Judecătoriei Cornetu - județul Ilfov și care formează obiectul Dosarului nr. 355D/2014 al Curții Constituționale. 2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece, în cauză, sunt invocate aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii. De asemenea, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 424 din 8 iulie 2014. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentința civilă nr. 1.317 din 11 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 13.906/1.748/2012, Judecătoria Cornetu - județul Ilfov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. 5. Excepția a fost ridicată de Gabriela Dorothea Sala într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate în materie contravențională. 6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 încalcă dreptul la viață intimă, familială și privată, deoarece, prin modalitatea de afișare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției la domiciliul petentului, există riscul divulgării către terți a datelor sale cu caracter personal, inclusiv a codului numeric personal, fiind încălcate și prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. 7. Judecătoria Cornetu - județul Ilfov opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că petenta invocă un aspect de aplicare și respectare a Legii nr. 677/2001, nefiind o problemă de neconformitate cu dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției. 8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 9. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale, deoarece normele legale criticate referitoare la afișarea procesului-verbal nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dispozițiilor constituționale invocate, ci instituie doar modalitatea prin care actul, care nu a putut ajunge la contravenient prin celelalte modalități stabilite de legiuitor, produce efectele prevăzute de lege. De asemenea, textul de lege criticat nu conține dispoziții de natură a afecta vreun drept constituțional, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție, determinată de situația obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică un astfel de act. O atare concluzie rezultă din economia art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispoziții care prevăd suficiente garanții de natură să asigure respectarea dreptului la viață privată a persoanei. 10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. 12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Din motivarea formulată de autorul excepției rezultă însă că aceasta privește, în realitate, doar teza întâi a art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra prevederilor art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care au următorul cuprins: "Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de piață se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului." 13. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 26 privind dreptul la viață intimă, familială și privată. 14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare, relevantă în acest sens fiind Decizia nr. 424 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014. 15. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, acestuia îi sunt înmânate copia de pe procesul-verbal și înștiințarea de plată a amenzii, făcându-se mențiune despre aceasta în procesul-verbal. În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, precum și în cazul aplicării sancțiunii de o altă persoană sau de un alt organ decât agentul constatator, conform art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (3) și art. 27 din aceeași ordonanță, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator, respectiv de către organul care a aplicat sancțiunea, prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul ori la sediul contravenientului, în termen de cel mult o lună de la data încheierii procesului-verbal, respectiv de la data aplicării sancțiunii. 16. Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie, în condițiile art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Totodată, potrivit art. 31 alin. (1) din ordonanță, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. 17. Prin Decizia nr. 10 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 23 iulie 2013, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza întâi raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, cu referire la caracterul alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată fiind îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal. 18. Din cele arătate, rezultă că, în materia contravențiilor, regula cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și a înștiințării de plată a amenzii constă în înmânarea acestor documente persoanei care a săvârșit contravenția. În cazul în care nu este posibilă înmânarea, ca primă formă de luare la cunoștință de către contravenient de existența procesului-verbal și a înștiințării de plată, comunicarea acestora se face prin poștă, cu aviz de primire. Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal și că destinatarul a primit actul. Pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoștință de procesul-verbal de contravenție. Urmează, așadar, ca - în ipoteza în care persoana sancționată, deși avizată prin oficiul poștal, nu se prezintă în vederea ridicării corespondenței, aceasta fiind returnată cu diverse mențiuni - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare prin afișarea procesului-verbal și a înștiințării de plată la domiciliul sau la sediul contravenientului, ca ultimă posibilitate pentru contravenient de a cunoaște efectiv actul încheiat și data comunicării acestuia pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale). 19. În cazul în care nu ar fi prevăzută afișarea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, activitatea organului constatator nu ar mai avea finalitate. Legiuitorul a prevăzut această formă de comunicare pentru situația în care procesul-verbal de contravenție și înștiințarea de plată, din diverse motive, nu au putut fi înmânate contravenientului și acesta, deși a fost avizat, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței. Textul de lege criticat are în vedere o situație cu caracter de excepție și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri, de natură să determine ineficacitatea unui act emis de un organ al statului prin menținerea cu rea-credință a imposibilității de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată. 20. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, referitoare la comunicarea prin afișare, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dispozițiilor art. 26 din Constituție privind ocrotirea vieții intime, familiale și private, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, determinată de situația obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte. De altfel, dreptul fundamental invocat de autorul excepției nu este un drept absolut, ci este susceptibil de anumite restrângeri ale exercițiului său, în condițiile art. 53 alin. (1) din Constituție, respectiv pentru apărarea ordinii publice. 21. De menționat că, în materia procedurii civile, după ale cărei reguli se desfășoară și soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, atât vechiul, cât și noul Cod de procedură civilă (art. 92, respectiv art. 163) conțin dispoziții referitoare la afișare ca modalitate de îndeplinire a procedurii de citare. Referitor la acest aspect, Curtea Constituțională, în mod constant, a reținut în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 763 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 25 octombrie 2012, că dispozițiile de lege privind comunicarea prin afișare constituie excepții de la regula generală a înmânării în mod direct și personal a citației sau a oricărui alt act de procedură și urmăresc să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele din deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriela Dorothea Sala în Dosarul nr. 13.906/1.748/2012 al Judecătoriei Cornetu - județul Ilfov și constată că prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu - județul Ilfov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 noiembrie 2014.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Simina Popescu