DECIZIE nr. 390/2016

Mona-Maria Pivniceru - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Tatiana Bălan în Dosarul nr. 10.162/300/2014 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, care formează obiectul Dosarului nr. 1.501D/2015 al Curții Constituționale. 2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.502D/2015 și nr. 1.503D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Maria Ciobanu și Oltea Olguța Ghizdavu în dosarele nr. 6.339/300/2014 și nr. 11.683/300/2014 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.502D/2015 și nr. 1.503D/2015 la Dosarul nr. 1.501D/2015, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 703 din 27 octombrie 2015 și nr. 530 din 14 iulie 2015. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: 7. Prin încheierile din 14 septembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 10.162/300/2014, nr. 6.339/300/2014 și nr. 11.683/300/2014, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Excepția a fost ridicată de Tatiana Bălan, Maria Ciobanu și Oltea Olguța Ghizdavu în cauze având ca obiect contestație la executare/ suspendare executare act administrativ. 8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014, prin care plata compensațiilor bănești se suspendă pe o perioadă de 6 luni, contravin în mod flagrant dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3), potrivit cărora "părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil". Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care este direct aplicabilă în dreptul intern, ca urmare a mecanismului prevăzut de art. 20 din Constituție, arată că soluționarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanție care privește nu numai desfășurarea procedurii în fața instanței de judecată, ci și procedura preliminară administrativă. Termenul rezonabil menționat la art. 21 din Constituție este o garanție ce trebuie respectată și în cadrul procedurii administrative, cum este și în cea a recunoașterii și acordării compensațiilor bănești în temeiul Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. Or, în condițiile în care statul român are de achitat despăgubiri în temeiul acestor legi (care au fost adoptate cu 11, respectiv 16 ani în urmă), iar prin actul normativ criticat se amână plata acestor despăgubiri, termenul rezonabil este încălcat. 9. Totodată, autorii susțin că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014 nu se circumscrie exigențelor prevăzute de art. 53 din Constituție, pentru a putea opera restrângerea exercițiului unor drepturi. Suspendarea plăților despăgubirilor constituie o măsură disproporționată față de situațiile de urgență pe care le invocă Guvernul, acesta neputând justifica restrângerea dreptului de proprietate, care practic este golit de conținut, protecția acestuia devenind pur iluzorie. 10. Autorii excepției de neconstituționalitate consideră, de asemenea, că, prin adoptarea acestui act normativ, se creează și un vădit tratament discriminatoriu între persoanele beneficiare ale despăgubirilor bănești, recunoscute prin titlurile de plată, care au încasat deja sumele respective, și persoanele beneficiare ale acelorași acte normative care, deși au dobândit un drept de creanță recunoscut de statul român, nu pot intra în posesia despăgubirilor. În acest context arată că prevederile cuprinse în Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 și Legea nr. 393/2006, în forma inițială, prevedeau posibilitatea eșalonării plății compensațiilor pentru o perioadă de cel mult doi ani. 11. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 13. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și face referire la considerentele reținute de instanța de contencios constituțional în deciziile nr. 31 din 3 februarie 2015, nr. 346 din 7 mai 2015, nr. 431 din 9 iunie 2015, nr. 502 din 30 iunie 2015 și nr. 530 din 14 iulie 2015. 14. Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 sunt constituționale, sens în care reține că prin normele supuse controlului de constituționalitate Guvernul a suspendat până la 31 decembrie 2014 plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006. Ulterior, în data de 15 decembrie 2014, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Astfel, suspendarea plății despăgubirilor stabilite în temeiul legilor menționate a intervenit înainte de adoptarea unui act normativ reformator în această materie, în condițiile în care legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități pentru acordarea despăgubirilor, cu respectarea principiilor constituționale. În plus, din normele criticate rezultă, în mod clar, nu doar că suspendarea a avut o aplicare temporară, dar și faptul că a fost determinată și de apariția noului act normativ, intrat în vigoare la data de 18 decembrie 2014, care dispune practic reluarea unor proceduri administrative, instituirea unor noi termene de soluționare a dosarelor și modalități de plată a despăgubirilor stabilite, cu înlăturarea suspendării impuse de Guvern. Adoptarea unui act normativ prin care legiuitorul a instituit suspendarea plății despăgubirilor stabilite în temeiul Legii nr. 9/1998 și al Legii nr. 290/2003 nu este de natură să aducă atingere normelor constituționale privind dreptul de proprietate privată, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze cu caracter temporar această măsură. Suspendarea acordării despăgubirilor ar putea fi neconstituțională doar în măsura în care ar fi dispusă sine die asupra unor drepturi deja recunoscute. În plus, adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 a fost determinată, pe de o parte, de admiterea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013, care eșalona pe o perioadă de 10 ani plata despăgubirilor cuvenite în baza celor două legi, iar, pe de altă parte, de necesitatea acordării unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar accelerării și finalizării procesului de acordare de despăgubiri cetățenilor români, concretizat, de altfel, prin Legea nr. 164/2014. Dreptul la despăgubire, implicit dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptățite, nu a fost negat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014, cu atât mai mult cu cât statul a continuat procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie. De asemenea, nu este pusă în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în sensul instituit de art. 53 din Constituție, prevederile de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare pentru persoanele aflate în aceeași situație, astfel încât nici principul egalității în fața legii nu este încălcat. În sensul celor de mai sus, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 502 din 30 iunie 2015. 15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014. 18. În ceea ce privește aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, Curtea observă că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la 31 decembrie 2014. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Ținând cont de împrejurările de fapt caracteristice cauzelor în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, sunt incidente cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Ca atare, deși în prezent textele de lege deduse controlului de constituționalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să examineze excepțiile de neconstituționalitate. 19. În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în: art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (2) referitor la necesitatea și proporționalitatea măsurii care are ca efect restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (6) privind limitele adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului. 20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, Decizia nr. 530 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, Decizia nr. 703 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016, și Decizia nr. 78 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 28 aprilie 2016, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate cu acest obiect. Astfel, în privința criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, formulate din perspectiva respectării condiției cuprinse în art. 115 alin. (6) din Constituție, referitoare la interzicerea afectării, printr-o ordonanță de urgență, a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, Curtea a examinat dacă măsura de suspendare a procedurilor de acordare a despăgubirilor și a plății unei creanțe asupra statului este una rezonabilă, de natură a nu afecta dreptul de proprietate, pe de o parte, și, pe de altă parte, dacă perioada de suspendare respectă exigențele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, executarea hotărârilor judecătorești fiind parte a procesului civil. În acest scop, Curtea a reamintit jurisprudența sa prin care a statuat că din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituție se poate deduce că, în domeniul reglementării drepturilor, libertăților și a îndatoririlor fundamentale, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", în sensul că au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Având în vedere această situație, Curtea a reținut că măsura instituită de Guvern pe calea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă o soluție temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncționalități ale procedurilor de restituire până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit legilor reparatorii, precum și pentru identificarea surselor de finanțare necesare. Curtea a mai apreciat că termenul rezonabil al unei proceduri judiciare este respectat în condițiile în care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligențele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Așadar, măsura instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014 constituie o măsură adecvată și necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituție. Curtea a precizat că la 18 decembrie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 prevede că plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative emise înainte de intrarea în vigoare a legii prin care se stabilește dreptul la despăgubiri și cuantumul acestora se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. Curtea a mai reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea dispozițiilor legale criticate, nu a negat existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărârile comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006 și, în același timp, nici nu a refuzat punerea în aplicare a acestora, respectând pe deplin dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite. 21. Distinct de aceasta, Curtea a constatat că, fără a pune în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în sensul instituit de art. 53 din Constituție, prevederile de lege criticate nu instituie privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare pentru persoanele aflate în aceeași situație, astfel încât nici dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție nu sunt încălcate. 22. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tatiana Bălan, Maria Ciobanu și Oltea Olguța Ghizdavu în dosarele nr. 10.162/300/2014, nr. 6.339/300/2014 și nr. 11.683/300/2014 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 iunie 2016.

PREȘEDINTE,

prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu