DECIZIE nr. 468/2016

Valer Dorneanu - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

1. Pe rol se află soluționarea sesizării de neconstituționalitate a dispozițiilor Hotărârii Camerei Deputaților nr. 50/2016 privind vacantarea funcției de președinte al Camerei Deputaților și membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților, sesizare formulată de domnul Valeriu-Ștefan Zgonea în calitate de președinte al Camerei Deputaților. 2. Sesizarea de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 5.605 din 14 iunie 2016 și constituie obiectul Dosarului nr. 1.118L/2/2016. 3. În motivarea sesizării de neconstituționalitate se apreciază, în primul rând, că aceasta este admisibilă, autorul acesteia având calitate procesuală, întrucât sesizarea instanței constituționale constituie unica posibilitate procedurală pe care o are președintele Camerei Deputaților de a contesta o hotărâre a plenului Camerei Deputaților care privește funcția sa, așa cum este hotărârea ce face obiectul prezentei sesizări de neconstituționalitate. Tot în ceea ce privește admisibilitatea sesizării se arată că hotărârea plenului Camerei Deputaților intră sub incidența art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 4. Pe fondul sesizării de neconstituționalitate se susține că hotărârea atacată este neconstituțională pentru că a fost adoptată prin aplicarea unor prevederi legale și regulamentare neconstituționale, respectiv art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 și art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulamentul Camerei Deputaților, drept care critica de neconstituționalitate formulată va privi soluția normativă consacrată în cele două acte. 5. Neconstituționalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 se datorează, în opinia autorului sesizării, redactării defectuoase, neclare și imprecise, de natură să afecteze accesibilitatea și previzibilitatea constrângerii și să genereze instabilitate, contrar principiului securității raporturilor juridice. Sintagma "oricărei funcții obținute prin susținere politică" cuprinsă în textul legal antereferit are o formulare vagă și imprecisă, întrucât permite interpretarea conform căreia funcția de președinte al Camerei ar fi obținută de la partidul sau formațiunea politică ce oferă susținerea politică, iar nu de la plenul Camerei Deputaților, care se exprimă prin vot, cu respectarea cvorumului și majorității de vot prevăzute de art. 67 și art. 76 alin. (2) din Constituție. 6. Se arată că susținerea politică rezidă în propunerea persoanei pentru obținerea funcției și oferă exclusiv vocația la dobândirea acesteia, dar ceea ce duce la dobândirea funcției este manifestarea sprijinului politic al majorității exprimată prin vot în plenul Camerei Deputaților. Este o funcție obținută prin votul neimperativ al deputaților grație propunerii făcute de un grup parlamentar cu respectarea principiului configurației politice, conform art. 64 alin. (5) din Constituție, iar nu prin susținere politică. Susținerea politică este un intermediar, și nu sursa funcției. În continuare se arată că sintagma "susținere politică" este vagă, întrucât nu se poate cunoaște dacă ea se referă la propunerea pentru o funcție sau alta făcută de un grup parlamentar sau are în vedere și alte forme de susținere politică, spre exemplu, a declarațiilor politice de sprijinire a ideilor, programelor sau propunerilor politice ale unei persoane. 7. Instituirea încetării de drept a mandatului ca urmare a pierderii sprijinului politic nu distinge între funcția de președinte al Camerei Deputaților și alte funcții din Biroul permanent. Or, între aceste funcții există deosebiri, subliniate și prin deciziile Curții Constituționale nr. 601 și nr. 602 din 14 noiembrie 2005 și nr. 1.631 din 20 decembrie 2011. De altfel, și sintagma "pierderea sprijinului politic" este vagă și imprecisă, nefiind clar nici subiectul al cărui sprijin politic se pierde și nici forma în care se manifestă această pierdere. Nu este clar dacă această sintagmă se referă la situația excluderii din partid sau la alte forme de pierdere a sprijinului politic în condițiile în care, în opinia autorului sesizării, încetarea de drept a mandatului ca urmare a pierderii sprijinului politic nu poate avea loc decât prin adoptarea, în plenul suveran al Camerei, prin vot neimperativ, a hotărârii prin care se revocă, în sens de sancțiune politică, membrul Biroului permanent. În acest sens este invocată Decizia nr. 602 din 14 noiembrie 2005, precizându-se faptul că legiuitorul a adăugat la Constituție atât timp cât aceasta nu prevede instituția încetării de drept, ci doar pe cea a revocării. 8. Se arată că raporturile dintre grupul parlamentar, structură neobligatorie, sau partidul politic, pe de o parte, și membrul său, pe de altă parte, nu pot afecta funcțiile elective pe care le exercită respectivul membru, întrucât ele au fost obținute prin votul suveran neimperativ al plenului Camerei, același plen rămânând suveran în a hotărî cu privire la încetarea calității de titular al respectivei persoane la propunerea grupului parlamentar care a propus inițial persoana pentru obținerea funcției respective. În caz contrar, o calitate obținută prin exprimarea votului neimperativ al membrilor Camerei Deputaților, aflați în serviciul poporului, sursă a suveranității legislative a Parlamentului, încetează de drept, așadar, automat, ca urmare a unei sancțiuni aplicate - chiar subiectiv - de un partid politic (a se vedea Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013 ), persoană juridică ce nu este titular de suveranitate, ceea ce echivalează cu lipsirea de efecte juridice a votului neimperativ exprimat de plenul Camerei Deputaților. Într-o atare situație, deputații - spre deosebire de revocarea ca sancțiune politică - nu pot decât să ia act de încetarea de drept, votul lor neavând caracter decizional. De aceea, sintagma "încetează de drept" încalcă dreptul suveran al plenului Camerei Deputaților de a aprecia dacă sancționează sau nu cu revocarea pe cel care a pierdut susținerea politică din partea grupului parlamentar și, în consecință, este neconstituțională. 9. Prin urmare, se arată că singura ipoteză de încetare a mandatului înainte de termen este prin revocare, iar în privința revocării ca sancțiune politică trebuie inițiată o propunere de revocare - expresia "manifestării retragerii sprijinului politic" -, votul în plen fiind o concretizare a pierderii sprijinului politic al Camerei. 10. Cu privire la neconstituționalitatea art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulament se reiterează cele anterior redate, subliniinduse că acest text regulamentar este sursă de incertitudine juridică și că nu poate să trimită la un text legal neconstituțional în sine. Se mai arată că Parlamentul trebuie să aplice direct Constituția atunci când este pus în situația de a aplica prevederi legale care, deși nu au fost constatate ca fiind neconstituționale, cuprind, totuși, soluții legislative neconstituționale. 11. Cu privire la neconstituționalitatea hotărârii contestate, autorul sesizării face referire la faptul că a fost adoptată în temeiul unor prevederi legale și regulamentare și că, pentru aceleași considerente, încalcă aceleași prevederi constituționale. 12. În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președintelui interimar al Camerei Deputaților pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților. 13. Secretarul general al Camerei Deputaților a transmis, prin Adresa nr. 2/4.338 din 17 iunie 2016, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților, prin care se apreciază că sesizarea de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată. 14. În punctul de vedere prezentat se ridică problema admisibilității sesizării de neconstituționalitate, "având în vedere lipsa calității subiectului sesizării", întrucât la data de 13 iunie 2016 domnul deputat Valeriu-Ștefan Zgonea nu mai deținea funcția de președinte al Camerei Deputaților. 15. Pe fond se fac referiri extinse la deciziile nr. 1.630 și nr. 1.631 din 20 decembrie 2011. De asemenea se precizează că sintagma "pierderea sprijinului politic" este clară și are în vedere și ipoteza excluderii din partidul politic. Se arată că, în temeiul autonomiei parlamentare, Camera Deputaților este suverană în a adopta măsurile pe care le consideră necesare și oportune pentru buna organizare și funcționare a sa, inclusiv cele privind constituirea și alegerea structurilor sale de conducere și de lucru; astfel, Camerele sunt libere să hotărască asupra structurii de conducere și asupra modului de organizare și funcționare. 16. Cu privire la procedura urmată pentru adoptarea hotărârii contestate se arată că în ședința din 13 iunie 2016 a Camerei Deputaților a fost depusă informarea grupului parlamentar al Partidului Social Democrat privind constatarea încetării de drept a calității de președinte al Camerei Deputaților și membru al Biroului permanent al domnului Valeriu-Ștefan Zgonea, a fost prezentat punctul de vedere al Comisiei permanente a Camerei Deputaților și Senatului privind statutul deputaților și al senatorilor, organizarea și funcționarea ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului referitor la solicitarea grupului parlamentar al Partidului Social Democrat din Camera Deputaților cu privire la dispozițiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 și, ulterior, a fost dezbătut și adoptat proiectul de hotărâre privind vacantarea funcției de președinte al Camerei Deputaților și membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților. 17. La termenul de judecată din data de 21 iunie 2016, Curtea a constatat, din oficiu, că, potrivit art. 28 și art. 52 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cauza nu este în stare de judecată și a amânat dezbaterile pentru data de 28 iunie 2016, dată la care a pronunțat prezenta decizie. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile regulamentare criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 18. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție și ale art. 1, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992, să se pronunțe asupra sesizării de neconstituționalitate. 19. Obiectul sesizării de neconstituționalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului nr. 50/2016 privind vacantarea funcției de președinte al Camerei Deputaților și membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 13 iunie 2016, care are următorul cuprins: "Având în vedere informarea liderului Grupului parlamentar al P.S.D., punctul de vedere al Comisiei permanente a Camerei Deputaților și Senatului privind Statutul deputaților și al senatorilor, organizarea și funcționarea ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, precum și că în ședința din data de 13 iunie 2016 președintele de ședință a Camerei Deputaților a luat act de încetarea de drept a calității de președinte al Camerei Deputaților și membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților a domnului deputat Valeriu-Ștefan Zgonea și rezultatul votului exprimat de deputați asupra Proiectului de Hotărâre privind vacantarea funcției de președinte al Camerei Deputaților și membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (4) lit. d) și art. 28 alin. (41) din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8/1994, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Camera Deputaților adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic. - Camera Deputaților declară vacantă funcția de președinte al Camerei Deputaților și membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților, începând cu data de 13 iunie 2016. Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 13 iunie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată." 20. Prevederile constituționale invocate în susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept, respectiv obligativitatea respectării Constituției și a cerințelor de calitate a legii, art. 2 privind suveranitatea, art. 8 alin. (2) privind partidele politice, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 64 alin. (2) privind alegerea și revocarea membrilor Biroului permanent, art. 69 privind mandatul reprezentativ și art. 70 alin. (2) privind cazurile de încetare a mandatului de deputat sau senator, după caz. 21. Examinând sesizarea de neconstituționalitate, Curtea constată că sesizarea Curții Constituționale a fost realizată cu îndeplinirea condițiilor procedurale prevăzute de Legea nr. 47/1992, întrucât în ziua sesizării, și anume 13 iunie 2016 (înregistrată la Camera Deputaților cu nr. 1/2.844/VZ), autorul acesteia deținea calitatea de președinte al Camerei Deputaților, calitate care îi permitea să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea unei hotărâri adoptate de plenul Camerei Deputaților. 22. Curtea reține cu privire la problema de admisibilitate ridicată de prezenta sesizare că aceasta are în vedere faptul că hotărârea atacată este chiar hotărârea prin care se constată vacanța funcției de președinte al Camerei Deputaților. Într-o situație similară, respectiv atunci când a analizat sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Senatului nr. 53/2011 privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011, sesizare depusă tot în ziua adoptării hotărârii, respectiv 23 noiembrie 2011, Curtea a constatat că "autorul sesizării are calitate procesuală în cauză, întrucât sesizarea Curții Constituționale reprezintă unica posibilitate procedurală pe care o are președintele Senatului de a contesta o hotărâre a Plenului Senatului care privește funcția sa; în aceste condiții, a reține lipsa calității procesuale de a contesta această hotărâre ar reprezenta o încălcare a liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituția României, în plus, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, sesizarea a fost formulată în aceeași zi în care a fost adoptată și apoi publicată hotărârea contestată" [ Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 2 februarie 2012]. Drept care Curtea mutatis mutandis constată că și în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale sesizării sub aspectul titularului dreptului de sesizare. 23. O altă problemă care se ridică este aceea că întreaga critică de neconstituționalitate este întemeiată pe neconstituționalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, și art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulamentul Camerei Deputaților, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 48/2016 privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, texte normative care au stat la baza hotărârii contestate. Practic, se dorește constatarea neconstituționalității acestora și, pe cale de consecință, neconstituționalitatea hotărârii pronunțate în temeiul acestora. 24. Cu privire la invocarea neconstituționalității unei legi în cadrul acestei atribuții a Curții Constituționale, Curtea a statuat, în jurisprudența sa [ Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 ], că se pune, înainte de toate, o problemă de principiu, și anume aceea a admisibilității unei astfel de cereri. Curtea a constatat că o atare cerere este admisibilă, "întrucât nu privește o excepție de neconstituționalitate în sensul art. 29-31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, caz în care ar fi trebuit să respecte regulile procedurale specifice, ci constituie o contestare, în raport cu dispozițiile constituționale, a însuși temeiului de drept pe care s-a fundamentat emiterea actului (hotărârea Plenului Senatului) a cărei neconstituționalitate se invocă. Se observă în acest sens că autorul sesizării nu are nicio altă cale procedurală de a invoca neconstituționalitatea textului sau textelor din lege sau Regulamentul Senatului pe care se fundamentează hotărârea contestată, astfel încât o eventuală respingere ca inadmisibilă a cererii sale ar constitui o încălcare a liberului acces la justiția constituțională". 25. Așadar, este admisibil controlul de constituționalitate a Legii nr. 96/2006 în cadrul exercitării atribuțiunii Curții Constituționale prevăzute de art. 146 lit. l) din Constituție și art. 27 din Legea nr. 47/1992, esențial pentru Curte fiind faptul că autorul sesizării nu avea altă cale să conteste neconstituționalitatea legii respective. În consecință, este inadmisibil controlul de constituționalitate al art. 21 alin. (4) lit. d) din Regulament pe calea unei sesizări întemeiate pe art. 146 lit. l) din Constituție și art. 27 din Legea nr. 47/1992, întrucât președintele Camerei Deputaților are la îndemână procedura reglementată de art. 146 lit. c) din Constituție, procedură de care, de altfel, a și uzat, formându-se, în acest sens, Dosarul nr. 1.100C/2016, dosar în care a fost pronunțată Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016*).

Notă

────────── *) Nepublicată încă până la data pronunțării prezentei decizii. ──────────

26. Cu privire la constituționalitatea art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006, care prevede că "Pierderea sprijinului politic de către deputat sau senator atrage de drept încetarea calității de titular al oricărei funcții obținute prin susținere politică", Curtea constată că problematica încetării mandatului președintelui unei Camere a Parlamentului, în speță, a Senatului, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus a mai fost analizată de Curtea Constituțională. Curtea, prin Decizia nr. 1.630 din 20 decembrie 2011, a statuat că o asemenea critică de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât motivarea autorului sesizării pornește de la o premisă eronată, respectiv de la o greșită interpretare și aplicare a celor reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, cu privire la semnificația art. 64 din Constituție. Prin decizia menționată, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, că, "având în vedere că textul constituțional nu stabilește alte distincții decât cele cuprinse în art. 64, revocarea unui membru al Biroului permanent înainte de expirarea mandatului se poate hotărî fie ca sancțiune juridică pentru încălcări grave ale ordinii de drept, fie pentru considerente independente de vinovăția acestuia în exercitarea atribuțiilor, cum ar fi pierderea sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus". Or, "ipoteza analizată de Curte în considerentele acestei decizii și textele din Regulamentul Senatului cu privire la care aceasta s-a pronunțat privesc însă revocarea unui membru al Biroului permanent al Senatului (președintele Senatului) cu titlu de sancțiune juridică, pentru încălcarea Constituției sau a regulamentelor parlamentare, la cererea altui grup parlamentar decât cel care la propus, iar nu ipoteza revocării ca urmare a retragerii sprijinului politic. Raționamentele desprinse din decizia menționată, pe care autorul sesizării încearcă să le aplice fără distincție în cauza de față, nu sunt aplicabile acestei din urmă situații, care se cantonează în sfera raporturilor dintre președintele Senatului, grupul parlamentar care l-a propus și partidul din care acesta făcea parte. Ideea de neutralitate politică a președintelui Senatului - exprimată de Curte în considerentele Deciziei nr. 601/2005 - se referă la atribuțiile specifice funcției respective și nu poate fi interpretată ca având semnificația unei independențe față de partidul politic al cărui membru este președintele Senatului, calitate în considerarea căreia, de altfel, a fost ales în această funcție. Prin urmare, excluderea sa din partid nu poate rămâne fără consecințe juridice în ceea ce privește funcția dobândită, funcție eminamente politică. Aceste consecințe juridice sunt prevăzute de art. 33 din Legea nr. 96/2006 și constau în încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcții obținute prin susținere politică". 27. Astfel fiind, Curtea nu a putut reține susținerea autorului sesizării în sensul că excluderea din partid nu echivalează cu retragerea sprijinului politic, motivată prin aceea că, în Parlament, senatorii și deputații nu sunt organizați pe partide, ci în grupuri parlamentare constituite pe criterii de afinitate, care nu au în vedere exclusiv criteriul politic. 28. Curtea reține că obiectul hotărârii care a fost supus controlului de constituționalitate este "constatarea încetării de drept statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului" spre deosebire de obiectul hotărârii din cauza de față, respectiv "vacantarea funcției de președinte al Camerei Deputaților și membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților". Dacă în primul caz, după constatarea încetării de drept nu s-a mai adoptat o hotărâre de vacantare a funcției, în cel de-al doilea caz s-a adoptat o hotărâre de vacantare a funcției, fără a se adopta una de constatare a încetării de drept a mandatului. Însă, ambele hotărâri exprimă aceeași realitate juridică, respectiv încetarea de drept a mandatului ca urmare a retragerii sprijinului politic. Chiar dacă în mod firesc mai întâi trebuie constatată încetarea de drept a mandatului și, ulterior, vacanța funcției, se constată că în niciuna dintre situații nu s-a procedat astfel. Rezultă că aceste aspecte sunt unele de procedură, însă esența fondului problemei este aceeași. Așadar, având în vedere similitudinea existentă între cele două situații, rezultă că, de principiu, considerentele și soluția cuprinsă în decizia anterior menționată sunt valabile mutatis mutandis și în această cauză. 29. Curtea constată că prin Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a constatat ca fiind constituțională opțiunea exprimată prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 48/2016 privind modificarea și completarea Regulamentului Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016 - hotărâre care, din punct de vedere normativ, a stat la baza Hotărârii nr. 50/2016 - în sensul că pierderea calității de membru al grupului parlamentar și retragerea sprijinului politic reprezintă motive de încetare de drept a mandatului, rezultate din necesitatea respectării principiului configurației politice. Prin urmare, neexprimând o sancțiune juridică, aceste motive nu vizează art. 64 alin. (2) teza a patra din Constituție, ci art. 64 alin. (5) din Constituție. Drept care Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 1, 2 și 4 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 48/2016. 30. Având în vedere faptul că actele normative care au stat la baza Hotărârii Camerei Deputaților nr. 50/2016, respectiv art. 32 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 și art. I pct. 1, 2 și 4 din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 48/2016, sunt constituționale, precum și caracterul identic al criticilor de neconstituționalitate care vizează Hotărârea Camerei Deputaților nr. 50/2016, Curtea urmează să respingă, ca neîntemeiată, sesizarea formulată și să constate că Hotărârea Camerei Deputaților nr. 50/2016 este constituțională în raport cu criticile formulate. 31. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1, 3, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată și constată că Hotărârea Camerei Deputaților nr. 50/2016 privind vacantarea funcției de președinte al Camerei Deputaților și membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților este constituțională în raport cu criticile formulate. Decizia se comunică președintelui Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 iunie 2016.

PREȘEDINTELE INTERIMAR AL CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-șef,

Benke Karoly