DECIZIE nr. 91/2016

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ și, în special, a anexelor nr. 2 și nr. 3b la Legea nr. 63/2011, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean Muntenia, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, în Dosarul nr. 4.837/109/2014 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, și în dosarele nr. 3.844/109/2015, nr. 2.085/109/2015 și nr. 2.088/109/2015 ale Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, și care constituie obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.700D/2015, nr. 1.768D/2015, nr. 9D/2016 și nr. 10D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2016, în prezența domnului profesor Adrian D. Voica, președintele Sindicatului Învățământ Preuniversitar Argeșean Muntenia, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. La acea dată s-a dispus conexarea dosarelor nr. 1.768D/2015, nr. 9D/2016 și nr. 10D/2016 la Dosarul nr. 1.700D/2015, care a fost primul înregistrat. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea formulată de reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar Argeșean Muntenia de amânare a pronunțării în vederea depunerii de note scrise, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea la data de 23 februarie 2016. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.837/109/2014, Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anexelor nr. 2 și nr. 3b la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean Muntenia, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat. 4. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.844/109/2015, și încheierile din 18 noiembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 2.085/109/2015 și nr. 2.088/109/2015, Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 63/2011, excepție ridicată, de asemenea, de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean Muntenia, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat. 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență că, prin punerea în aplicare a grilelor de salarizare prevăzute de anexele nr. 2 și 3b la Legea nr. 63/2011, se încalcă un drept salarial obținut prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, și anume valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care este de 400,00 lei. Prin aceasta se aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) și celor ale art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În legătură cu această din urmă dispoziție convențională arată că beneficiarii dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă" cu privire la realizarea drepturilor salariale calculate cu valoarea de referință mai sus arătată. 6. De asemenea, autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate au creat situații discriminatorii, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Acest fapt a fost favorizat de faptul că, spre deosebire de reglementările anterioare în materie, anexele nr. 2 și 3b la Legea nr. 63/2011 stabilesc salariile în cifre absolute. Totodată, unele dintre actele normative referitoare la salarizarea personalului didactic au fost declarate ca neconstituționale. Toată această diversitate legislativă a condus la o aplicare neunitară a reglementărilor în materie. În acest sens arată că unele cadre didactice au obținut prin hotărâri judecătorești calcularea salariului în raport cu valoarea coeficientului de multiplicare stabilită prin Legea nr. 221/2008, dar pentru cei cărora nu li s-au recunoscut în justiție aceleași drepturi, angajatorii și operatorii de credite nu au procedat la calculul salariilor raportat la aceleași coeficient, deși temeiul legal era același. Astfel, s-a adus atingere prevederilor Legii fundamentale consacrate în art. 15 alin. (1), art. 16, 41, 44 și 78. 7. Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă și Tribunalul Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, dispozițiile de lege criticate nefiind contrare prevederilor constituționale invocate. 8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. 9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. În acest sens arată că autorii excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci sunt mai degrabă nemulțumiți de soluțiile legislative în materia salarizării personalului didactic din cuprinsul Legii nr. 63/2011. De asemenea arată că autorii critică modul de interpretare și aplicare a legii și urmăresc o completare a normei juridice, ceea ce nu revine competenței Curții Constituționale. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, fapt confirmat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek contra Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz contra Spaniei, paragraful 57. În plus, arată că Legea nr. 63/2011 a fost menită să elimine pentru perioada imediat următoare inechitatea stabilirii salariilor din sistemul național din învățământ, în contextul specific al modificărilor legislative și al soluțiilor instanțelor judecătorești în materie. 11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 13. Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie fie dispozițiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, fie dispozițiile anexelor nr. 2 și nr. 3b la Legea nr. 63/2011. Prin urmare, având în vedere atât încheierile de sesizare, cât și motivarea criticii de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în ansamblu, și în special cele ale anexelor nr. 2 și nr. 3b la Legea nr. 63/2011, care stabilesc salariile de încadrare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, respectiv salariile de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar. 14. Deși Legea nr. 63/2011 a avut o aplicabilitate limitată în timp, întrucât a reglementat salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, Curtea, raportându-se la cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora "sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", urmează să se pronunțe totuși asupra constituționalității acesteia, întrucât își produce efecte în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepția de neconstituționalitate. 15. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român, art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 16 alin. (1) și (2) referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea consideră că sunt înfrânte dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la proprietate. 16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit, în esență, de faptul că dispozițiile de lege criticate stabilesc salariile cadrelor didactice într-un alt cuantum decât cel care ar rezulta din aplicarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008. Astfel, consideră că personalul din învățământ are "cel puțin o speranță legitimă" cu privire la obținerea unor drepturi salariale calculate prin aplicarea coeficientului de multiplicare 1,000 în valoare de 400,00 lei. De asemenea, autorul excepției critică aplicarea neunitară a legii, arătând că doar unele cadre didactice au beneficiat de calculul drepturilor salariale în raport cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, ca urmare a acțiunilor în justiție formulate, în timp ce altora li s-au aplicat alte reglementări. 17. Cât privește prima critică formulată, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 202 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 mai 2015, Decizia nr. 212 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 13 mai 2015, Decizia nr. 415 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 10 august 2015, sau Decizia nr. 526 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate ca neîntemeiate, reținând că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În acest sens a amintit și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate. 18. Referitor la succesiunea reglementărilor în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, prin aceleași decizii Curtea a arătat că a existat, într-adevăr, o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar, dar că, în acest context specific, Legea nr. 63/2011 dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 20. Cât privește cea de-a doua critică formulată de autorul excepției de neconstituționalitate în prezenta cauză, Curtea constată că aceasta privește aspecte de aplicare a legii, care revin exclusiv competenței instanței de judecată. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Argeșean Muntenia, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, în Dosarul nr. 4.837/109/2014 al Curții de Apel Pitești - Secția I civilă, și în dosarele nr. 3.844/109/2015, nr. 2.085/109/2015 și nr. 2.088/109/2015 ale Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în ansamblu, și în special cele ale anexelor nr. 2 și nr. 3b la Legea nr. 63/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția I civilă și Tribunalului Argeș - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea