DECIZIE nr. 845/2015

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Cornelia Iordana Cobzacu în Dosarul nr. 38.889/3/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 408D/2015 al Curții Constituționale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar un punct de vedere în cuprinsul căruia apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul de lege criticat nu contravine principiului neretroactivității legii civile și nici accesului liber la justiție, persoanele interesate având posibilitatea de a se adresa justiției în condițiile prevăzute de acesta. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 17 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 38.889/3/2013, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Cornelia Iordana Cobzacu într-o cauză având ca obiect obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să efectueze operațiunile administrative prevăzute de dispozițiile Legii nr. 165/2013, în sensul stabilirii de măsuri reparatorii în dosarul aferent unei dispoziții a primarului municipiului București și să emită decizia de compensare pentru un imobil revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dar a cărei restituire în natură nu mai este posibilă. 6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare, îngrădind și accesul liber la justiție. Se arată că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților tergiversează soluționarea dosarului administrativ, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 raportate la Decizia nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 7. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 9. Avocatul Poporului arată că, în aplicarea art. 35 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a impus că persoana îndreptățită la restituirea în natură a imobilelor sau la acordarea de despăgubiri, nemulțumită de rezultatul demersurilor administrative, are posibilitatea de a se adresa justiției în condițiile statuate de acest text criticat, fapt ce nu este de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate. Precizează, totodată, că normele criticate devin aplicabile abia după împlinirea termenelor prevăzute pentru parcurgerea fazei administrative, astfel că o asemenea excepție de neconstituționalitate apare ca inadmisibilă, întrucât textul de lege nu este incident în cauză. 10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. 12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora, "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor". 13. Art. 33 stabilește termenele în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar art. 34 prevede termenele în care trebuie soluționate dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. 14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 referitor la accesul liber la justiție. 15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat se referă la căi de atac în justiție împotriva deciziilor emise cu nerespectarea termenelor în care entitățile administrative învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, respectiv de a soluționa dosarele de despăgubire constituite în situația imposibilității restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Autoarea excepției a introdus cererea de chemare în judecată a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, Curtea urmând să analizeze textul de lege criticat sub aspectul conformității sale cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate. 16. Curtea observă că prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt criticate din perspectiva încălcării dreptului de acces liber la justiție, făcându-se referire, de asemenea, și la pretinsul caracter retroactiv al normelor criticate. Cu privire la critici similare, Curtea s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, constatând, prin mai multe decizii, dintre care poate fi menționată, exemplificativ, Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, paragraful 22, că textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, de fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite în vederea soluționării notificărilor. 17. Curtea Constituțională a observat, prin decizia amintită, că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru a remedia efectele refuzului nejustificat al entităților administrative în discuție doar în temeiul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX din 19 martie 2007 pronunțate într-un recurs în interesul legii prin care a fost recunoscută, în lipsa unei reglementări legale exprese, competența instanțelor de a judeca pe fond contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care se solicită restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv sau în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare. Curtea Constituțională a constatat, prin decizia menționată, paragraful 23, că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu face altceva decât să normativizeze această posibilitate consacrată doar pe cale jurisprudențială, stabilind un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat, cu valoare de principiu, că regula constituțională a accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În acest caz, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013. 18. Prin aceeași decizie, paragraful 25, Curtea a reținut că nici pretinsa retroactivitate nu poate fi susținută, în condițiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Deși prin art. 35 se temporizează introducerea plângerii împotriva nesoluționării notificării, respectiv a dosarului de despăgubiri, nu se poate vorbi despre aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate. În acest caz, eventuala prematuritate a acțiunii, care îi poate fi opusă, pe cale de excepție, reclamantului nu este consecința intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziții legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanței de judecată cu soluționarea plângerii, mai precis a termenelor acordate de lege entităților învestite, în vederea soluționării notificărilor, respectiv dosarelor de despăgubire. 19. În sensul celor reținute anterior, Curtea s-a pronunțat și prin Decizia nr. 115 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, Decizia nr. 181 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 5 iunie 2015, și Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile pronunțate prin aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cornelia Iordana Cobzacu în Dosarul nr. 38.889/3/2013 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 decembrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu