DECIZIE nr. 147/2017

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, excepție ridicată de S.C. ECO SUD - S.A. din București în Dosarul nr. 356/43/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 212D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, autoarea excepției S.C. ECO SUD - S.A. din București a depus note scrise prin care susține admiterea criticilor de neconstituționalitate, iar partea Consiliul Județean Mureș a depus note în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece, în realitate, excepția de neconstituționalitate vizează probleme referitoare la interpretarea și aplicarea legii, modul în care Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a respins plângerea formulată de autoarea excepției, respectiv o pretinsă contrarietate în norma internă și norme ale dreptului Uniunii Europene, ceea ce excedează controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 9 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 356/43/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de S.C. ECO SUD - S.A. din București într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva Deciziei nr. 1.591/C8/1.775/23 septembrie 2015, emisă de Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (CNCS), prin care s-a respins contestația formulată de petenta, autoare a excepției, ca fiind lipsită de interes, în contextul în care, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, s-a dispus anularea procedurii de licitație, întrucât nu au existat 3 oferte admisibile care să facă posibilă continuarea procedurii.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 încalcă dreptul la liber acces la justiție, pe care îl limitează excesiv, făcându-l iluzoriu și în mod imposibil de exercitat în măsura în care se interpretează în sensul că demersul judiciar pentru înlăturarea încălcării drepturilor și intereselor, prin măsura anulării unei proceduri de achiziție publică, este condiționat de contestarea rezultatului respectivei proceduri de minimum 3 ofertanți. Astfel, art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 instituie următoarele condiții, cumulative, de atribuire a contractului de concesiune: (i). depunerea a cel puțin 3 oferte și (ii). cel puțin 3 ofertanți îndeplinesc criteriile de eligibilitate. Prin urmare, dispozițiile legale criticate instituie o regulă privind procedura de atribuire impunând numărul de participanți la procedură. Norma națională adaugă la norma europeană cu privire la procedura de atribuire a contractelor de concesiuni, respectiv Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, prin impunerea unor cerințe sporite de concurență într-o primă etapă. Finalitatea normei nu se justifică prin necesitatea asigurării unui nivel de concurență satisfăcător, iar aplicabilitatea ei conduce într-un final tocmai la încălcarea concurenței, a egalității de tratament, a transparenței și a eficienței utilizării fondurilor.

7. Având în vedere că dispozițiile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 nu își găsesc un corespondent în Directiva 2014/23/UE sau în alte reglementări la nivel european, se naște obligația statului, prin autoritățile publice și prin instanțele naționale, de a verifica dacă aceste prevederi nu sunt contrare dispozițiilor existente la nivel european, potrivit principiului priorității dreptului european.

8. Condiționarea admisibilității exercitării acțiunii în contencios administrativ de conduita celorlalți ofertanți este de natură a limita în mod excesiv liberul acces la justiție, făcându-l iluzoriu și imposibil de exercitat. Lipsa contestației formulate de către alți ofertanți nu poate determina imposibilitatea accesului liber la justiție. Fără îndoială, există un drept al celorlalți ofertanți de a contesta actele autorității, însă atât timp cât există și ipotezele în care, fie aceștia au ofertat un preț mult prea mare, astfel încât, chiar admisibile dacă ar fi ofertele lor, ele tot nu ar putea fi declarate câștigătoare, fie pe fond se apreciază că autoritatea contractantă a reținut în mod corect nerespectarea dispozițiilor din documentația de atribuire, necontestarea de către ceilalți ofertanți a rezultatului procedurii nu poate dăuna celorlalți participanți.

9. De asemenea, autoarea susține că modalitatea de evaluare a ofertelor a fost concepută de autoritatea contractantă tocmai pentru a crea circumstanțe artificiale de anulare a procedurii și în scopul aplicării art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 și, în măsura în care ar fi întemeiată pe fond, „sancțiunea“ corectă care ar fi trebuit aplicată ar fi fost aceea de respingere a ofertelor ca neconforme.

10. În final, autoarea excepției consideră că dispozițiile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 trebuie interpretate în sensul că, independent de neatacarea documentației de atribuire și a rezultatului procedurii de către orice alt ofertant, instanța de judecată are obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, adică de a verifica dacă nu există cel puțin 3 oferte admisibile, ceea ce echivalează cu a verifica în ce măsura sancțiunea stabilită de autoritate în privința tuturor ofertelor este corectă sau nu.

11. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Prevederea legală criticată care impune anularea procedurii în cazul în care nu există 3 oferte admisibile, din perspectiva ofertantului care, în susținerea propriei contestații/plângeri nu se poate prevala de analiza fondului acțiunii sale în lipsa contestării rezultatului respectivei proceduri de minimum 3 ofertanți, nu încalcă dreptul la liber acces la justiție și nu îl limitează excesiv. Invocând normele procesual civile privind exercitarea acțiunii civile, instanța judecătorească arată că nu se poate reține că se încalcă liberul acces la justiție, fiind esențial ca formularea unei acțiuni de către o persoană să fie justificată de existența unui folos practic existent pe parcursul demersului judiciar, fără ca prin aceasta să se impună o anumită atitudine procesuală altor subiecte de drept (participanți la procedura de licitație anulată) care, în lumina principiului disponibilității, au posibilitatea de a ataca sau nu soluția autorității contractante cu privire la propriile oferte. De asemenea, impunerea unui număr minim de ofertanți declarați admisibili nu atrage concluzia încălcării principiului concurenței egale, egalității de tratament și transparenței, în condițiile în care afectează în egală măsură toți ofertanții, existând posibilitatea pentru toți ca, la reluarea procedurii de licitație, să participe la noua licitație organizată pentru atribuirea contractului. Nu se poate reține nici împrejurarea că dispozițiile legale criticate încalcă aplicarea cu prioritate a dreptului european, având în vedere că directiva are efect direct vertical la expirarea termenului de transpunere. Directiva 2014/23/UE din 26 februarie 2014 a intrat în vigoare la data de 28 martie 2014 - data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar potrivit art. 51 alin. (1) „Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 aprilie 2016“. În consecință, contrar celor susținute de petentă cu privire la aplicarea prioritară a prevederilor acestei directive, față de cele ale art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, aceasta nu este direct aplicabilă, adică prevederile acesteia nu vor putea fi invocate în fața instanțelor judecătorești, iar judecătorul nu este ținut să înlăture dispozițiile naționale, afirmativ contrare celor comunitare, decât după expirarea termenului de transpunere - 18.04.2016 și doar în măsura în care prevederile directivei nu au fost transpuse în legislația națională.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Reține că legiuitorul nu condiționează anularea unei proceduri de numărul de contestatari ai acesteia, ci pur și simplu impune a priori ca, pentru atribuirea acestui tip de contract, să fie depuse cel puțin 3 oferte și cel puțin 3 ofertanți care îndeplinesc criteriile de eligibilitate. În cazul în care, în urma publicării anunțului, nu au fost depuse cel puțin 3 oferte sau criteriile de eligibilitate nu sunt îndeplinite de cel puțin 3 ofertanți, delegatarul este obligat să anuleze procedura și să organizeze o nouă licitație, în termen de maximum 60 de zile de la data anulării procedurii. Din analiza motivelor ce au fundamentat excepția de neconstituționalitate reiese faptul că, în esență, critica vizează anumite probleme de aplicare a legii ce decurg din faptul că procedura de atribuire a contractului de delegare a gestiunii a fost anulată de către autoritatea contractantă, potrivit art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, întrucât nu au existat 3 oferte admisibile. Or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, interpretarea și aplicarea reglementărilor legale în cadrul unor litigii sunt atribuții ce revin în exclusivitate instanțelor de judecată, și nu Curții Constituționale.

14. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 148 din cuprinsul Legii fundamentale, precizează că instanța de contencios constituțional a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa că nu este de competența sa să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului de instituire a Comunității Europene (devenit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) prin prisma art. 148 din Constituție. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010. O atare competență, și anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea națională și Tratat, aparține instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară, în sensul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunității Europene la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 29 alin. (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 5 martie 2013. Prevederile art. 29 din Legea nr. 51/2006 au fost modificate, ulterior sesizării Curții, prin art. II pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra domeniului achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 22 septembrie 2016, nefiind păstrată soluția legislativă criticată. Astfel, în prezent, art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 are următorul cuprins: „În cazul serviciilor de utilități publice, astfel cum sunt definite la art. 1 alin. (2), procedura de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii se stabilește, după caz, în baza prevederilor Legii nr. 98/2016, Legii nr. 99/2016 și Legii nr. 100/2016.“

18. Având în vedere că, în cauza dedusă judecății continuă să producă efecte juridice prevederile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, Curtea, în lumina Deciziei sale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a examina excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, în forma anterioară modificării, prevederi având următorul cuprins: „Delegatarul are obligația de a atribui contractul de delegare a gestiunii prin aplicarea procedurii de licitație publică deschisă. Procedura de licitație se poate finaliza numai dacă în urma publicării anunțului de participare la licitație au fost depuse cel puțin 3 oferte și cel puțin 3 ofertanți îndeplinesc criteriile de eligibilitate. În cazul în care, în urma publicării anunțului, nu au fost depuse cel puțin 3 oferte sau criteriile de eligibilitate nu sunt îndeplinite de cel puțin 3 ofertanți, delegatarul este obligat să anuleze procedura și să organizeze o nouă licitație, în termen de maximum 60 de zile de la data anulării procedurii.“

19. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 45 privind libertatea economică, art. 135 privind economia și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, în forma anterioară modificării, fac parte din secțiunea a 3-a intitulată „Gestiunea delegată“ a capitolului III al legii, referitor la organizarea și funcționarea serviciilor de utilități publice. Astfel, cum rezultă din art. 29 alin. (1) din Legea nr. 51/2006, „gestiunea delegată“ este modalitatea de gestiune în care autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale ori, după caz, asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice, în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, atribuie unuia sau mai multor operatori toate ori numai o parte din competențele și responsabilitățile proprii privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice, pe baza unui contract, denumit contract de delegare a gestiunii. Gestiunea delegată a serviciilor de utilități publice implică punerea la dispoziția operatorilor a sistemelor de utilități publice aferente serviciilor delegate, precum și dreptul și obligația acestora de a administra și de a exploata aceste sisteme.

21. Contractul de delegare a gestiunii serviciilor de utilități publice poate fi fie un contract de concesiune, fie un contract de parteneriat public privat. Procedurile de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilități publice sunt licitația publică deschisă și negocierea directă.

22. În acest context, prevederile supuse controlului de constituționalitate stabilesc obligația delegatarului de a aplica procedura de licitație publică deschisă pentru atribuirea contractului de delegare a gestiunii. Referitor la procedura licitației deschise, prevederile legale criticate stabilesc condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru finalizarea procedurii de licitație, acestea constând în: 1) depunerea a cel puțin 3 oferte în urma publicării anunțului de participare la licitație și 2) îndeplinirea criteriilor de eligibilitate de cel puțin 3 ofertanți.

23. În același timp, prevederile legale criticate stabilesc sancțiunea în cazul în care, în urma publicării anunțului, nu au fost depuse cel puțin 3 oferte sau criteriile de eligibilitate nu sunt îndeplinite de cel puțin 3 ofertanți, sancțiune constând în anularea procedurii. Delegatarul are, totodată, obligația de a organiza o nouă licitație, în termen de maximum 60 de zile de la data anulării procedurii.

24. Astfel, legiuitorul a instituit un nivel de participare, obligatoriu la procedura de licitație publică deschisă, organizată pentru atribuirea unui contract de delegare a gestiunii unui serviciu public de interes major, perspectivă din care asigurarea unui nivel real și efectiv al competitivității, în condiții de transparență și publicitate legal reglementate, este impusă de nevoia de performanță cerută de caracteristicile specifice serviciu public de interes general.

25. În aceste condiții, Curtea reține că prevederile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului de a stabili regulile privind atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilități publice, fără a încălca dispozițiile constituționale privind libertatea economică și economia, în condițiile în care accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică este garantat dacă aceasta, ca și libera inițiativă, se exercită în condițiile legii. De altfel, conform art. 22 alin. (5) din Legea nr. 51/2006, sunt interzise orice înțelegeri sau acorduri de asociere și orice practici concertate dintre operatori, indiferent de modul de organizare, forma de proprietate sau modalitatea de gestiune adoptată, care conduc la accentuarea caracterului de monopol al serviciilor de utilități publice, la restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piața serviciilor de utilități publice.

26. Totodată, Curtea constată că nu există o încălcare a principiului egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor operatorilor participanți la procedura licitației deschise de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilități publice, fără a institui diferențieri ori discriminări între aceștia pe considerente arbitrare. Stabilirea prin normele legale criticate a unui număr minim de ofertanți declarați admisibili nu poate conduce sub niciun aspect la concluzia încălcării principiului egalității în drepturi, în condițiile în care aceste prevederi legale vizează, în egală măsură, toți ofertanții, existând posibilitatea pentru toți ca, la reluarea procedurii de licitație, să participe la noua licitație organizată pentru atribuirea contractului.

27. Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 21 din Constituție, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu neagă dreptul persoanei vătămate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, ci impun ca, pentru atribuirea contractului, să fie depuse cel puțin 3 oferte, iar cel puțin 3 ofertanți să îndeplinească criteriile de eligibilitate. Sancțiunea nerespectării acestor condiții constă în anularea procedurii, fiind organizată o nouă licitație. Contrar susținerilor autorului excepției, legiuitorul nu condiționează anularea unei proceduri de numărul de contestatari ai acesteia, ci impune o condiție pentru validarea unei licitații deschise pentru atribuirea unui contract de delegare a gestiunii de servicii de utilități publice.

28. De asemenea, posibilitatea persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al delegatarului/comisiei de evaluare, emis cu încălcarea dispozițiilor legale în materia serviciilor comunitare de utilități publice de a contesta actul respectiv pe cale administrativă și/sau în justiție, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, era prevăzută de dispozițiile art. 55 din Procedura-cadru privind organizarea, derularea și atribuirea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilități publice, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 717/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 18 iulie 2008, act normativ în prezent abrogat, potrivit art. XIV lit. b) din Legea nr. 225/2016 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 23 noiembrie 2016.

29. În final, referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 148 din Constituție, prin prisma susținerii unei contradicții între prevederile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 și cele ale Directivei 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că nu este competentă să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului de instituire a Comunității Europene (devenit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) sau cu dispoziții comunitare cu caracter obligatoriu. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010 și Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010. Curtea precizează că invocarea dispozițiilor Directivei nr. 2014/23/UE în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin (9) din Legea nr. 51/2006 nu are relevanță constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate. De altfel, Curtea observă că, la momentul invocării excepției, termenul de transpunere a directivei în dreptul intern nu expirase Astfel, prevederile art. 51 alin. (1) din Directivă stabilesc că: „Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 aprilie 2016“.

30. În plus, Curtea observă că, în prezent, prevederile directivei menționate au fost transpuse în legislația națională prin Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016, Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, și Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 23 mai 2016.

31. Distinct de cele de mai sus, Curtea observă că, prin critica referitoare la anularea procedurii de atribuire a contractului de delegare a gestiunii de către autoritatea contractantă, potrivit art. 29 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, întrucât nu au existat minim 3 ofertanți care să îndeplinească criteriile de eligibilitate, sunt puse în discuție și aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și de instanța judecătorească învestită cu soluționarea plângerii împotriva deciziei Consiliului, în condițiile în care, astfel cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, autoarea excepției nu a îndeplinit criteriile de eligibilitate pentru atribuirea contractului de gestiune de servicii publice. Or, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, interpretarea și aplicarea reglementărilor legale în cadrul unor litigii sunt atribuții ce revin în exclusivitate instanțelor judecătorești, și nu Curții Constituționale.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de S.C. ECO SUD - S.A. din București în Dosarul nr. 356/43/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 29 alin. (9) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin