DECIZIE nr. 665/2024

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 136 alin. (1) și (2) și ale art. 137 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Avicola - S.A. Călărași în Dosarul nr. 1.558/116/2018 al Tribunalului Călărași - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.147D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând soluțiile și considerentele Deciziilor nr. 302 din 9 iunie 2020, nr. 25 din 19 ianuarie 2021 și nr. 608 din 30 septembrie 2021.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.558/116/2018, Tribunalul Călărași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 136 alin. (1) și (2) și ale art. 137 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Avicola - S.A. Călărași într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autoarei excepției sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că art. 136 alin. (2) din Codul penal încalcă dreptul de proprietate privată al creditorilor chirografari ai persoanei juridice aflate în faliment, astfel cum acesta este garantat prin dispozițiile art. 44 alin. (1) și (3) din Constituție coroborate cu cele ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin faptul că amenzile penale dispuse în sarcina persoanelor juridice aflate în faliment constituie, conform art. 3 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, creanțe bugetare, sumele corespunzătoare acestora urmând să fie distribuite, conform art. 123 din aceeași lege, înaintea altor categorii de creanțe. Așadar, aplicarea unei amenzi penale unei persoane juridice aflate în faliment conduce la majorarea numărului creditorilor acesteia, în detrimentul intereselor creditorilor chirografari de ași recupera creanțele, motiv pentru care o astfel de amendă se transformă într-o sancțiune aplicată creditorilor chirografari. Este invocată Hotărârea din 30 iunie 2005, pronunțată în Cauza Teteriny împotriva Federației Ruse, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că înscrierea unui creditor în tabelul creanțelor cu o sumă de bani determină caracterul cert al creanței pe care acesta o deține, așa încât creditorul în cauză are așteptarea legitimă de a primi o sumă de bani al cărei cuantum nu este influențat de intervenția statului.

6. Se mai susține că prevederile art. 137 alin. (3) teza a doua cu referire la sintagma „cifra de afaceri“ din Codul penal sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, lăsând judecătorului o marjă largă de apreciere în stabilirea pedepsei penale prin faptul că legea nu precizează momentul la care se raportează cifra de afaceri pe care acesta o poate avea în vedere, mai exact nu prevede dacă judecătorul se va raporta la cifra de afaceri din momentul pronunțării hotărârii, la cifra de afaceri din momentul comiterii faptei, la cifra de afaceri raportată autorităților fiscale etc. Se precizează că dispozițiile Codului penal nu definesc sintagma „cifră de afaceri“, iar definițiile reglementate la art. 67 din Legea concurenței nr. 21/1996 și la art. 282 alin. (3) din Codul fiscal nu au o aplicabilitate generală.

7. Tribunalul Călărași - Secția penală opinează că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale întrucât nu asigură suficiente garanții procesuale inculpatului în ipoteza în care acesta se află în faliment și nu mai deține bunuri pe care să le poată valorifica în vederea achitării amenzii penale. Se mai susține că amenda penală este stabilită de judecător, în ipoteza analizată, potrivit unor criterii lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, care, astfel, lasă loc arbitrarului.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată.

10. Referitor la caracterul inadmisibil al excepției de neconstituționalitate se arată că autoarea acesteia critică, în realitate, o omisiune legislativă, respectiv faptul că legiuitorul nu a stabilit în cuprinsul normei prevăzute la art. 137 alin. (3) teza a doua din Codul penal momentul la care se raportează stabilirea cifrei de afaceri. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, o astfel de excepție este inadmisibilă, întrucât modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate constituie o operațiune ce excedează competența Curții Constituționale, fiind de competența exclusivă a legiuitorului.

11. Pe fondul excepției de neconstituționalitate se susține că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se arată că, analizând soluțiile juridice criticate de autoarea excepției din perspectiva creditorilor chirografari, se constată că, prin plata cu caracter prioritar a amenzii penale față de alte creanțe deținute de aceștia, poate fi materializat riscul unei neîndestulări sau al unei îndestulări insuficiente a propriilor lor creanțe, însă acest risc este unul asumat de creditorii chirografari și ține, în fond, de esența calității de creditor chirografar, aceea de a avea o garanție generală care poate să crească sau să scadă oricând. Așadar, plata cu prioritate a amenzii penale nu afectează interesul general al creditorilor chirografari, aceștia putându-se aștepta, în orice moment, la insolvabilitatea debitorilor.

12. Se mai susține că autoarea excepției de neconstituționalitate își dorește, în realitate, reglementarea unei cauze de nepedepsire (impunitate) în favoarea unei persoane juridice care a comis o infracțiune și care se află în faliment, în sensul în care, dacă persoana juridică condamnată la pedeapsa amenzii are și alți creditori înscriși în tabloul creditorilor, amenda penală să nu fie executată întrucât acest lucru constituie, în viziunea autoarei excepției, o expropriere a creditorilor chirografari. Or, în aceste condiții, pedeapsa amenzii și-ar pierde din rolul de a sancționa comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de a preveni viitoare comportamente infracționale ale persoanelor juridice. Nu în ultimul rând, se arată că, în acest fel, autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate solicită Curții Constituționale modificarea Legii nr. 85/2014 în ceea ce privește ordinea de plată a creanțelor, operațiune care nu aparține sferei competenței instanței de contencios constituțional.

13. În ceea ce privește momentul la care ar trebui să se raporteze organele judiciare în stabilirea cuantumului pedepsei amenzii se arată că în literatura juridică s-a reținut că ar trebui avute în vedere starea materială și obligațiile juridice ale persoanei condamnate de la momentul comiterii infracțiunii. Se susține că, dacă s-ar lua în considerare cifra de afaceri de la momentul condamnării, atunci ar exista posibilitatea ca, după săvârșirea infracțiunii, persoana juridică condamnată să acumuleze mai multe datorii pentru a evita obligarea sa la plata unei amenzi mai mari. Pe de altă parte, se arată că este posibil ca la momentul comiterii infracțiunii persoana juridică să nu fi realizat o cifră de afaceri mare, știind că momentul la care se raportează organele judiciare este cel anterior menționat, însă, ulterior comiterii faptelor, să aibă, de exemplu, o infuzie de capital, aspect care la finalul anului ar putea conduce la reținerea unei cifre de afaceri mult superioare; în acest ultim caz, prevederea prin lege a unui reper în stabilirea modalității de calcul ar putea conduce la o afectare a interesului public.

14. Referitor la calitatea dispozițiilor legale criticate se arată că acestea sunt clare, precise și previzibile, fiind în acord atât cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, cât și cu prevederile art. 7 din Convenție. Este invocată, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii, astfel cum aceasta a fost reținută în cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 172 din 29 martie 2018, paragrafele 31-33.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 135 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 136 alin. (1) și (2) și ale art. 137 alin. (3) din Codul penal. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autoarea acesteia critică, în realitate, dispozițiile art. 136 alin. (2) și ale art. 137 alin. (3) teza a doua, cu referire la sintagma „cifra de afaceri“, din Codul penal, care au următorul cuprins: – Art. 136 alin. (2 ): „Pedeapsa principală este amenda.“;

– Art. 137 alin. (3) teza a doua: „[

] Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se determină ținând seama de veniturile totale și activele totale cuprinse în situațiile financiare anuale sau, după caz, în raportările contabile anuale, pe care persoana juridică are obligația de a le întocmi și depune, potrivit legii, pentru exercițiul financiar anterior trimiterii în judecată.“

18. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii și ale art. 44 alin. (1) și (3) referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și dispozițiilor art. 1 referitor la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare, fiind pronunțată, în acest sens, Decizia nr. 708 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1160 din 7 decembrie 2021, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 137 alin. (3) teza a doua, cu referire la sintagma „cifra de afaceri“, din Codul penal sunt neconstituționale. Prin aceeași decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 alin. (2) din Codul penal.

20. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 136 alin. (2) din Codul penal, prin Decizia nr. 708 din 28 octombrie 2021, precitată, paragrafele 13-16, Curtea a reținut că amenda penală este singura pedeapsă principală ce poate fi aplicată persoanelor juridice care răspund penal și constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească statului, cuantumul acesteia fiind calculat potrivit sistemul zilelor-amendă, care asigură o bună individualizare a pedepsei concret aplicate, atât sub aspectul proporționalității, exprimat prin numărul zilelor-amendă, cât și al eficienței, prin determinarea valorii unei zile-amendă. În acest sens, pentru determinarea cuantumului amenzii se individualizează mai întâi numărul zilelor-amendă, care se înmulțește cu suma corespunzătoare unei zile-amendă, ale căror valori sunt prevăzute la art. 61 din Codul penal.

21. Așa fiind și analizând motivele de neconstituționalitate formulate cu referire la dispozițiile art. 136 alin. (2) din Codul penal în raport cu prevederile art. 44 alin. (3) din Constituție, Curtea a reținut că acestea din urmă reglementează exproprierea ca un mod de privare de proprietate pentru cauză de utilitate publică, ce trebuie să fie stabilită potrivit legii, cu plata unei juste și prealabile despăgubiri. Așadar, de esența exproprierii, ca operațiune juridică, sunt existența unei lucrări de utilitate publică, declarată potrivit legii, precum și plata unei despăgubiri, condiții fără de care nu s-ar putea realiza exproprierea (a se vedea Decizia nr. 617 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 30 iulie 2012). Or, amenda reglementată în Codul penal este o pedeapsă penală, transferul la bugetul statului al sumei de bani pe care persoana juridică este condamnată să o plătească nefiind un mod de privare de proprietate prin expropriere. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (1) și (3) din Legea fundamentală referitoare la dreptul de proprietate privată nu sunt incidente în cauză, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 136 alin. (2) din Codul penal urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 708 din 28 octombrie 2021 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23. De asemenea, prin Decizia nr. 708 din 28 octombrie 2021, precitată, Curtea a constatat că prevederile art. 137 alin. (3) teza a doua, cât privește sintagma „cifra de afaceri“, nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție. În acest sens, Curtea a reținut că, pentru stabilirea cuantumului amenzii, ulterior stabilirii numărului zilelor-amendă, este necesar ca instanța de judecată să determine suma corespunzătoare unei zile-amendă cu luarea în considerare a criteriilor reglementate la art. 137 alin. (3) teza a doua din Codul penal, printre care și „cifra de afaceri“ în cazul persoanelor juridice cu scop lucrativ. Or, deși norma penală reglementează, la art. 137 alin. (2) teza a doua, limita minimă și cea maximă între care instanța este liberă să fixeze suma corespunzătoare unei zile-amendă, criteriul specific de individualizare a pedepsei prevăzut la art. 137 alin. (3) teza doua din Codul penal, cu referire la „cifra de afaceri“, nu este reglementat cu suficientă claritate și precizie.

24. Curtea a mai constatat că norma analizată nu precizează dacă sintagma criticată privește cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior săvârșirii infracțiunii/anterior pronunțării hotărârii judecătorești/anterior aplicării pedepsei. Totodată, în cazul în care cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior săvârșirii infracțiunii/anterior pronunțării hotărârii judecătorești/ anterior aplicării pedepsei nu poate fi determinată, norma criticată nu precizează dacă va fi luată în considerare cifra de afaceri aferentă anului financiar în care persoana juridică ce are scop lucrativ a înregistrat cifră de afaceri, an imediat anterior anului de referință pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării pedepsei amenzii.

25. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 alin. (3) teza a doua, cu referire la sintagma „cifra de afaceri“, din Codul penal, având în vedere cele mai sus reținute, dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 - potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ -, precum și faptul că Decizia nr. 708 din 28 octombrie 2021 a fost publicată ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în prezenta cauză, Curtea constată că aceasta a devenit inadmisibilă.

26. Curtea reține totodată că, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate, pronunțată prin Decizia nr. 708 din 28 octombrie 2021, îi va profita și autoarei prezentei excepții, aceasta putând constitui temei de revizuire, conform dispoziției procesual penale anterior menționate.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137 alin. (3) teza a doua, cu referire la sintagma „cifra de afaceri“, din Codul penal, excepție ridicată de Societatea Avicola - S.A. Călărași în Dosarul nr. 1.558/116/2018 al Tribunalului Călărași - Secția penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 136 alin. (2) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Călărași - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop