DECIZIE nr. 100/2018

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Relexim Cons - S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 12/281/2015 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.385D/2017.

2. La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepției de neconstituționalitate avocatul Karin Monica Kusai, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care, reiterând cele prezentate în notele scrise prin care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, solicită admiterea acesteia. În susținerea argumentelor sale, depune la dosar un înscris provenit de la Biroul Român de Metrologie Legală - Direcția Regională de Metrologie Legală Ploiești.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 24 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12/281/2015 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepția a fost invocată de Societatea Relexim Cons - S.R.L. din Ploiești, cu ocazia soluționării apelurilor declarate împotriva Sentinței civile nr. 4.184/2016, pronunțată de Judecătoria Ploiești, într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că orice sancțiune stabilită în materie civilă, penală sau contravențională este condiționată de existența prejudiciului pentru cel puțin una dintre părțile participante la actul și faptul de comerț. Arată că, în speță, neconstituționalitatea vizează tocmai confiscarea contravalorii produselor petroliere vândute, fără a se constata existența unui prejudiciu. Consideră, astfel, că nu a beneficiat de un proces echitabil și nici de o aplicare corectă a legii, întrucât confiscarea unor sume de bani se poate efectua numai în baza unei expertize, în caz contrar, fără a se stabili, în concret, existența unui prejudiciu, se încalcă în mod brutal drepturile constituționale mai sus invocate. Menționează, totodată, că libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, dar dreptul la muncă (de a avea o societate și de a desfășura o activitate care să îi asigure un venit persoanei) este garantat de Constituția României. Prin urmare, adoptarea unor norme de natură să conducă la imposibilitatea persoanei de a desfășura activități care să îi asigure existența încalcă în mod brutal atât dreptul de proprietate, cât și dreptul la muncă.

7. Tribunalul Prahova - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța de judecată face referire și la jurisprudența Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014 și Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susținerile părții prezente, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, prevederi care au următorul cuprins: Art. 221^3: Contravenții și sancțiuni: (2)

Următoarele fapte constituie contravenții:

ș) desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en detail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligațiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu;

[

]

(3) Contravențiile prevăzute la alin. (2) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu:

a) confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), c^1), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ș), t), ț), u) și w);

13. Curtea observă că prevederile criticate din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate începând cu 1 ianuarie 2016, prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din titlul XI al Codului fiscal din 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate, având în vedere că acestea continuă să producă efecte juridice în cauza dedusă judecății.

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 44 alin. (8) potrivit cărora averea dobândită ilicit nu poate fi confiscată, iar caracterul licit al dobândirii se prezumă, precum și celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, apreciază că reglementarea criticată contravine și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, în acest sens fiind Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

16. Curtea a reținut în jurisprudența sa în această materie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011 și Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010), că dispozițiile Legii fundamentale consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera inițiativă și de a exercita aceste drepturi „în condițiile legii“. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiționată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.

17. Prin Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014, precitată, Curtea a constatat că prevederile legale criticate instituie un regim sancționatoriu pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege pentru operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat. Aceste texte legale fac, așadar, referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiții suplimentare operatorilor economici atunci când aceștia doresc comercializarea unor atare produse. Curtea a reținut, de asemenea că, în contextul asigurării libertății economice, statul are obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007).

18. Totodată, prin Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, Curtea a reținut că stabilirea unor contravenții și a unor sancțiuni corespunzătoare reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Astfel, reglementarea unor contravenții este justificată de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârșirea unei contravenții nu poate invoca principiul libertății economice, în condițiile în care acesta nu respectă prevederile legale. Mai mult, nu se poate susține că unei persoane juridice de drept privat, care desfășoară activitatea de comercializare a produselor energetice în sistem en detail sau angro, în condițiile legii, îi este îngrădit accesul la activitatea economică, deoarece statul are obligația să respecte acest drept, iar nu obligația de a menține în viața economică o societate comercială, prin eforturi publice, atâta vreme cât aceasta nesocotește dispozițiile legale. În mod similar, desfășurarea activității economice nu se poate face decât cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, astfel încât sancționarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificația unei restrângeri nejustificate a acestei activități sau o încălcare a dreptului la muncă și a dreptului de proprietate.

19. În același context, Curtea a constatat că reglementarea legală criticată reprezintă norme coercitive ce instituie sancțiuni contravenționale pentru operatorii economici care nu respectă dispozițiile legale referitoare la justificarea sumelor de bani găsite la punctele de vânzare aparținând acestora. Consecința încălcării acestor dispoziții legale o constituie calificarea sumelor respective ca având proveniență ilegală și confiscarea acestora. Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (9) în virtutea cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii“, fiind deci în deplină concordanță cu textele constituționale menționate în susținerea excepției.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, apreciem că cele statuate prin deciziile invocate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Relexim Cons - S.R.L. din Ploiești în Dosarul nr. 12/281/2015 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și constată că prevederile art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 martie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora