DECIZIE nr. 647/2019

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Koca Cidem Asan în Dosarul nr. 22.673/212/2016/a23 al Judecătoriei Constanța și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 6D/2018.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul nu indică niciun text constituțional ori din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pretins a fi încălcate. Precizează că excepția de neconstituționalitate este nemotivată, fiind formulată cu încălcarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 22.673/212/2016/a23, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Koca Cidem Asan în soluționarea cauzei penale privindu-l pe autorul excepției, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii reglementate de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal. În cauză, autorul a formulat două cereri, prima dintre acestea vizând încheierea de ședință prin care instanța a respins solicitarea inculpatului în sensul aplicării procedurii simplificate, deși acesta a recunoscut întrutotul faptele pentru care a fost trimis în judecată. Opinează că este vorba despre o nulitate relativă parțială, prin raportare la prevederile art. 374 alin. (4) și ale art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală, acestea din urmă vizând ascultarea inculpatului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autorul susține că dispozițiile art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală „încalcă prevederile Constituției României “. Arată că dispozițiile în vigoare se referă la ascultarea inculpatului și la faptul că poate fi depusă și o declarație notarială în acest sens, procedura în sine reprezentând un monolog, iar nu o audiere a inculpatului. De asemenea, întrebările adresate pot fi precizatoare, și nu determinate.

6. Judecătoria Constanța opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că termenul „ascultare“ este folosit în sensul că inculpatul dă o declarație din care să reiasă că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa. În condițiile în care inculpatul nu se exprimă într-o manieră lămuritoare, în baza art. 5 din Codul de procedură penală, judecătorul are obligația să afle adevărul și, în consecință, poate și trebuie să adreseze întrebări lămuritoare. În urma răspunsurilor primite de la inculpat, instanța va analiza dacă a recunoscut faptele din punctul de vedere al laturii obiective și al laturii subiective.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Avocatul Poporului menționează că dispozițiile art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat și reținut în deciziile Curții nr. 726 din 29 octombrie 2015, nr. 107 din 25 februarie 2016 și nr. 750 din 13 decembrie 2016, în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.“

12. În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, autoarea excepției nu invocă vreo dispoziție constituțională ori convențională.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, cu referire la motivarea acesteia prin indicarea de către autor a dispoziției constituționale încălcate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, instanța de control constituțional a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. Curtea a observat în decizia precitată că, „dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, soluția pronunțată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiției cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 “.

14. Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată în prezenta cauză, Curtea observă că, în formularea motivelor sale, autorul susține că normele procesual penale cuprinse în art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, fără a indica dispoziții din Legea fundamentală pretins încălcate. Cu alte cuvinte, din formularea prezentei excepții nu se poate identifica textul de referință pretins încălcat, astfel încât Curtea constată că excepția de neconstituționalitate invocată nu întrunește condiția de admisibilitate referitoare la motivare, așa încât nu poate exercita controlul de constituționalitate. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Potrivit jurisprudenței constante a instanței de control constituțional, acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Koca Cidem Asan în Dosarul nr. 22.673/212/2016/a23 al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanța și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu