DECIZIE nr. 393/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Mircea Gigel Sabou în Dosarul nr. 2.707/100/2019 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 120D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.707/100/2019, Curtea de Apel Cluj - Secția a IIIa contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mircea Gigel Sabou într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe civile a Tribunalului Maramureș prin care s-a respins acțiunea privind actualizarea cuantumului pensiei militare de stat, prin echivalarea salariului de funcție cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include alte sporuri și alte adaosuri.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că sintagma „solda de funcție/salariul de funcție“ din cuprinsul art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituțională, în măsura în care se interpretează în sensul că în aceasta sunt cuprinse sporuri, indemnizații și alte asemenea drepturi.

6. În acest sens se arată că prin intermediul art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017 legiuitorul român a stabilit înțelesul termenilor utilizați în cadrul procedurilor de stabilire a „salariilor“ cuvenite militarilor și a definit expresiile utilizate în acest domeniu pentru a preveni și limita modalitatea de interpretare discriminatorie a acestora. Termenii utilizați în sistemul public de salarizare sunt avuți în vedere și aplicați deopotrivă și în domeniul pensiilor militare, întrucât, prin raportare la acest sistem derogatoriu de la dreptul comun, pensia se stabilește prin raportare la soldele/salariul primite/primit de angajatul activ întro anumită perioadă de referință.

7. Se menționează că, făcând o analiză punctuală a termenului definit de legiuitorul român, rezultă că „solda de funcție/salariul de funcție“ reprezintă salariul de încadrare al unui angajat, stabilit conform normelor speciale care reglementează specificul activității, care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

8. Se arată că practica instanței supreme, concretizată prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, trebuie analizată în comparație cu art. 7 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează că solda lunară/salariul lunar cuprinde solda de funcție/salariul de funcție, solda de grad/salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, solda de comandă/salariul de comandă, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și alte drepturi salariale în bani. Or, prin comparație, legiuitorul român a dorit să stabilească prin intermediul Legii-cadru nr. 153/2017 modalitățile de interpretare a termenilor folosiți pentru stabilirea „salariilor“ personalului militar, dar și pentru stabilirea pensiilor acestora, dat fiind faptul că pensia este raportată la „salariul“ avut în perioada de activitate.

9. Astfel, între aceste două noțiuni analizate există o diferență clară, respectiv solda de funcție reprezintă un venit calculat prin raportare la o sumă fixă înmulțită cu un coeficient stabilit de lege - salariul de bază, iar solda lunară include solda de funcție și alte venituri obținute de angajat.

10. Prin urmare, textul criticat este lipsit de claritate, precizie și previzibilitate, contrar dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu se definește dacă noțiunea „soldă de funcție/salariu de funcție“ este o instituție compusă din mai multe sume sau dacă este independentă de alți factori ori de alte indemnizații. Așadar, modalitatea de interpretare a normelor juridice analizate trebuie să fie una comparativă și care să conducă la o excludere reciprocă a noțiunilor, iar nu la o comasare a acestora. Interpretarea vătămătoare este legată de faptul că se apreciază, în mod eronat, că solda de funcție este de fapt un „salariu compus“, întrucât compunerea salariilor/indemnizațiilor se face prin raportare la noțiunea „salariu/soldă lunară“. Așadar, apar ca fiind necesare analiza textului criticat și excluderea de către instanța de control constituțional a modalităților de interpretare a prevederilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv aceea referitoare la un venit compus și din alte sporuri sau indemnizații - ultimele regăsindu-se doar în cuprinsul soldei lunare.

11. Făcând trimitere la dispozițiile art. 3 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se apreciază că, atât timp cât personalul militar beneficiază de o soldă lunară compusă din solda de funcție și din alte sporuri, rezultă că solda de funcție nu este decât un element din cuprinsul salariului lunar, iar nu salariul lunar în sine.

12. Se susține că noțiunea „salariu lunar/soldă lunară“ nu echivalează cu cea de „soldă de funcție“. Cât timp legiuitorul folosește sintagma „solda de funcție/salariul de funcție“ în anumite situații, rezultă în mod clar că acesta a dorit să se refere la acest element din solda lunară sau din salariul lunar - în sensul de element care compune solda lunară. Or, prin echivalarea noțiunilor „solda de funcție“ și „solda lunară“ se creează o discriminare în legătură cu aplicarea acestor două noțiuni, întrucât, în toate situațiile, solda funcției este inferioară soldei lunare sau cel mult egală cu aceasta, în lipsa altor indemnizații. Astfel, se creează un tratament diferențiat pentru persoane aflate în situații identice, având în vedere că li se diminuează baza de calcul al drepturilor salariale. Așadar, este evident că legiuitorul român a utilizat în legislația actuală aceste două noțiuni în mod diferențiat, tocmai pentru a se evita confuziile.

13. Se mai susține că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, sens în care se invocă și deciziile Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 693 din 17 octombrie 2006 și nr. 667 din 9 noiembrie 2016. Așadar, apare ca fiind evident faptul că solda de funcție - venit de bază al militarilor - nu poate include alte sume, în caz contrar aflându-ne în prezența unei încălcări a Constituției raportat la faptul că solda de funcție ar fi atât element de bază, cât și element accesoriu în baza de calcul al pensiei, fapt nelegal și criticat aspru de Curtea Constituțională.

14. În final se susține că instanța de control constituțional trebuie să stabilească dacă prevederile art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 se pot interpreta în sensul că solda funcției este un element distinct și care nu este compus și din alte elemente accesorii.

15. Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, prin prisma invocării pur formale a textelor din Constituție.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările ș completările ulterioare, potrivit cărora: „În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație: [

] b) solda de funcție/salariul de funcție reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, corespunzător funcției îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată;“.

20. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, din motivarea acesteia, reiese că, în realitate, aspectele criticate de autorul excepției de neconstituționalitate - și anume că sintagma „solda de funcție/salariul de funcție“ din cuprinsul art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituțională în măsura în care se interpretează în sensul că în aceasta/acesta sunt cuprinse sporuri, indemnizații și alte asemenea drepturi și că sunt necesare analiza și excluderea de către instanța de control constituțional a modalităților de interpretare a acestui text - reprezintă chestiuni de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești și nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției.

22. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Referitor la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 164 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024).

23. Totodată, Curtea a constatat că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situației de fapt concrete din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este operațiunea rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, Decizia nr. 294 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, sau Decizia nr. 57 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 14 iulie 2025).

24. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

25. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

26. În același sens, Curtea s-a mai pronunțat cu privire la o excepție de neconstituționalitate similară prin Decizia nr. 272 din 29 mai 2025, nepublicată*) în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii. *) Decizia Curții Constituționale nr. 272 din 29 mai 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 6 octombrie 2025.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Mircea Gigel Sabou în Dosarul nr. 2.707/100/2019 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

Elena-Simina Tănăsescu

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean