DECIZIE nr. 172/2019

Valer Dorneanu - președinte

Marian Enache - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Andrei Ovidiu Iancu și Robert Ionel Ștefan, ambii prin mandatar Ionel Mircea Coman, în Dosarul nr. 9.517/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 399D/2018.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens se arată că prevederea legală criticată se încadrează în sfera măsurilor cu caracter general, sugerate chiar de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind fără relevanță data încheierii contractului de cesiune, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 sau ulterior acestui moment, prețul plătit de către cesionar sau calitatea acestuia, de cesionar inițial sau subsecvent.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 9.517/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost invocată de Andrei Ovidiu Iancu și Robert Ionel Ștefan într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii de invalidare emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat nu face distincție între cesionarul care a plătit fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, un preț derizoriu, sub valoarea prețului de piață al imobilului, pe de o parte, și cesionarul subsecvent, care a plătit cesionarului inițial, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, un preț relativ just și în concordanță cu valoarea tranzacționării pe piață a bunului imobil.

6. Se mai arată că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 197 din 3 aprilie 2014, s-a statuat că opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Se arată însă că situația cesionarilor din prezenta cauză este diferită, în sensul în care aceștia sunt cesionari subsecvenți, care au obținut dreptul la măsurile reparatorii de la cesionarul inițial, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, ceea ce a determinat achitarea unui preț just cesionarului inițial, în conformitate cu valoarea de piață a imobilului. Se susține, în acest sens, că, din acest punct de vedere, nu a existat o încercare de fraudare a persoanelor îndreptățite sau a moștenitorilor acestora, astfel încât lipsa instituirii unei despăgubiri la valoarea efectiv plătită de către cesionari, în temeiul textului de lege criticat, echivalează cu repararea unei nedreptăți cu o altă nedreptate.

7. Se mai susține că nu poate fi aplicat un tratament similar cesionarilor inițiali și cesionarilor subsecvenți, dat fiind faptul că nu au plătit același preț, iar tranzacționarea drepturilor litigioase s-a făcut la momente diferite în timp, față de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Se mai arată că cesionarii subsecvenți ar trebui să obțină aceeași valoare a despăgubirii ca și foștii proprietari sau moștenitorii acestora, având în vedere faptul că aceștia au achitat un preț apropiat de valoarea de piață a imobilului.

8. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate exprimă voința fermă a legiuitorului de a supune unui sistem unitar maniera de calcul al punctelor compensatorii, în toate situațiile în care beneficiarul acestor măsuri reparatorii este un cesionar. În egală măsură, legiuitorul a stabilit acest mod de calcul al măsurilor compensatorii, cu excluderea posibilității restituirii în natură, din rațiuni de natură economico-socială, tocmai pentru a frâna fenomenul cesionării drepturilor litigioase, ce decurg din demararea procedurilor speciale de reparație, urmărind astfel să limiteze acumularea necontrolată a acestor valori patrimoniale. Se mai arată că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, având în vedere, pe de o parte, faptul că legiuitorul dispune de o marjă largă de apreciere, recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în a stabili natura și cuantumul măsurilor reparatorii pe care le acordă pentru recompensarea preluărilor abuzive imobiliare, realizate de regimul comunist, iar, pe de altă parte, nu există un drept câștigat, atât timp cât propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin avizul de legalitate al prefectului, nu a produs efecte directe în patrimoniul notificatorului sau al succesorilor săi în drepturi, astfel că nu se poate reține existența unui drept efectiv, ci doar a unei simple expectanțe de a obține măsurile reparatorii, astfel cum sunt instituite de lege.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

10. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul a acordat o atenție deosebită reglementărilor referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, având în vedere voința noului stat democratic instaurat în decembrie 1989 de a recunoaște și de a condamna aceste fapte. Astfel, au fost adoptate mai multe acte normative, printre care și Legea nr. 165/2013, ce au ca scop finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Invocă cele statuate în același sens prin Decizia Curții Constituționale nr. 179 din 1 aprilie 2014, paragraful 31.

11. Se mai apreciază că dispozițiile legale criticate nu sunt de natură a nesocoti dreptul legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, paragraful 27, măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și o cotă de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

12. De asemenea, se mai apreciază, în ceea ce privește modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate sau modalitatea de despăgubire a cesionarilor drepturilor izvorâte din actele normative adoptate în materia restituirii proprietăților, că legiuitorul este liber să opteze atât în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a respectivelor bunuri. În aplicarea prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, dreptul de proprietate nu are caracter absolut, conținutul și limitele sale fiind stabilite de lege, statul român având o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a garantării respectării drepturilor patrimoniale sau a reglementării raporturilor de proprietate avute în vedere.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).“

16. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate, alin. (3) privind exproprierea, alin. (4) referitor la naționalizare sau orice alte măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică, alin. (6) privind despăgubirile cuvenite în caz de expropriere sau cele cuvenite proprietarului în cazul folosirii subsolului oricărei proprietăți imobiliare de către autoritatea publică și alin. (8) referitor la averea dobândită licit din Constituție.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii acesteia critică soluția legislativă potrivit căreia modalitatea de despăgubire este reglementată în mod diferit, în raport cu persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de Legea nr. 165/2013, și anume persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul legislației reparatorii anterioare, pe de o parte, și cesionarii drepturilor cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietății, pe de altă parte. Se arată, în acest sens, că textul de lege criticat nu face distincție între cesionarul care a plătit, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, un preț derizoriu, sub valoarea prețului de piață al imobilului, pe de o parte, și cesionarul subsecvent, care a plătit cesionarului inițial, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, un preț relativ just și în concordanță cu valoarea tranzacționării pe piață a bunului imobil. Se susține că nu poate fi aplicat un tratament similar cesionarilor inițiali și cesionarilor subsecvenți, dat fiind faptul că nu au plătit același preț, iar tranzacționarea drepturilor litigioase s-a făcut la momente diferite în timp, față de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Cu alte cuvinte, premisa motivării excepției de neconstituționalitate este aceea că nu ar exista o diferență esențială între cesionarii inițiali ai dreptului litigios, tranzacționat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, și cesionarul subsecvent, care a plătit cesionarului inițial, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, un preț relativ apropiat de valoarea de piață a imobilului.

18. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, prin Decizia nr. 224 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016, paragraful 23, și prin Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 20, s-a statuat că singura derogare de la principiul prevalenței restituirii în natură, consacrat, de altfel, expressis verbis prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013, este reprezentată de situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau potrivit legilor anterioare de restituire a proprietății. Prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 stabilesc că, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau în temeiul legilor anterioare de restituire, singura măsură reparatorie acordată de legea nouă este cea a compensării prin puncte, în condițiile art. 24 alin. (2) din lege, fără a mai putea beneficia de măsurile reparatorii instituite prin legile reparatorii anterioare sau de măsurile reparatorii ale compensării integrale prin puncte. Potrivit acestei din urmă prevederi legale, cesionarii drepturilor izvorâte din legile de restituire beneficiază de un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, la care se adaugă și o cotă de 15% din diferența până la valoarea imobilului, astfel cum aceasta rezultă din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii.

19. În ceea ce privește pretinsa discriminare creată prin textele de lege criticate, Curtea a reținut, de exemplu, prin Decizia nr. 564 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015, paragraful 19, că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcție de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție sau a celor convenționale referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, față de obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte persoanele în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, având în vedere că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Aceasta, deoarece legislația cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moștenitorii acestuia. Mai mult, întrucât legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și o cotă de 15% din diferența până la valoarea imobilului, Curtea a reținut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite.

20. De asemenea, Curtea a apreciat, de exemplu, prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, paragraful 27, că nu echivalează cu o expropriere împrejurarea că legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum și faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății. Curtea a reținut, sub acest aspect, că această reglementare se încadrează în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român.

21. Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, dat fiind faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

22. În prezenta cauză, în ceea ce privește critica referitoare la faptul că există o diferențiere nejustificată între cesionarii inițiali și cei subsecvenți ai dreptului litigios, diferențiere pe care autorii excepției o apreciază ca fiind nejustificată, dat fiind faptul că cesionarii subsecvenți au plătit un preț relativ apropiat de prețul de piață al imobilului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, Curtea reține că, din punctul de vedere al intenției legiuitorului de a de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte, persoanele în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii, astfel cum a fost evocată în jurisprudența mai sus citată, nu există o deosebire de esență între cesionarii amintiți, în funcție de momentul dobândirii dreptului litigios. Prin urmare, este justificată instituirea unui sistem unitar de acordare a măsurilor compensatorii, în toate situațiile în care beneficiarul acestor măsuri reparatorii este un cesionar, indiferent de momentul dobândirii dreptului litigios.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei Ovidiu Iancu și Robert Ionel Ștefan, ambii prin mandatar Ionel Mircea Coman, în Dosarul nr. 9.517/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie