DECIZIE nr. 263/2020

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 ș i 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, excepție ridicată de Î.I. Răileanu D. Adriana în Dosarul nr. 6.570/200/2017 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.593D/2017.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând precedentul constituțional reprezentat de Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 5.026 din 11 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.570/200/2017, Judecătoria Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 ș i 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, excepție ridicată de Î.I. Răileanu D. Adriana într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate ca urmare a începerii executării silite a titlului executoriu, reprezentat de o hotărâre judecătorească, prin care o autoritate publică a fost obligată la restituirea unor sume de bani reprezentând timbru de mediu și la plata unor cheltuieli de judecată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele criticate paralizează caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești rămase definitive anterior intrării lor în vigoare, afectează securitatea actelor juridice și produc discriminare, întrucât obligă contribuabilii, care au obținut pe cale judecătorească ceea ce au cerut anterior pe cale administrativă, să parcurgă din nou procedura administrativă.

6. Se arată că textul criticat creează o discriminare între subiectele de drept privat și cele de drept public, întrucât ultimele nu mai sunt ținute de hotărârile definitive ale instanței judecătorești și de caracterul executoriu al acestora. În acest sens se arată că petenții sunt nevoiți să formuleze o nouă cerere prin care să solicite respectarea hotărârii judecătorești respective și numai după ce aceasta este aprobată, entitatea publică va emite o decizie favorabilă prin care va dispune și restituirea sumelor încasate necuvenit sub titlu de timbru de mediu. Se mai arată că textul criticat creează o discriminare și între subiectele de drept privat, în sensul că pun sub semnul egalității contribuabilii care nu au făcut niciun demers administrativ sau judiciar și cei care au efectuate astfel de demersuri.

7. Se mai susține că dreptul de folosință în privința sumelor nedatorate și plătite cu titlu de timbru de mediu este îngrădit, limitat în timp, supus unei condiții suspensive incerte, respectiv emiterea unei decizii administrative favorabile. Astfel, dreptul de proprietate privată se transformă într-un drept eventual.

8. Judecătoria Buzău - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că amânarea termenului de plată și a procedurilor de executare până la finele perioadei 1 septembrie 2018-31 martie 2019 în privința drepturilor de creanță izvorând din timbrul de mediu cuprinse în hotărâri judecătorești definitive este constituțională. Sunt invocate considerente de principiu din deciziile Curții Constituționale nr. 188 din 2 martie 2010 și nr. 206 din 4 martie 2010, precum și din Decizia din 4 septembrie 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, prin care s-a stabilit proporționalitatea unor măsuri de eșalonare a plății sumelor rezultate din hotărâri judecătorești similare celor stabilite în textele criticate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

11. Pretinsa încălcare a prevederilor constituționale privind principiul securității juridice și al predictibilității nu poate fi reținută din moment ce Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în actul normativ contestat. Prin urmare, ordonanța de urgență nu este o măsură prin care se interzice executarea unei hotărâri judecătorești. Se arată că textul criticat se aplică pentru viitor și nu încalcă principiul neretroactivității legii. Totodată, nu se poate reține existența niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. Principiul egalității în drepturi nu poate ca prin extensie să primească semnificația unei egalități între persoanele de drept privat și autoritățile publice. Se menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind principiul egalității.

12. Se mai subliniază că neadoptarea unor măsuri urgente pentru deblocarea situației poate conduce la o creștere incontrolabilă a nemulțumirilor cetățenilor care solicită restituirea taxei, afectarea gravă a activității administrațiilor fiscale și a Administrației Fondului pentru Mediu, unde numărul executărilor crește în fiecare zi, și, implicit, afectarea colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuției bugetare, precum și creșterea nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat va trebui să le suporte.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 ș i 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, care au următorul cuprins: – Art. 3:

(1) Hotărârile judecătorești definitive care au ca obiect restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1), pentru care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu au fost emise decizii de soluționare a cererii de restituire, precum și cele care devin executorii după termenul prevăzut la art. 1 alin. (2) se aduc la îndeplinire potrivit dispozițiilor stabilite de către instanța judecătorească, prevederile art. 1 alin. (1), (5) și (7)-(9) aplicându-se în mod corespunzător de către organul competent, prin decizie emisă de către acesta. Prin organ competent se înțelege organul fiscal central sau Administrația Fondului pentru Mediu, după caz.

(1^1) Sumele stabilite prin hotărârile judecătorești prevăzute la alin. (1) se restituie de organele competente astfel:

a) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2018;

b) timbrul de mediu se restituie de organele emitente ale acestuia în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 septembrie 2018.

(2) În cazul hotărârilor judecătorești definitive prin care se stabilesc ca organe competente pentru soluționarea acestora atât organul fiscal central, cât și Administrația Fondului pentru Mediu, cererea de restituire se soluționează de către organul competent la care se depune.

(3) Dobânzile datorate contribuabililor în cazul restituirii sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești sunt cele dispuse de instanța judecătorească sau, după caz, prevederile art. 1 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

– Art. 7: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, orice procedură de executare silită se suspendă de drept până la finele perioadei prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a) sau b), după caz.“

16. Curtea observă că, în urma adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, a fost egalizată data până la care se suspendă de drept procedurile de executare silită pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a timbrului de mediu pentru autovehicule, și anume până la data de 30 iunie 2019.

17. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul securității juridice, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 135 alin. (1) privind economia de piață.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 a mai format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care Curtea a pronunțat Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2020. Critica de neconstituționalitate a fost, însă, formulată din perspectiva art. 21 din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Or, în cauza de față, critica de neconstituționalitate este formulată prin prisma art. 1 alin. (5) privind principiul securității juridice, a art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legilor, a art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, a art. 44 privind dreptul de proprietate privată și a art. 135 alin. (1) privind economia de piață.

19. Prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, Curtea a statuat că art. 1 alin. (5) din Constituție consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și libertăților fundamentale. Or, textele criticate sunt expresia necesității reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a timbrului de mediu pentru autovehicule, ca urmare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 iunie 2016 și 30 iunie 2016 și pronunțate în cauzele C-586/14, Budișan, respectiv C-288/14, Ciup, și C-200/14, Câmpean, prin care s-a statuat că modalitatea de restituire a sumelor încasate în temeiul legislației naționale contravine principiilor Uniunii Europene, respectiv principiului cooperării loiale, principiului echivalenței și principiului efectivității. Totodată, a fost avută în vedere, de asemenea, jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia dreptul contribuabilului de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii, care interzic astfel de taxe. Mai mult, lipsa unui cadru normativ coerent a afectat grav activitatea administrațiilor fiscale și a Administrației Fondului pentru Mediu, unde numărul executărilor creștea în fiecare zi, și, implicit, de afectare a colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuției bugetare, precum și riscul de creștere a nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat trebuie să le suporte, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare silită, dobânzi, care se situează la circa 13-36% în raport cu valoarea taxei propriu-zise cerute la restituire, în situația în care restituirea nu se realizează pe cale administrativă.

20. Având în vedere aceste aspecte, și anume (i) pronunțarea unor hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care statul român trebuie să restituie taxele antereferite în mod integral, acestea fiind percepute cu încălcarea dreptului Uniunii Europene; (ii) afectarea gravă a activității administrațiilor fiscale și a Administrației Fondului pentru Mediu ca urmare a multitudinii de proceduri de executare silită a diverselor hotărâri judecătorești pronunțate, legiuitorul delegat a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 prin care a instituit o procedură coerentă și unitară pentru restituirea taxelor respective. Legiuitorul delegat a reglementat două proceduri distincte, una care privește restituirea taxelor ca urmare a hotărârilor judecătorești pronunțate, iar cealaltă restituirea taxelor independent de existența unei hotărâri judecătorești pronunțate. Prima procedură respectă autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești, stabilind doar o procedură de lucru la nivelul organului fiscal central sau Administrației Fondului pentru Mediu. Art. 3 din ordonanța de urgență stabilește în mod clar că hotărârile judecătorești definitive, precum și cele care devin executorii după 31 august 2018 „se aduc la îndeplinire potrivit dispozițiilor stabilite de către instanța judecătorească“. Prin urmare, Guvernul nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești, ci a stabilit doar o procedură unică și unitară de aducere la îndeplinire potrivit dispozițiilor stabilite de către instanța judecătorească. Totodată, pentru a asigura caracterul unic și unitar al procedurii, ordonanța de urgență, în mod firesc, a reglementat suspendarea tuturor procedurilor de executare silită. Termenul de executare a hotărârilor judecătorești ce vizează timbrul de mediu are drept reper data de 1 septembrie 2018, iar procedura de executare silită este suspendată până la data de 30 iunie 2019, statul angajându-se astfel să execute hotărârile judecătorești în această perioadă. Astfel, suspendarea procedurilor de executare silită în perioada 7 august 2017 (data intrării în vigoare a ordonanței de urgență) - 30 iunie 2019 în vederea realizării unei proceduri unice și unitare de executare a tuturor creanțelor împotriva statului este de natură să asigure securitatea juridică a persoanei, aceasta fiind, astfel încredințată că statul va executa în termen de cel mult 2 ani hotărârea judecătorească. Totodată, persoana cunoaște orizontul temporal în interiorul căruia statul va asigura executarea de bunăvoie a hotărârii judecătorești, fără a se mai apela la procedura executării silite. Prin urmare, din această perspectivă, nu se poate susține încălcarea art. 1 alin. (5) privind securitatea juridică a persoanei.

21. Cu privire la invocarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că textul criticat vizează procedurile de executare aflate în curs, respectiv facta pendentia, și nu pe cele deja realizate. Textul constituțional nu exclude posibilitatea de a eșalona plata creanțelor aflate în curs de executare silită, întrucât, prin natura sa, eșalonarea privește o procedură neepuizată, aplicându-se imediat. În consecință, nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii.

22. Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, Curtea constată că, în cauză, se pornește de la o premisă eronată potrivit căreia statul nu mai este ținut de hotărârile definitive ale instanței judecătorești și de caracterul executoriu al acestora. Or, în realitate, statul nu numai că respectă și recunoaște autoritatea de lucru judecat al hotărârilor judecătorești, dar stabilește și o dată limită până la care acestea urmează a fi executate, având în vedere problema sistemică generată ca urmare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene. Având în vedere cele expuse, se constată că nu se pune o problemă de nerespectare a hotărârii judecătorești de către organele fiscale sau de către Administrația Fondului pentru Mediu și subiectele de drept privat, hotărârea judecătorească fiind obligatorie pentru ambele subiecte de drept.

23. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia textul criticat creează o discriminare între subiectele de drept privat în sensul că pune sub semnul egalității contribuabilii care nu au făcut niciun demers administrativ sau judiciar și cei care au efectuate astfel de demersuri, se constată că această teză este contrazisă chiar de textul ordonanței de urgență, fiecare dintre cele două categorii de contribuabili având o reglementare distinctă în privința executării creanțelor, în condițiile suspendării procedurii de executare silită în privința restituirii sumelor aferente timbrului de mediu până la data de 30 iunie 2019. Prin urmare, dispozițiile ordonanței de urgență se coroborează în mod organic și au ca finalitate crearea unei egalități materiale între contribuabili. În consecință, nu se poate reține nici din această perspectivă încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție.

24. În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată prin stabilirea unei perioade de până la 2 ani în care urmează a fi executate creanțele rezultate din timbrul de mediu, Curtea constată că, în precedent (Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010), a statuat că „despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament. Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată [de eșalonare a plăților pe un interval temporal de peste 5 ani - s.n.] este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate. […] Executarea eșalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno icto constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica“.

25. Faptul că legiuitorul delegat a optat pentru executarea hotărârilor judecătorești într-un interval de până la 2 ani, și nu în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, care prevede la art. 2 că „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului“, nu conduce în mod automat la încălcarea dreptului de proprietate privată. Este adevărat că orice creanță trebuie executată imediat, astfel că o intervenție etatică în sensul stabilirii unui interval mai extins de executare reprezintă o afectare a dreptului de proprietate privată al creditorului asupra bunului.

26. Însă, intensitatea acestei intervenții, privită din perspectiva exigențelor Constituției, trebuie evaluată prin prisma testului de proporționalitate dezvoltat de Curtea Constituțională în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013), în condițiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea art. 53 din Constituție, cunosc limitări, implicit admise, rezultate atât din evoluția și confruntarea acestora în timp (cu privire la caracterul evolutiv al conceptelor constituționale, a se vedea Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, și Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015), cât și din perspectiva titularilor lor.

27. În cauză, această intervenție are un scop legitim, respectiv executarea în mod unitar, centralizat și corect a tuturor creanțelor care au ca obiect sume de bani plătite sub titlu de timbru de mediu, cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Totodată, s-a mai avut în vedere menținerea bunei funcționări a autorităților publice implicate și protejarea bugetului public național, respectiv asigurarea stabilității economice a țării (a se vedea și Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, precitată, paragraful 30).

28. În acest context, Curtea constată că mijloacele folosite sunt proporționale în raport cu scopul urmărit, întrucât măsura este adecvată - capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit, necesară - soluția aleasă de prelungire rezonabilă a termenului de executare pentru rezolvarea problemei sistemice generate de executarea unui număr mare de hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea timbrului de mediu reprezintă o ingerință moderată în valorificarea dreptului creditorului, dar indispensabilă realizării scopului fixat, și asigură un just echilibru între interesele concurente, cele generale, reprezentate de ordonarea activității puterii publice, de respectarea dreptului Uniunii Europene, de restituirea unitară a sumelor de bani rezultate din plata timbrului de mediu și de depășirea problemei sistemice referitoare la blocarea activității autorităților implicate ca urmare a cererilor de executare silită formulate, și cele individuale, reprezentate de exigența executării cât mai rapide a sumelor de bani încasate de stat cu încălcarea dreptului Uniunii Europene. Se mai reține și faptul că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata sumelor decurgând din titlurile executorii, această modalitate de executare fiind impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, și anume, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății sumelor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, existând riscul de afectare a colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuției bugetare, precum și riscul de creștere a nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat trebuie să le suporte, în condițiile în care statul este preocupat de menținerea echilibrului bugetar. Guvernul nu neagă existența și întinderea sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, și nici nu împiedică executarea respectivelor hotărâri, ci doar suspendă punerea în executare a acestora pe o perioadă determinată. Această măsură a fost justificată de impactul negativ pe care executarea acestora l-ar fi avut asupra bugetului de stat prin creșterea deficitului bugetar, care ar fi avut drept consecință afectarea stabilității economice a statului român (a se vedea, cu privire la aceste ultime aspecte, și Decizia nr. 621 din 10 octombrie 2019, paragrafele 30 și 32).

29. Prin urmare, măsura criticată păstrează un just raport de proporționalitate în raport cu scopul urmărit, astfel încât nu se poate susține încălcarea art. 44 din Constituție.

30. Cu privire la invocarea art. 135 alin. (1) din Constituție se constată că critica formulată nu este motivată, astfel încât nu se poate pronunța în raport cu acest text constituțional.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Î.I. Răileanu D. Adriana în Dosarul nr. 6.570/200/2017 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 3 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 iunie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-șef,

Benke Károly