DECIZIE nr. 481/2021

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Nyulas Bernát Lászlo în Dosarul nr. 2.870/102/2016 al Tribunalului Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 929 D/2018.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se face trimitere la jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materia analizată, începând cu Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, până la cea mai recentă, respectiv Decizia nr. 748 din 20 octombrie 2020, prin care s-a constatat că noțiunea „inexact“ din cuprinsul textului criticat trebuie raportată la criteriile de eligibilitate din cadrul procedurilor în care înscrisurile sunt folosite pentru obținerea fondurilor. Așadar, în cuprinsul textului de incriminare se regăsește criteriul legal potrivit căruia se apreciază caracterul inexact al documentului utilizat pentru obținerea fondurilor, respectiv dacă folosirea acestui document are ca rezultat obținerea lor ilegală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia penală nr. 334/A din 8 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.870/102/2016/a2, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Nyulas Bernát Lászlo, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În cauza anterior menționată, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă, ca inadmisibilă, motiv pentru care instanța de contencios constituțional a fost sesizată cu prezenta excepție de neconstituționalitate în cadrul recursului formulat de autorul excepției împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată de Tribunalul Mureș.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată, în esență, că noțiunea „inexacte“ din cuprinsul dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, conținutul normei anterior menționate neputând fi clar determinat. Se susține că inexactitatea unui material poate varia de la simple erori materiale la aspecte consemnate în mod formal, dar care nu contrazic starea de fapt reală, sau la consemnarea de aspecte care nu sunt adevărate, dar nu au atins pragul necesar pentru a fi declarate documente false. Prin urmare, se susține că dispozițiile legale criticate au un caracter ambiguu, lăsând la aprecierea exclusivă a organelor de urmărire penală faptele care intră sub incidența normei de incriminare analizate. Se arată că, în lipsa unui criteriu obiectiv care să ofere previzibilitate textului criticat, această lipsă de claritate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 creează premisele unor interpretări subiective, ale emiterii unor rechizitorii abuzive și ale dispunerii unor soluții de condamnare arbitrarii. Prin urmare, se susține că dispozițiile legale criticate nu permit destinatarilor legii penale să prevadă consecințele faptelor pe care le săvârșesc și să își adapteze conduita la imperativele acesteia. De asemenea, se arată că textul criticat încalcă principiul ultimo ratio, în condițiile în care orice eroare materială săvârșită asupra unui document utilizat într-o procedură de atragere de fonduri europene este de natură să angajeze răspunderea penală a persoanei care utilizează documentul inexact.

6. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se susține că lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rezultă din lipsa unei definiții legale a noțiunii „inexacte“ din cuprinsul său. Pentru acest motiv, se arată că textul criticat încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul cuprins: „Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.“

11. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) și (2) cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici asemănătoare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 748 din 20 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 21 ianuarie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

13. Prin decizia anterior menționată, Curtea, făcând trimitere la Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 28 martie 2016, și la Decizia nr. 479 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 3 octombrie 2018, a reținut că art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 reglementează una dintre modalitățile de săvârșire a infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene și a fost instituit de legiuitor în vederea ocrotirii relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente necesare obținerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene. Sa arătat că aceasta reprezintă o opțiune de politică legislativă și nu aduce în niciun fel atingere dispozițiilor constituționale invocate în cauză. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că sintagma criticată nu lipsește de previzibilitate norma de incriminare, deoarece, din analiza sa, se poate desprinde cu ușurință înțelesul contestat, care presupune că documentele în cauză sunt eronate/greșite ori le lipsește una sau mai multe părți care compun un întreg, au lipsuri, prezentând într-un mod denaturat situația de fapt reală/existentă. Prin urmare, Curtea nu a identificat deficiențe de claritate, textul fiind redactat într-un limbaj care permite destinatarului normei să prevadă consecințele care decurg din nerespectarea lui.

14. De asemenea, Curtea a constatat că noțiunile de „inexact“ sau „incomplet“ nu sunt definite de legea penală și nici de textul legal criticat, deoarece legiuitorul infraconstituțional utilizează într-un act normativ o definiție legală a unui termen sau a unei sintagme numai atunci când acestea sunt susceptibile de mai multe înțelesuri ori dacă sunt folosite cu alt înțeles decât cel obișnuit. Or, noțiunile criticate au valențele conferite în limbajul obișnuit, respectiv, neadevărat, eronat, greșit, incorect. În acest fel, un document „inexact/incomplet“ este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals. S-a arătat, prin aceeași decizie, că atunci când un document care consemnează un act juridic civil este supus analizei pe tărâmul art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, pentru a se stabili caracterul fals sau inexact/incomplet al acestuia, instanța se va raporta și la semnificația dată actelor juridice civile și înscrisurilor în legislația civilă.

15. Totodată, Curtea a reținut că, în legislație și doctrină, actul juridic civil are două înțelesuri. Unul vizează manifestarea de voință a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu intenția de a produce efecte juridice civile, respectiv de a da naștere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret (negotium juris). Celălalt vizează înscrisul constatator al manifestării de voință, mai precis suportul material care consemnează sau redă manifestarea de voință exprimată (instrumentum probationis). Cu toate că simpla manifestare de voință este necesară și suficientă pentru ca actul juridic să ia naștere, în mod valabil, în anumite situații această manifestare de voință trebuie să îmbrace o anumită formă cerută ad validitatem (când pentru valabilitatea actului juridic trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă solemnă), ad probationem (când pentru probarea actului juridic trebuie întocmit un înscris) sau pentru opozabilitatea față de terți (când - pentru ca actul juridic să fie opozabil și persoanelor care nu au participat la încheierea lui - trebuie întocmit un înscris). Așa fiind, caracterul „inexact“ sau „incomplet“ al documentelor la care se referă art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informații care ar putea descalifica persoana respectivă în inițiativa de a obține fondurile, cu condiția ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârșite cu intenție și să ducă la obținerea de fonduri. Dată fiind multitudinea situațiilor în care o persoană poate fi descalificată sau multitudinea criteriilor de eligibilitate în funcție de destinația fondurilor, este evident că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).

16. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate afectează prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5). Totodată, prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală nu sunt încălcate, întrucât dispozițiile legale contestate instituie cu suficientă precizie cadrul sancționator.

17. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția Deciziei nr. 748 din 20 octombrie 2020 își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

18. Distinct de cele reținute de Curtea Constituțională prin jurisprudența mai sus invocată, referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale menționăm că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză întrucât dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constituie o normă de drept penal substanțial, iar garanțiile dreptului la un proces echitabil sunt asigurate prin norme ale dreptului procesual penal.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nyulas Bernat Laszlo în Dosarul nr. 2.870/102/2016 al Tribunalului Mureș și constată că dispozițiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop