DECIZIE nr. 409/2021

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu-Marin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25, a celor din anexa nr. V, capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“, la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Luciana Pascu și alții în Dosarul nr. 4.208/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Vechi și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.170D/2019.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și subliniază că este dreptul legiuitorului să facă diferențieri în ceea ce privește salarizarea diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice, fără a fi încălcate dispozițiile art. 16 din Constituție. De asemenea, dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu dispun cu privire la reducerea salariilor, astfel încât criticile privind încălcarea art. 53 din Constituție sunt nefondate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 1.993 din 12 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.208/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25, a celor din anexa nr. V, capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Luciana Pascu și alții într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ - hotărâre a colegiului de conducere al unei instanțe judecătorești privind salarizarea.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale, raportat la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (4) privind statul de drept și principiul separației și echilibrului puterilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești, deoarece prevăd plafonarea sporurilor, chiar dacă acestea au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești. De asemenea, se constată crearea unei diferențe între instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională față de restul personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, fiind încălcat principiul nediscriminării sau al egalității.

6. De asemenea, se susține că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă art. 53 din Constituție, deoarece reglementează o limitare a drepturilor salariale, care nu respectă condițiile prevăzute de dispozițiile din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

7. Referitor la prevederile cuprinse în anexa nr. V, capitolul II, pct. 1, 2, 5-12 din Legea-cadru nr. 153/2017, se susține că acestea încalcă art. 16, art. 41 și art. 53 din Constituție. Astfel, salariile și coeficienții reglementați prin prevederile de lege criticate nu asigură salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală. Cu titlu exemplificativ, analizându-se funcția de expert criminalist gradul I, funcția de registrator de registrul comerțului, consilier juridic specialist IA, inspector de probațiune, gradul I, precum și funcția de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier registrator, specialist IT, specialist criminalist gradul II, se constată diferențe semnificative între aceste categorii profesionale, atât în ceea ce privește salariul de încadrare, cât și în ceea ce privește coeficienții, fără a exista o justificare a acestora în raport cu activitatea desfășurată sau cu valoarea muncii. Se poate constata că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor are cel mai mic salariu de bază și coeficient în raport cu celelalte categorii profesionale din aceeași familie ocupațională. De asemenea, în ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, diferența salarială și de coeficient dintre prima funcție din tabel (prim-grefier, grefier-șef secție, grefier-șef, grefier-șef cabinet, director departament informatic) și funcțiile de execuție este mai mare decât la alte categorii profesionale, raportul fiind de 1,9, astfel că diferențele salariale sunt semnificative, funcția de conducere încasând dublu față de funcțiile de execuție. Mai mult, reducerea coeficienților prin raportare Ia Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice afectează dreptul dobândit în temeiul actului normativ menționat. Chiar dacă drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul la proprietate, ci drepturi de creanță, în privința apărării lor, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, acestea sunt asimilate cu bunuri, statuându-se că noțiunile de „bun“ și „proprietate“ au un sens care „nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde și alte drepturi și interese patrimoniale“. Mai mult, potrivit art. 120 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

8. Se invocă și încălcarea art. 41 alin. (1) din Constituție, sens în care autorii excepției fac referire la importanța socială a muncii personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, astfel cum rezultă din art. 2, art. 59 și art. 77 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015 și se susține, de asemenea, încălcarea art. 53 din Constituție, deoarece dispozițiile legale criticate nu sunt nici proporționale, nici rezonabile și nici nu vizează protejarea unor drepturi și interese colective, superioare, astfel încât nu se justifică sub aspectul condițiilor prevăzute de norma constituțională invocată.

9. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Veche nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, rezumându-se la analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a excepției.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit dispozitivului actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 25, ale anexei nr. V capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Din analiza notelor scrise ale autorilor excepției și a considerentelor actului de sesizare, Curtea constată că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează prevederile art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și cele cuprinse la nr. crt. 1, 2 și 5-12 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017, urmând a reține ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: – Art. 25 alin. (1): „Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.“;

– Art. 38 alin. (6): „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“

14. Prevederile cuprinse la nr. crt. 1, 2 și 5-12 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, instituie valoarea salariului de bază și coeficientul, pentru funcții specifice personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, la nivelul anului 2022.

15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (4) privind statul de drept și principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 325 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.303 din 29 decembrie 2020, Decizia nr. 134 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iunie 2020, sau Decizia nr. 818 din 10 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 135 din 10 februarie 2021, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate.

17. Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut că limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituție și destinată a fi aplicată întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii și fără discriminări pe considerente arbitrare.

18. De asemenea, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. În acest sens, art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește că „limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege și în anexele nr. I-VIII “. Ca atare, Curtea a constatat că stabilirea cuantumului concret al sporurilor și al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.

19. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut că stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Curtea a statuat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

20. Referitor la critica prevederilor cuprinse la nr. crt. 1, 2, 5-12 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut că stabilirea prin dispozițiile de lege criticate a anumitor valori ale salariului de bază și a coeficienților pentru funcțiile specifice personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere, permisă de dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi. În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.

21. Referitor la critica de neconstituționalitate vizând instituirea unei discriminări între personalul auxiliar din instanțe și parchete și alte categorii de personal plătit din fonduri publice, Curtea a reținut că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, la diferite autorități sau instituții publice. Art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui.

22. În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 și ale art. 53 din Constituție, Curtea a precizat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia. De asemenea, acest text constituțional nu se opune competenței legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare, de a reașeza coeficienții sau salariile de bază ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv ale personalului auxiliar din instanțe și parchete.

23. Curtea a subliniat, de asemenea, că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, aceasta revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

25. Distinct, referitor la critica vizând instituirea unei pretinse discriminări, având în vedere excepțiile de la regula plafonării sporurilor, stabilite de lege în cazul unor categorii de personal plătit din fonduri publice (spre exemplu, personalul din domeniul sanitar), Curtea reiterează că este dreptul exclusiv al legiuitorului ca, în considerarea unor situații juridice diferite, să instituie reguli distincte referitoare la stabilirea drepturilor salariale. Principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.

26. De asemenea, referitor la susținerile autorilor excepției, potrivit cărora prevederile legale criticate prevăd plafonarea sporurilor, chiar dacă acestea au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești, Curtea observă că dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu conțin norme care să se refere la excluderea drepturilor salariale suplimentare stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești și nici nu neagă existența acestora. Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește expres, prin art. 1 alin. (3), că, „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege“. În aceste condiții, Curtea constată că, prin adoptarea unui nou sistem de salarizare pentru personalul bugetar, legiuitorul a acționat în domeniul propriu de competență, fără a interfera, sub niciun aspect, cu activitatea de înfăptuire a justiției. În consecință, prevederile art. 1 alin. (3) și (4) privind statul de drept și principiul separației și echilibrului puterilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 126 privind instanțele judecătorești nu sunt sub niciun aspect încălcate.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luciana Pascu și alții în Dosarul nr. 4.208/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Vechi și constată că prevederile art. 25 alin. (1) și ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și cele cuprinse la nr. crt. 1, 2 și 5-12 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Vechi și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 iunie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin