DECIZIE nr. 250/2021

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de George-Costel Lucan în Dosarul nr. 3.159/2/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 622D/2018.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile criticate sunt clare, previzibile. Legiuitorul a stabilit în virtutea competențelor sale categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, în principal, hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat asupra caracterului fondat sau nefondat al cererii, și nu în baza unei excepții care, odată admisă, nu mai justifică analiza fondului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 4.659 din 9 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.159/2/2017, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de George-Costel Lucan într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunțate cu privire la o contestație introdusă împotriva unui act administrativ fiscal.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul“ cuprinsă în textul de lege criticat este lipsită de accesibilitate, claritate, precizie și previzibilitate și nu exclude echivocul, nefiind expres definită, iar din modul de redactare nu poate fi determinată cu exactitate noțiunea de „hotărâre pronunțată asupra fondului“ sau „hotărâre care evocă fondul“. De aceea, o persoană fără studii juridice - sau chiar cu studii juridice - nu poate să își dea seama dacă hotărârea dată de o instanță intră sub incidența normei. Această lipsă de claritate și previzibilitate este de natură a încălca principiul egalității în drepturi, prin raportare la alți cetățeni care pot înțelege cu claritate conduita pe care trebuie să o adopte prin raportare la claritatea, previzibilitatea și accesibilitatea normei juridice, nesocotindu-se totodată și dreptul la un proces echitabil al acelei persoane. Aceste noțiuni nu sunt definite în mod expres, fiind evazive și echivoce, astfel că este dificil să se stabilească ce hotărâri, în concret, se circumscriu sferei de aplicare a acestor categorii. Se creează cetățeanului o sarcină exorbitantă, întrucât, chiar jurist fiind, este nevoit să parcurgă numeroase legi sau jurisprudență pentru a putea să deducă dacă hotărârea dată de o instanță este „pronunțată asupra fondului“ sau „evocă fondul“. Menționează și Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, prin care Curtea Constituțională a statuat că „prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei“.

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Din motivarea excepției, rezultă că este vizată, în realitate, doar sintagma „hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul“ cuprinsă în partea introductivă a acestuia, potrivit căreia: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

.“

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind caracteristicile statului român, principiul separației puterilor în stat și principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor și a obligațiilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și art. 24 privind dreptul la apărare. Prin raportare la art. 20 din Constituție, se invocă și prevederile art. 6 privind procesul echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 privind interzicerea discriminării din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, precum și art. 7 și art. 8 din Declarația universală a drepturilor omului, referitoare la egalitatea în fața legii, respectiv la apărarea drepturilor fundamentale în fața unei instanțe judecătorești.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate referitoare la pretinsa lipsă de previzibilitate a sintagmei „hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul“. Absența unei definiții legale explicite nu conduce la imposibilitatea persoanelor interesate de a se prevala de dispozițiile legale care permit introducerea căii de atac a revizuirii împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, întrucât semnificația acestei sintagme face parte din noțiunile de bază ale dreptului, fiind de notorietate faptul că fondul cauzei are în vedere substanța propriu-zisă a pretențiilor ce formează obiectul litigiului.

13. Astfel, ca paradigmă procesuală, judecătorul soluționează cauza analizând mai întâi respectarea tuturor cerințelor procedurale impuse de formalismul procesului civil, trecând apoi la examinarea - în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei și pe baza probatoriului administrat de părți – a elementelor care vizează însuși fondul dreptului pus în discuție, adică a existenței, a întinderii, a conținutului dreptului respectiv, a aspectelor referitoare la titularul său real, la modul de exercitare și a măsurii în care aceasta se realizează în conformitate cu regulile impuse în acest sens. Prin analiza fondului, sunt evaluate toate detaliile relevante în ceea ce privește clarificarea raporturilor juridice dintre părțile implicate în litigiu, în scopul restabilirii unor relații sociale echilibrate și armonioase, specifice bunei conviețuiri, în spiritul justiției, al echității și al păcii sociale.

14. Calea extraordinară de atac a revizuirii - cale de retractare, nedevolutivă, menită, în esență, să corecteze erorile de fapt - a fost concepută pentru a fi utilizată în ceea ce privește hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, în care judecătorul se pronunță asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar nu cu referire la cele prin care acțiunea introductivă de instanță este respinsă exclusiv pe considerente de procedură, prin soluționarea excepțiilor dirimante, al căror scop este de a împiedica instanța să intre în cercetarea fondului, tocmai prin faptul că fac inutilă antamarea unor aspecte substanțiale privitoare la dreptul pretins de reclamant.

15. Codul de procedură civilă stabilește în art. 389 că dezbaterea în fond a procesului poartă asupra împrejurărilor de fapt și a temeiurilor de drept invocate de părți în cererile lor sau, după caz, ridicate de instanță din oficiu. În această fază, judecătorul apreciază probele administrate și își formează convingerea asupra raportului juridic dedus judecății, pronunțându-se asupra fondului cauzei, adică tranșând în mod concret litigiul dintre părți.

16. Dacă pronunțarea propriu-zisă asupra fondului are loc în primă instanță, ipoteza evocării fondului este specifică etapelor procesuale desfășurate în fața instanțelor de control judiciar sesizate ca urmare a exercitării diverselor căi de atac ce pot fi introduse împotriva unei hotărâri judecătorești, indiferent dacă este vorba despre calea ordinară de atac a apelului sau calea extraordinară a recursului, a contestației în anulare sau a revizuirii. În soluționarea acestor căi de atac, judecătorul evocă fondul atunci când reanalizează probele administrate de instanțele ale căror hotărâri sunt supuse controlului și le dă o altă semnificație juridică, reține o altă situație de fapt sau constată că în cauză sunt incidente alte temeiuri de drept decât cele care au stat la baza judecății inițiale și pronunță, în consecință, o soluție diferită de cea pronunțată de instanța a cărei hotărâre se atacă.

17. Astfel, în ceea ce privește hotărârile pronunțate în apel, este de principiu că evocă fondul, având în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac, astfel că revizuirea va fi admisibilă în cazul admiterii apelului. În ipoteza respingerii apelului, revizuirea va fi îndreptată însă împotriva sentinței pronunțate de prima instanță.

18. Cu privire la revizuirea hotărârilor date de instanțele de recurs, Curtea Constituțională a reținut că se poate cere atunci când acestea evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment. Curtea a arătat că hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins ( Decizia nr. 156 din 14 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 27 mai 2019, paragraful 17).

19. Tot astfel, rejudecarea cauzei și analiza fondului acesteia vor avea loc și în cazul soluționării contestației în anulare, atunci când hotărârile definitive pot fi anulate întrucât au fost pronunțate fără ca partea să fi fost legal citată și fără ca aceasta să se fi prezentat la termenul când a avut loc judecata, caz în care instanța va soluționa pe fond cauza și va pronunța o hotărâre care, în continuare, va putea fi supusă, la rândul său, acelorași căi de atac precum hotărârea atacată ( art. 503 și art. 508 din Codul de procedură civilă ).

20. Inclusiv în cazul revizuirii judecătorul va analiza fondul, astfel cum se deduce din prevederile art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, atunci când instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, hotărâre care, de regulă, trebuie să fie ea însăși pronunțată asupra fondului sau să evoce fondul pentru a putea fi supusă revizuirii, conform art. 509 alin. (1) din același Cod.

21. În concluzie, sintagma „hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul“ criticată de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate întrunește exigențele de precizie, claritate și previzibilitate deduse din dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că, din ansamblul prevederilor Codului de procedură civilă rezultă, de la caz la caz, care sunt acele hotărâri cu privire la care este îndeplinită condiția impusă prin textul de lege criticat.

22. De altfel, sub aspectul calității legii, instanța europeană de contencios al drepturilor omului a statuat că o normă este „previzibilă“ atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita ( Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării. Totodată, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, instanța europeană menționată a reținut că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi (a se vedea și Hotărârea din 28 martie 1990, pronunțată în Cauza Groppera Radio AG și alții împotriva Elveției, paragraful 68). Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reținut că, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent.

23. În fine, Curtea Constituțională constată că nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate invocarea celor reținute prin Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, prin care a statuat că prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei. Deci, implicit, Curtea a lărgit și la hotărârile care nu evocă fondul posibilitatea de a introduce calea de atac a revizuirii, atunci când acestea încalcă principiul menționat.

24. Sub acest aspect, Curtea observă că art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 consacră, ca motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, încălcarea principiului priorității dreptului comunitar printr-o hotărâre rămasă definitivă (irevocabilă). Prin decizia citată, Curtea a constatat, în esență, că, sub aspectul reglementării motivului de revizuire referitor la încălcarea dreptului Uniunii Europene printr-o astfel de hotărâre judecătorească, prevederile criticate reflectă materializarea obligației asumate de autoritățile statului român de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din aplicarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene. Curtea a reținut că, în redactarea criticată, art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004, interpretat prin coroborare cu partea introductivă a art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865 - care impunea, ca și actualul Cod de procedură civilă, condiția evocării fondului pentru revizuirea hotărârilor judecătorești -, contravine principiilor de drept enunțate în art. 148 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție. Aceasta, deoarece reglementarea condiției evocării fondului, ca o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire a hotărârii judecătorești pronunțate cu încălcarea acestui principiu, privează justițiabilul de beneficiul aplicării cu prioritate a prevederilor dreptului unional, ceea ce reprezintă, în esență, o încălcare a obligațiilor internaționale asumate de România prin aderarea la Uniunea Europeană. În același sens, Curtea a mai arătat că, în virtutea calității de stat membru al Uniunii Europene, statul român are obligația de a pune la dispoziția instanțelor judecătorești și, implicit, a justițiabililor un instrument juridic eficient care să asigure aplicarea normelor Uniunii Europene, acestea având caracter prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne.

25. Așadar, se poate observa că cele reținute de Curtea Constituțională prin decizia invocată de autorul excepției nu au legătură cu problematica din cauza de față, în care s-a criticat lipsa de precizie și claritate a sintagmei „hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul“.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de George-Costel Lucan în Dosarul nr. 3.159/2/2017 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că sintagma „hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul“ cuprinsă în partea introductivă a art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 aprilie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu