DECIZIE nr. 742/2020

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) și ale art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale notelor de subsol de la anexa VIII cap. 1 pct. II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Nicoleta Adina Negrean în Dosarul nr. 969/111/2018 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.122D/2018.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii în sensul menținerii jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 969/111/2018, Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) și ale art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale notelor de subsol de la anexa nr. VIII cap. 1 pct. II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Nicoleta Adina Negrean într-un dosar având ca obiect stabilirea drepturilor salariale care se acordă potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 și constituie obiectul Dosarului Curții nr. 2.122D/2018.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține că, începând cu ianuarie 2018, i-a fost diminuat salariul față de cuantumul acestuia în decembrie 2017, acest fapt reprezentând o restrângere a dreptului la muncă, neconformă cu/în contradicție cu art. 53 din Constituție, Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 5 din Codul muncii. În fapt, arată că, pe lângă diminuarea salariului întemeiată pe prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, venitul net i-a fost afectat și prin întoarcerea sarcinii fiscale generate de aplicarea art. 7 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017. Această împrejurare este discriminatorie, ținând seama de principiul care a stat la baza Hotărârii Guvernului nr. 846/2017, prin care salariul minim brut pe țară a crescut tocmai pentru ca salariile să nu fie afectate de întoarcerea sarcinii fiscale.

6. Autoarea arată, în continuare, că art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde prevederi care stabilesc creșterile salariale care se acordă începând cu 1 ianuarie 2018. La data intrării acesteia în vigoare nu era adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 al cărei art. 7 alin. (2) prevede că sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Codului fiscal, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale. În aceste condiții, apreciază autoarea, este evident că, prin emiterea deciziei pe care o contestă în cadrul litigiului în care a ridicat excepția de neconstituționalitate, se încalcă aceste prevederi, deoarece drepturile sale salariale au fost stabilite fără a se avea în vedere transferul contribuțiilor sociale.

7. Mai arată că atribuțiile din fișa postului aferente funcției de conducere pe care o deținea la data stabilirii drepturilor salariale erau identice cu perioada anterioară. De asemenea menționează că expunerea de motive a Legii-cadru nr. 153/2017 nu face referire la diminuarea salariilor aflate în plată, ci se urmărește creșterea puterii de cumpărare și a consumului. Decizia criticată de către autoare încalcă, în opinia acesteia, o parte dintre principiile prevăzute de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017.

8. Mai departe susține că se instituie o discriminare între „categoria funcționarilor publici de conducere și de execuție din cadrul casei de asigurări de sănătate, pe de o parte, întrucât tuturor celor cu funcții de conducere li se diminuează salariul, iar celor care au funcții de execuție acestea cresc, între funcționarii publici din cadrul casei de asigurări de sănătate și categoria funcționarilor publici de conducere și execuție din cadrul altor unități administrativ-teritoriale“.

9. De asemenea, autoarea susține că se încalcă (i) Directiva 2000/78/CE, (ii) Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 care a recunoscut principiul că, la aceeași funcție, salarizarea trebuie să fie egală, precum și faptul că (iii) actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, prin care s-au prevăzut sumele necesare ce privesc eliminarea din sarcina angajatorului a contribuțiilor sociale și achitarea lor de către salariați, nu și-a atins finalitatea, în condițiile în care s-a creat o discriminare evidentă între salariații caselor de asigurări de sănătate, cei ai casei naționale de asigurări de sănătate, precum și alte categorii de bugetari, neproducându-se majorarea drepturilor salariale cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, pentru întreg personalul plătit din fondurile publice.

10. În continuare, autoarea arată, în ceea ce privește acordarea sporului de vechime, că se încalcă o parte dintre principiile salarizării consacrate de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, în cazul funcțiilor de conducere, nu s-a acordat un spor de vechime, deși, conform prevederilor legale, persoanele cu funcții de conducere sunt îndreptățite să obțină un astfel de spor, iar în cazul funcționarilor de execuție sporul de vechime se stabilește în mod diferențiat. Art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie discriminare în cadrul aceleiași categorii de personal, întrucât cei care nu au o vechime foarte mare ar beneficia de un spor la nivel maxim (așa cum se invocă prin lege).

11. În plus, textele de lege nu prevăd criterii care să determine valoarea sporului de vechime sau care să ducă la concluzia că sporul de vechime este acordat. Dacă se au în vedere modul de stabilire a salariului funcționarilor publici de conducere și a salariului tuturor funcționarilor publici din anul 2023, criteriu prevăzut la art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, acel spor de vechime nu este acordat și, ca atare, nu este inclus în salariul de bază.

12. Datorită prevederilor care permit acordarea gradației aferente tranșei de vechime în muncă la nivel maxim se creează o discriminare în raport cu alți funcționari publici cu funcții de conducere care nu au o vechime foarte mare, dar care ar urma să beneficieze de un nivel maxim al acesteia.

13. În sfârșit, autoarea excepției precizează că, întrucât sporul de vechime nu este, în fapt, acordat funcționarilor publici cu funcții de conducere, așa cum este acordat celor care dețin funcții de execuție, se ajunge la restrângerea dreptului acordat prin lege, ceea ce este interzis de art. 53 din Constituție.

14. Tribunalul Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile criticate sunt constituționale, autoarea criticând, în realitate, modalitatea de aplicare a acestora.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (2) și ale art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum și ale notei de la anexa nr. VIII capitolul I lit. A (Salarizarea funcționarilor publici), secțiunea a II-a (Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale), tabelul de la litera a) (Funcții publice de conducere). Prevederile criticate au următorul conținut: – Art. 10 alin. (2): „Fiecărei funcții, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradații, corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă, cu excepția funcțiilor de demnitate publică și funcțiilor de conducere pentru care gradația este inclusă în indemnizația lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcții în anexele nr. I-IX, precum și a personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.“;

– Art. 19 alin. (2): „În salariul de bază pentru funcțiile de conducere atât la gradul I, cât și la gradul II, este inclusă gradația aferentă tranșei de vechime în muncă, la nivel maxim“.

– Nota dispune că „Salariile de bază prevăzute la gradul I și gradul II cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim“.

19. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta prezintă, sub aspecte relevante, asemănări cu excepția de neconstituționalitate a art. 6 lit. a) teza finală, art. 10 alin. (2) teza finală, art. 11 alin. (1), (3) și (4), art. 19 și ale art. 38 alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. e) și alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, soluționată prin Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020.

21. Astfel, în această din urmă cauză, autorii, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție, au arătat că se (i) „creează o discriminare între funcționarii publici și contractuali din administrația locală aflați în situații profesionale identice, respectiv care ocupă aceeași funcție, au aceeași vechime în funcție și în specialitate, au același grad profesional, însă fac parte din aparatul propriu al consiliilor județene, primării ori consilii locale din localități diferite“ (paragraful 17), precum și că (ii) „dispozițiile art. 10 alin. (2) teza finală și art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 creează o vădită discriminare între personalul bugetar care ocupă funcții de conducere și personalul de execuție căruia, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, i se adaugă gradația de vechime la salariul de bază cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condițiile de acordare, prin majorarea salariului de bază cu cota procentuală“.

22. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituție, prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente între funcționarii publici care își desfășoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorități ale administrației publice locale la nivel național, precum și între această categorie de personal bugetar și celelalte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut, în esență, că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferențieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe țară și limita maximă - indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice. (a se vedea Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, paragraful 29)

23. Curtea reține, cu referire la prezenta cauză, că raționamentul din decizia precitată este aplicabil prin analogie, având în vedere asemănările relevante dintre criticile formulate în cele două cauze, din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituție.

24. Distinct de aceste considerente, Curtea observă că soluția normativă criticată instituie, într-adevăr, două categorii de subiecți de drept: salariații cu funcții de execuție și salariații cu funcții de conducere. Dispozițiile criticate stabilesc un tratament diferențiat sub un aspect important al salarizării, respectiv cel al modalității de valorificare a gradației la stabilirea salariului. Gradația, potrivit art. 7 lit. j) din Legea-cadru nr. 153/2017, reprezintă salariul de bază corespunzător funcției, acordat în raport cu vechimea în muncă, în condițiile prezentei legi. Astfel, art. 10 alin. (2) teza întâi din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilește regula că fiecărei funcții, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradații, conform tranșelor de vechime în muncă. Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, „Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele:

a) gradația 1 - de la 3 ani la 5 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradația 2 - de la 5 ani la 10 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradația 4 - de la 15 ani la 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază.“

25. Regula de la art. 10 alin. (2) teza întâi din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie un tratament diferențiat pentru 3 categorii de personal plătit din fonduri publice: cei care dețin funcții de demnitate publică; cei cu funcții de conducere și personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. În cauză este vizată exclusiv categoria celor care dețin funcții de conducere. Tratamentul diferențiat constă în faptul că gradația este inclusă în indemnizația lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcții în anexele nr. I-IX.

26. Curtea reține că, în conformitate cu bogata sa jurisprudență, un tratament diferențiat este discriminatoriu doar atunci când categoriile juridice din care fac parte categoriile de persoane se află în situații asemănătoare. Or, ținând seama și de marja de apreciere pe care o deține statul în configurarea politicilor sale salariale, Curtea constată că salariații care dețin funcții de conducere se află într-o situație obiectiv diferită de cea în care se situează salariații care au funcții de execuție. Prin urmare, statul nu a acționat contrar art. 16 alin. (1) din Constituție atunci când a stabilit o modalitate distinctă de valorificare a gradației în calcularea salariilor.

27. Prin urmare, Curtea constată că acest tratament salarial diferențiat nu este discriminatoriu, în sensul dat acestei noțiuni de art. 16 alin. (1) din Constituție și dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, altfel spus criteriul avut în vedere de către legiuitor la instituirea tratamentului diferențiat al celor două categorii de subiecți de drept este unul obiectiv și proporțional și nu subiectiv, arbitrar.

28. Cu referire la critica autoarei privind sporul de vechime, Curtea observă că Legea-cadru nr. 153/2017 oferă indicații suficient de clare pentru a permite destinatarilor acesteia înțelegerea modului în care va fi valorificat. Astfel, potrivit art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017, „sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, în condițiile legii, pentru fiecare categorie de personal“.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicoleta Adina Negrean în Dosarul nr. 969/111/2018 al Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 10 alin. (2) și ale art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale notei de la anexa nr. VIII capitolul I lit. A (Salarizarea funcționarilor publici), secțiunea a II-a (Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale), tabelul de la litera a) (Funcții publice de conducere) la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva