DECIZIE nr. 745/2020

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gheorghe Florian Purcaru în Dosarul nr. 1.228/271/2018 al Judecătoriei Oradea - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 389 D/2018.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se susține că, prin argumentele formulate, autorul excepției critică mai degrabă condițiile de detenție decât textul criticat, aspecte pe care le poate învedera judecătorului delegat cu executarea pedepselor și care nu țin de sfera atribuțiilor Curții Constituționale. Se arată, de asemenea, că prin critica de neconstituționalitate formulată sunt invocate prevederile art. 11 și 20 din Constituție și cele ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, or, nivelul intern de protecție al drepturilor fundamentale poate fi mai ridicat decât cel garantat prin Convenție. Se arată că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că este admisibil din perspectiva prevederilor art. 3 din Convenție și standardul de sub 4 mp/deținut, dacă persoana condamnată petrece suficient de mult timp în afara celulei. De asemenea, prin Hotărârea din 15 aprilie 2020, pronunțată în Cauza Ștefan și Dârjan împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, la paragraful 24 și următoarele, că adoptarea Legii nr. 169/2017 cu privire la recursul compensatoriu pune la dispoziția persoanelor condamnate un recurs efectiv. Se face trimitere, în mod expres, la paragraful 44 al acestei hotărâri, prin care textul criticat de autorul excepției este validat ca fiind conform cu Convenția.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 6 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.228/271/2018, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55^1 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gheorghe Florian Purcaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare prin raportare la textul criticat.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că textul criticat este neconstituțional, întrucât permite Administrației Naționale a Penitenciarelor să calculeze cei 4 mp/deținut împărțind suprafața totală a clădirii și nu doar cea a spațiilor de detenție. Se susține că, în acest fel prevederile legale criticate contravin normelor internaționale ce reglementează standardele ce trebuie respectate în amenajarea locurilor de detenție. Se mai arată că standardul anterior menționat nu este asigurat în spitalele penitenciare și în infirmeriile penitenciarelor, aspect ce discriminează persoanele condamnate bolnave în raport cu cele sănătoase, care execută pedepsele privative de libertate în spațiile de detenție. Este invocată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 mai 2018, pronunțată în Cauza Marian Ciotea împotriva României, prin care unor persoane deținute în condiții similare cu cele în care a fost deținut autorul excepției le-au fost acordate despăgubiri.

6. Judecătoria Oradea - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că potrivit Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 octombrie 2016, pronunțată în Cauza Mursic împotriva Croației, paragrafele 136-137, spațiul minim care trebuie asigurat unui deținut este de 3 mp și că asigurarea unei suprafețe mai mici decât cea anterior menționată implică existența unor elemente de natură a compensa, de o manieră adecvată, lipsa spațiului personal, așa încât prezumția de încălcare a prevederilor art. 3 din Convenție să fie înlăturată. Se mai arată că, pe durata internării persoanei în spital, a fost evitată supraaglomerarea, iar ipoteza tranzitului este exclusă de la standardele convenționale anterior analizate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că supraaglomerarea și condițiile de igienă precară afectează deopotrivă deținuții aflați în infirmeriile sau spitalele penitenciare și pe cei cazați în spațiile obișnuite de detenție, ambelor categorii fiindu-le aplicabile standardele referitoare la interzicerea torturii și a tratamentelor inumane și degradante. Se arată că standardele referitoare la calitatea spațiilor de detenție sunt aplicabile și deținuților bolnavi în perioada în care se află sub îngrijire medicală. Se face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârile din 19 iunie 2007, 1 iunie 2010 și 2 februarie 2016, pronunțate în cauzele Ciorap împotriva Moldovei, paragraful 70, Răcăreanu împotriva României, paragraful 49, și Drăgan împotriva României, paragraful 66.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 55^1 alin. (5) lit. a) și b) din Legea nr. 254/2013. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 55^1 alin. (3) lit. a) și alin. (5) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins:

(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:

a) cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză. [

]

(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică; [

]“

12. Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, art. 55^1 alin. (3) lit. a) și alin. (5) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal au fost abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019.

13. Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile art. 55^1 alin. (3) lit. a) și alin. (5) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

14. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 referitor la egalitatea în fața legii și ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea torturii.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că modalitatea de calcul al celor 4 m/deținut prevăzuți de dispozițiile art. 55^1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a textului criticat. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [

]“. Pentru acest motiv, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55^1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

16. În ceea ce privește distincția pe care actul normativ analizat o face între condițiile de cazare din spațiile de detenție, care obligă la alocarea celor 4 m/deținut prevăzuți la art. 55^1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013, și condițiile asigurate persoanelor condamnate în perioada în care acestea se află internate în infirmeriile din cadrul locurilor de deținere, în spitalele din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau în cele din rețeaua sanitară publică, conform alin. (5) lit. a) al aceluiași articol, Curtea reține că cele două categorii de persoane condamnate la pedepse penale privative de libertate se află în situații diferite din punctul de vedere al timpului petrecut în spațiile de cazare analizate și al specificului activităților realizate în cadrul lor.

17. Astfel, în timp ce persoanele condamnate cazate în penitenciare petrec în interiorul acestora toată perioada de timp corespunzătoare duratei pedepsei, cele internate în infirmierii sau în spitale se află în incinta acestora pentru perioade mai scurte de timp, respectiv până la ameliorarea sau tratarea afecțiunilor de care suferă. Prin urmare, cazarea persoanelor condamnate în cadrul penitenciarelor, ipoteză prevăzută la art. 55^1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013, reprezintă regula, în timp ce prezența unor astfel de persoane în cadrul unităților medicale, prevăzute la art. 55^1 alin. (5) lit. a) din același act normativ, constituie excepția de la aceasta. Totodată, scopul pentru care persoanele condamnate sunt cazate în cele două categorii de spații de detenție este diferit. Persoanele aflate în penitenciare desfășoară activitățile specifice regimului de detenție ce le-a fost stabilit, în timp ce persoanele condamnate internate în infirmierii și în spitale beneficiază de îngrijirile medicale necesare, motiv pentru care unitățile medicale în care acestea sunt internate sunt amenajate și adaptate în acord cu nevoia desfășurării activităților medicale corespunzătoare.

18. Așa fiind, reglementarea de către legiuitor a unui regim de executare diferit din punctul de vedere al condițiilor de cazare în cele două ipoteze juridice mai sus menționate are la bază criterii obiective, ce rezidă în timpul pe care persoanele condamnate îl petrec în cele două categorii de spații de cazare și de specificul activităților desfășurate în cadrul lor. Or, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, în repetate rânduri, că diferența de tratament juridic este justificată de situațiile diferite, în esență, în care se află anumite categorii de persoane și că această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional ( Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011 sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Pentru aceste motive, dispozițiile art. 55^1 alin. (3) lit. a) și alin. (5) lit. a) din Legea nr. 254/2013 nu creează discriminare între persoanele condamnate, fiind în acord cu prevederile art. 16 din Constituție.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Gheorghe Florian Purcaru în Dosarul nr. 1.228/271/2018 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Florian Purcaru în Dosarul nr. 1.228/271/2018 al Judecătoriei Oradea - Secția penală și constată că dispozițiile art. 55^1 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 octombrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop