DECIZIE nr. 714/2020

Valer Dorneanu - președinte

Cristian Deliorga - judecător

Marian Enache - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Cosmin-Marian Văduva - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor lit. c) și d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală și ale lit. a) și b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Brândușa Elena Pleșa Plugaru în Dosarul nr. 504/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.073D/2018.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus la dosar note scrise în sensul admiterii excepției.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curții Constituționale nr. 850 din 12 decembrie 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 28 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 504/91/2018, Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. VIII, capitolul I, subcapitolul A, punctul II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale, literele a) și b) în raport cu subcapitolul A, punctul I - Salarii pentru administrația publică centrală literele c) și d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Brândușa Elena Pleșa Plugaru într-o cauză având ca obiect stabilirea unor drepturi salariale în conformitate cu Legea-cadru nr. 153/2017 și face obiectul Dosarului Curții Constituționale cu nr. 2.073D/2018.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține, în esență, că salarizarea diferită a funcționarilor publici din cadrul aparatului central al Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură, pe de o parte, față de funcționarii publici din cadrul centrelor județene ale aceleiași instituții, pe de altă parte, este discriminatorie și neconstituțională. În materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată în raport cu atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de personal, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora. Două fișe de post identice din punctul de vedere al atribuțiilor, respectiv al condițiilor de încadrare nu justifică salariul diferențiat. În aceste condiții, diferența de tratament juridic este discriminatorie, dacă nu se bazează pe o discriminare rezonabilă și obiectivă, adică nu urmărește un scop legitim, sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.

7. Autoarea excepției consideră că se încalcă principiul remunerării egale și al egalității de tratament, astfel cum a fost conturat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. De asemenea, autoarea invocă și prevederile art. 159 alin. (1) referitor la definiția salariului și ale art. 272 referitor la sarcina probei în raporturile de muncă din Codul muncii, precum și ale art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind principiile egalității și al nediscriminării.

8. Tribunalul Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate nu sunt discriminatorii, deoarece posturile din administrația publică centrală prezintă particularitățile lor față de cele din administrația teritorială.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului arată că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui, astfel cum a fost reținut de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002. Ca atare, persoanele vizate de dispozițiile legale criticate nu se află în situații identice, întrucât posturile din administrația publică centrală prezintă particularitățile lor față de cele din administrația publică locală.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile lit. c) și d) cuprinse în pct. I - Salarii pentru administrația publică centrală și ale lit. a) și b) cuprinse în pct. II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale, litera A. Salarizarea funcționarilor publici, capitolul I, anexa nr. VIII Familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile din anexa nr. VIII, capitolul I, litera A, punctul I, nota de subsol*) sunt criticate în forma pe care o aveau anterior modificărilor introduse prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plăti din fonduri publice. Legea nr. 79/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, adică anterior sesizării Curții în cauza de față. Cu toate acestea, având în vedere că, potrivit celor reținute în Decizia Curții nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate din actele normative anterior menționate.

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile criticate sunt contrare art. 16 privind egalitatea în drepturi.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, a respins, ca neîntemeiate, critici de neconstituționalitate identice cu cele formulate în cauza de față. Curtea a reiterat, mai întâi, jurisprudența sa constantă, după cum urmează: (i) stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului (paragraful 21); (ii) legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În același sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat (paragraful 22); (iii) principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (paragraful 23) și (iv) principiul egalității justifică dreptul la diferențiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situațiile diferite sub aspect obiectiv și rezonabil impun diferențe de tratament juridic (paragraful 24).

16. În aplicarea acestor considerente, Curtea a reținut că instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opțiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferențiat sub aspectul salarizării între funcționarii publici din administrația publică centrală și cei din unitățile teritoriale este justificată, având în vedere că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare. Prin urmare, existența unor diferențe în ceea ce privește salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor și a disfuncționalităților existente în sistemul public de salarizare. Astfel, a arătat Curtea, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din legea-cadru consacră principiul sustenabilității financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat (a se vedea paragraful 25).

17. În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate reprezintă expresia opțiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situația diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituție (paragraful 26).

18. Curtea a mai reținut că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 și încadrarea funcționarilor publici care își exercită raporturile de serviciu în centrele județene ale Agenției pentru Plăți și Intervenții în Agricultură în categoria funcționarilor publici din administrația publică centrală sau din unitățile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, reprezintă o operațiune de interpretare și aplicare a legii, ce revine autorității publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanței judecătorești, fără a fi de resortul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională (paragraful 27).

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Brândușa Elena Pleșa Plugaru în Dosarul nr. 504/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile lit. c) și d) cuprinse în pct. I - Salarii pentru administrația publică centrală și ale lit. a) și b) cuprinse în pct. II - Salarii pentru personalul din unitățile teritoriale, litera A. Salarizarea funcționarilor publici, capitolul I din anexa nr. VIII Familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva