DECIZIE nr. 536/2025

Elena-Simina Tănăsescu - președinte

Asztalos Csaba-Ferenc - judecător

Mihai Busuioc - judecător

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dacian-Cosmin Dragoș - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Patricia-Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 4.536/120/2019 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.200D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, apreciind că, în realitate, se contestă modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, ceea ce reprezintă aspecte de fapt, ce nu revin competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 29 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.536/120/2019, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată de Ministerul Justiției într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri în materia salarizării personalului din sistemul justiției.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că permit acordarea în beneficiul magistraților a unor drepturi salariale fără să se țină seama de gradul instanțelor sau al parchetelor în cadrul cărora funcționează magistrații. Autorul excepției invocă Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și susține că textele legale criticate nu pot fundamenta soluții judecătorești de acordare a unor drepturi salariale mai mari decât cele cuvenite potrivit legii, atunci când obiectul acțiunilor deduse judecății îl reprezintă un nivel de salarizare corespunzător unui nivel superior ierarhic.

6. În opinia autorului excepției, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, nu a avut în vedere orice drept de natură salarială stabilit prin hotărâri judecătorești - de care, în temeiul art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ar trebui să beneficieze și personalul care nu era îndreptățit ca efect direct al unei hotărâri judecătorești - titlu executoriu, ci doar anumite drepturi care, odată recunoscute prin hotărâre judecătorească, au incidență nemijlocită asupra nivelului (maxim) de salarizare corespunzător fiecărei funcții, fiecărui grad, fiecărei trepte, gradații, vechimi în muncă și în specialitate. Astfel, în cazul analizat de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 era vorba de indexări (majorări) ale indemnizației de încadrare aplicabile tuturor magistraților.

7. Pe de altă parte, nivelul de salarizare al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție (DNA) și din Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) este cel aplicabil procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerarea faptului că - chiar dacă aceștia nu ar deține gradul profesional de procuror la parchetul de pe lângă instanța supremă - își desfășoară activitatea, prin numire, în cadrul unor direcții părți componente ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit mecanismului instituțional stabilit prin dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Așadar, salarizarea acestora a fost stabilită la nivelul funcțiilor corespunzătoare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum a prevăzut art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, însă, potrivit art. 3 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, indemnizațiile de încadrare ale judecătorilor, procurorilor și magistraților-asistenți sunt stabilite „în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor“ (în consecință, un magistrat cu grad profesional de tribunal, spre exemplu, beneficiază de salarizarea stabilită pentru magistrații ce dețin acel grad profesional).

8. Or, dacă s-ar admite interpretarea contrară - conform căreia instanța constituțională a avut în vedere, fără vreo deosebire, inclusiv drepturi recunoscute expres prin lege anumitor magistrați, în cazul de față salarizarea procurorilor DNA și DIICOT, identică cu cea aplicabilă procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție după cum prevedea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 - s-ar ajunge, în mod paradoxal, la nesocotirea efectului obligatoriu al unor decizii ale Curții Constituționale, prin care instanța constituțională a stabilit că salarizarea magistraților în raport cu gradul instanțelor sau parchetelor pe lângă care magistrații, fie ei procurori, judecători sau magistrați-asistenți, funcționează, răspunde exigențelor constituționale, precum și la subrogarea de către instanțele judecătorești în competența legiuitorului, prin crearea pe cale jurisprudențială a unui nou sistem de salarizare, cu încălcarea prevederilor în vigoare și cu nesocotirea principiului separației puterilor.

9. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 861 din 16 iunie 2009 și nr. 561 din 14 aprilie 2009.

10. Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că aspectele invocate de autorul excepției se circumscriu, în realitate, unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească și cea legislativă, cu privire la conținutul ori întinderea atribuțiilor lor, decurgând din Constituție. Or, față de dispozițiile art. 146 lit. e) din Constituție, autorul excepției nu se regăsește printre titularii unui asemenea demers. Instanța de judecată arată și că stabilirea prin dispozițiile criticate pe calea excepției de neconstituționalitate a unui nivel de salarizare la nivelul maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru personalul plătit din fonduri publice, care ocupă aceeași funcție și are același grad, aceeași treaptă, gradație, desfășurându-și activitatea în aceleași condiții, nu încalcă principiul separației puterilor în stat, fiind atributul legiuitorului să stabilească modalitatea de salarizare a personalului din sectorul public, ținând cont de politica statului și de resursele financiare de care dispune.

11. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015.

15. Curtea observă că dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 au fost introduse în cuprinsul ordonanței de urgență prin dispozițiile art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, cu modificările ulterioare.

16. Dispozițiile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au fost introduse în cuprinsul ordonanței de urgență prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 9 iunie 2016, cu modificările ulterioare.

17. De asemenea, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 constituie temeiul acțiunilor în cadrul cărora s-a invocat excepția de neconstituționalitate, aceste dispoziții legale pot constitui obiect al controlului de constituționalitate. Articolele de lege criticate au următoarea redactare: – Art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“;

– Art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015: „Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“

18. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale și principiul legalității, în art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale și în art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat cu privire la textele de lege ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, din perspectiva unor critici similare, respingând, ca inadmisibile, excepțiile invocate. Astfel, prin Decizia nr. 677 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 22 august 2024, și Decizia nr. 396 din 17 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2025, Curtea a reținut că, în motivarea excepției, autorul acesteia argumentează, în esență, că unele instanțe judecătorești au interpretat în mod eronat dispozițiile legale criticate.

20. Curtea a observat că dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu fac nicio referire expresă la categoriile de personal bugetar din care fac parte și reclamanții din acțiunile în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și nici la categoriile de personal de ale căror indemnizații vor reclamanții să beneficieze și a reținut că aceste norme au un caracter general, fiind susceptibile să fie aplicate într-o multiplicitate indefinită de situații de către autoritățile învestite de către ordinea juridică în acest sens.

21. Curtea a subliniat că împrejurarea în care unele instanțe judecătorești ar interpreta în mod greșit dispozițiile legale aplicabile situației de fapt nu reprezintă un temei suficient pentru a permite instanței de contencios constituțional să soluționeze pe fond o excepție invocată în aceste condiții, întrucât aceasta ar încălca atribuțiile sale prevăzute de art. 146 din Constituție. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că a răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a sa în activitatea de judecată, ceea ce ar determina încălcarea prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

22. Totodată, referitor la critica privind modalitatea în care unele instanțe judecătorești au interpretat Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea a precizat că o asemenea critică nu vizează conformitatea conținutului unor dispoziții legale, respectiv art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, cu standardele constituționale invocate în mod formal de către autorul excepției, ci chiar modalitatea de interpretare de către instanțele judecătorești a unei decizii a Curții Constituționale. Astfel, Curtea a reamintit că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii, întrucât aceste aspecte intră în competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr. 4.536/120/2019 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Patricia-Marilena Ionea