DECIZIE nr. 65/2001

Lucian Mihai - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Cristina Radu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa și a dispozițiilor art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin pct. 43 al art. I din titlul I al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepții ridicate de Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A. Bacau în dosarele nr. 6.500/COM/2000, 6.634/2000, 6.689/2000, 6.690/2000 și 6.752/2000 ale Tribunalului Galați - Secția comercială. La apelul nominal răspunde consilier juridic Cristina Gascu pentru Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A. Bacau și consilier juridic Iuliana Plopeanu pentru Societatea Comercială "Seromgal" - S.A. Galați, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 425C/2000, 426C/2000, 427C/2000 și 428C/2000 la Dosarul nr. 424C/2000, întrucât au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate și au fost invocate de același autor. Reprezentanții autorului excepției, cel al părții prezente, precum și cel al Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 425C/2000, 426C/2000, 427C/2000 și 428C/2000 la Dosarul nr. 424C/2000. Reprezentantul Societății de Investiții Financiare Moldova - S.A. Bacau solicita admiterea excepției, deoarece considera ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 din Constituție, întrucât prin diminuarea capitalului social al societăților comerciale agricole cu valoarea terenurilor agricole și a celor aflate permanent sub luciu de apa i se produce un prejudiciu corespunzător acțiunilor aferente valorii acestor terenuri. Se apreciază ca astfel se încalcă principiul protecției proprietății private, acțiunile deținute de societățile de investiții financiare fiind expresia proprietății private din capitalul social. Reprezentantul Societății Comerciale "Seromgal" - S.A. Galați solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând ca dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, precum și cele ale art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice nu contravin dispozițiilor art. 41 din Constituție. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierile din 11 octombrie 2000, pronunțate în dosarele nr. 6.500/COM/2000, nr. 6.634/COM/2000 și nr. 6.752/COM/2000 Tribunalul Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 19 decembrie 1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa. De asemenea, prin Încheierile din 11 octombrie 2000, pronunțate în dosarele nr. 6.689/COM/2000 și nr. 6.690/COM/2000 Tribunalul Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate atât a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 19 decembrie 1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, cat și a dispozițiilor art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, prin care terenurile agricole sau terenurile aflate sub luciu de apa sunt scoase din capitalul social, după ce, prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991, s-a prevăzut ca aceste terenuri vor intra în capitalul social și dispozițiile acestei hotărâri și-au produs efectele, contravin prevederilor art. 41 din Constituție, provocand un prejudiciu prin diminuarea numărului de acțiuni la societatea comercială respectiva. Se mai arata ca prin art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, este încălcat art. 41 din Constituție, întrucât s-a dispus în mod abuziv ca terenurile de incinta să fie considerate drept aport în natura al statului la capitalul social, acțiunile aferente urmând să fie distribuite Fondului Proprietății de Stat, chiar în situația în care acesta nu mai avea calitatea de acționar. Se susține ca astfel a fost încălcat dreptul de proprietate asupra acțiunilor, prejudiciul constând în numărul de acțiuni aferente cotei de capital deținute la acea societate. Tribunalul Galați, exprimandu-și opinia, considera ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate, deoarece terenurile agricole aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2. Prin adoptarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 s-a urmărit reglementarea situației juridice a terenurilor aflate în administrarea societăților agricole care urmează să se privatizeze. Actul normativ în discuție stabilește care terenuri intră în proprietatea societăților agricole, respectiv cele pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate, și care terenuri nu pot face parte din capitalul social al societăților agricole. Statul a fost, până la apariția Legii nr. 1/2000, proprietarul terenurilor aflate în administrarea foștilor acționari, efectuand, în aceasta calitate, acte de gestiune. Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 este un act normativ de gestiune prin care a fost reglementată situația juridică a terenurilor proprietatea statului aflate în administrarea societăților agricole care urmează să fie privatizate. În consecința, prevederile art. 3 alin. (4) din aceasta ordonanța nu încalcă prevederile art. 41 din Constituție și nu aduc atingere dreptului de proprietate asupra acțiunilor aferente valorii terenului, iar acționarilor nu le cauzează nici un prejudiciu. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, se apreciază ca aceasta excepție este neîntemeiată. Legea nr. 99 din 26 mai 1999, prin titlul I, a modificat și a completat Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale. În capitolul VI este reglementată situația unor imobile deținute de societățile comerciale care fac obiectul privatizării. Prin art. 32^2 se dispune cu privire la capitalul social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în sensul că acesta se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat, iar în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu a fost urmată anterior privatizării de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor care va fi considerată aport în natura al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate. Dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, potrivit cărora terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2 din aceasta ordonanța de urgență, nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat prin art. 41 din Legea fundamentală, acestea concretizand opțiunea politicii statului în privinta reformei economice și strategiei de privatizare. Textul criticat nu este neconstitutional nici în perspectiva aplicării acestor prevederi, care ar putea conduce la diminuarea capitalului social al societăților comerciale agricole ce au inclus în capitalul social valoarea terenurilor agricole aflate în administrare, deoarece nu exista nici un temei legal pentru majorarea capitalului social al societăților comerciale agricole cu valoarea acestor terenuri. Se mai arata ca Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 și 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată în susținerea excepției de neconstituționalitate, cuprinde dispoziții privind majorarea capitalului social al societăților comerciale cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora. În consecința, aceste dispoziții nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societăților agricole cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a căror situație juridică nu a fost clarificata. De asemenea, Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 stabilește valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 și 38 din Legea nr. 18/1991 și reglementează dreptul persoanelor ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat și se afla în administrarea unităților agricole de stat, reorganizate în societăți comerciale agricole, la un număr de acțiuni determinat în funcție de valoarea medie a unui hectar de teren echivalent. Cu privire la aceste terenuri Legea privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 stabilește prin art. 75 ca din masa capitalului social al societății comerciale, supus distribuirii către Fondul Proprietății Private și Fondul Proprietății de Stat, se exclude capitalul aferent acțiunilor emise în condițiile prevăzute la art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Deci nici valoarea terenurilor agricole aparținând persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar în temeiul art. 36 și 38 din Legea nr. 18/1991 nu a fost inclusă în capitalul supus distribuirii către Fondul Proprietății de Stat și Fondul Proprietății Private. Astfel dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, potrivit cărora terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2 din același act normativ, nu aduc atingere dreptului de proprietate privată garantat prin art. 41 din Legea fundamentală. De asemenea, se considera ca prevederile art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, sunt constituționale, întrucât societățile comerciale, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, sunt proprietarele tuturor bunurilor din patrimoniul lor, inclusiv asupra terenurilor, iar potrivit art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, actionarii sunt proprietari numai ai acțiunilor. Se mai arata ca actionarii sunt creditorii speciali ai societății pentru sumele depuse ca aport, care, față de creditorii obisnuiti, au dreptul, constituiți în adunarea generală, sa participe la conducerea societății. Astfel, prin art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, care dispune mărirea capitalului social al societății comerciale cu valoarea terenurilor nou-dobândite, nu sunt lezate drepturile acționarilor. Asa fiind, textul de lege nu contravine dispozițiilor art. 41 din Constituție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, dispoziții care au următorul cuprins: "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2." Art. 1 din ordonanța prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, precum și regimul concesionarii terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăți." Totodată art. 2 al aceleiași ordonanțe precizează: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și societăților comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăților comerciale menționate la art. 1, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa." De asemenea, obiect al excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997), modificată și completată prin pct. 43 al art. I din titlul I al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), text potrivit căruia: "(1) Capitalul social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat.

(2) Administratorii sunt obligați sa înregistreze majorarea capitalului social la registrul comerțului în termen de 60 de zile de la data emiterii certificatului, societatea comercială fiind scutită de plată taxelor și a oricăror alte obligații legate de aceasta operațiune.

(3) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natura al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate. Cumpărătorul are un drept de opțiune la cumpărarea de la instituția publică implicata, la un preț convenit în contractul inițial de vânzare a acțiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la prețul plătit de cumpărător pentru pachetul inițial de acțiuni, reactualizat în conformitate cu prevederile normelor metodologice emise în aplicarea acestei ordonanțe de urgență, a unui număr de acțiuni suplimentare reprezentând un procent din acțiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziționării pachetului inițial de acțiuni, după caz. Cumpărătorul își poate exercita aceasta opțiune în termen de doua luni de la data înregistrării majorării capitalului social. Transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor nou-emise are loc în momentul plății integrale a acțiunilor.

(4) Până la expirarea termenului de exercitare a dreptului de opțiune, drepturile de vot conferite de acțiunile emise în conformitate cu prevederile alin. (3) sunt suspendate.

(5) Adunarea generală care decide emiterea acțiunilor suplimentare corespunzătoare valorii terenului poate să hotărască convertirea automată a acestora în acțiuni preferențiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, pe data expirării termenului de exercitare a dreptului de opțiune ori, după caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (1), (2), (3), (5) și (7) din Constituție, care au următorul cuprins: - Art. 41 alin. (1) teza întâi: "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate."; - Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."; - Art. 41 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire."; - Art. 41 alin. (5): "Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție."; - Art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca asupra dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999, prin raportare la art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, și anume prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, statuand în sensul constituționalității acestor dispoziții legale. De asemenea, prin Decizia nr. 203 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001, respingând excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, Curtea a reținut ca "textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al vreunui titular", deoarece un pachet de acțiuni "conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societății comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia". Curtea nu poate primi nici susținerea ca autorul excepției suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acțiunilor datorită neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor Legii privatizării nr. 58/1991, "acțiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăți comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietății de Stat și fostele Fonduri ale Proprietății Private, antecesorii societăților de investiții financiare. Repartizarea procentuală a acțiunilor societăților comerciale rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social". Asa fiind și întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constituțională urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, cu raportare la prevederile art. 41 din Constituție. Examinând art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată, Curtea constata ca acest text de lege se referă la procedura de majorare a capitalului social al societăților comerciale cu valoarea terenurilor deținute de acestea pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate, iar nu la atribuirea acțiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor care se realizează într-o etapa ulterioară. Este adevărat ca majorarea capitalului social se face cu aprobarea adunării generale a acționarilor, dar în speta actionarii nu au contestat majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, ci numai modalitatea de atribuire a acțiunilor aferente care, după opinia lor, trebuia să se facă în conformitate cu cota deținută de fiecare acționar, asa cum de fapt s-a și procedat, iar nu în conformitate cu dispozițiile art. 5 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 55/1998, completată prin Hotărârea Guvernului nr. 361/1998, referitoare la modul de atribuire a acțiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, cum susține Fondul Proprietății de Stat. Dispozițiile art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, se referă la situația unor imobile deținute de societățile comerciale care fac obiectul privatizării. În art. 32^1 din aceeași ordonanța se prevede că societățile comerciale care dețin terenuri ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate și al căror regim juridic urmează să fie clarificat vor continua sa folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic, privatizarea acestor societăți urmând să se facă fără a se include în capitalul social valoarea terenului aferent. După clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparținând domeniului public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, rămân în folosință societăților comerciale privatizate sau care urmează să fie privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentă pentru perioada maxima prevăzută de lege. Terenurile clasificate ca aparținând domeniului privat al statului ori unităților administrativ-teritoriale, după caz, pot fi concesionate în condițiile arătate de lege, închiriate sau oferite societății comerciale pentru a fi cumpărate. Potrivit art. 32^2 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, capitalul social al societăților comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menționate în certificat, care va fi considerată ca aport în natura al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, la capitalul social al societății comerciale, în schimbul căruia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate [alin. (3) al art. 32^2]. Cumpărătorul are un drept de opțiune la cumpărarea de la instituția publică implicata, la un preț convenit în contractul inițial de vânzare a acțiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la prețul plătit de cumpărător pentru pachetul inițial de acțiuni, reactualizat, a unui număr de acțiuni suplimentare, reprezentând un procent din acțiunile nou-emise, egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziționării pachetului inițial de acțiuni, după caz. Prin urmare titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor este statul sau unitățile administrativ-teritoriale, denumite în lege "instituțiile publice implicate". Societatea comercială care deține acest teren pentru desfășurarea activității sale are numai un drept de folosință, în conformitate cu dispozițiile art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată și completată. Dacă terenurile respective constituie un aport al statului sau al unităților sale administrativ-teritoriale, în condițiile art. 8 lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, numai statul sau unitățile administrativ-teritoriale, în calitate de acționari, au dreptul la un număr de acțiuni, în condițiile dispozițiilor art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată. Conform art. 65 din Legea nr. 31/1990, republicată, numai în lipsa de stipulație contrară bunurile constituite aport în societățile comerciale devin proprietatea acestora. Terenurile aferente constituie un aport pentru care acțiunile ce se emit revin de drept instituției publice implicate, situație în care este evident ca nici autorul excepției și nici alți acționari nu pot pretinde vreun drept asupra acțiunilor acordate în schimbul terenurilor. Autorul excepției, Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A. Bacau, nu a dobândit la data infiintarii sale, astfel cum rezultă din dispozițiile Legii nr. 133/1996, decât un drept de administrare și gestionare a acțiunilor societăților comerciale pentru care s-au emis acțiuni proprii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, iar nu și un drept de proprietate asupra terenurilor aflate în folosință societăților comerciale, necesare pentru desfășurarea activității lor. Actionarii sunt numai titulari ai acțiunilor, în conformitate cu art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată. Totodată ei sunt creditori speciali ai societăților comerciale pentru sume egale cu valoarea aportului lor la capitalul social. Asa fiind, art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată și completată, nu lezeaza drepturile Societății de Investiții Financiare Moldova - S.A. Bacau și nici pe cele ale celorlalți acționari ale căror acțiuni le administrează și le gestionează, ci se limitează sa reglementeze pentru viitor efectele emiterii unor acțiuni suplimentare corespunzătoare valorii terenului, constituite aport în natura, fără sa prejudicieze în vreun mod drepturile persoanelor asociate, care rezultă din calitatea de asociat. În acest sens este și jurisprudenta constanta a Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 91 din 9 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 22 august 2000, precum și Decizia nr. 250 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 12 februarie 2001). Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa și excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32^2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, ridicate de Societatea de Investiții Financiare Moldova - S.A. Bacau în dosarele nr. 6.500/COM/2000, 6.634/2000, 6.689/2000, 6.690/2000 și 6.752/2000 ale Tribunalului Galați - Secția comercială. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2001. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Cristina Radu