DECIZIE nr. 325/2001

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Gabriela Ghita - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin Legea nr. 12/1995, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroaparataj" - S.A. din București în Dosarul nr. 12.411/2000 al Judecătoriei Sectorului 2 București. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 6 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 12.411/2000, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin Legea nr. 12/1995, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroaparataj" - S.A. din București într-un litigiu având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție întocmit de Garda financiară București. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) și ale art. 135 din Constituție, considerând ca obligația de repatriere a valutei într-un anumit termen reprezintă un amestec al statului în treburile interne ale agenților economici. Se considera ca agenții economici care nu au repatriat valuta în termen din cauza partenerului extern sunt sancționați fără a avea vreo vina. Judecătoria Sectorului 2 București apreciază ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) și ale art. 135 alin. (2). Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând ca printr-o bogata jurisprudenta Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant în sensul constituționalității textului criticat. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Dispozițiile art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională statuand prin mai multe decizii ca acest text nu contravine Constituției. Astfel, cu privire la susținerea potrivit căreia dispozițiile criticate încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, respingând excepția, Curtea Constituțională a reținut în esenta ca, în condițiile legii, inviolabilitatea proprietății private nu poate fi opusă cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piața. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăși funcționarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații. Prin aceeași decizie s-a mai reținut ca Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, a fost abrogată în întregime prin art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobată și modificată prin Legea nr. 151/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispozițiile acestui act normativ referitoare la sancțiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depășirii termenului prevăzut la art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancțiunile reglementate de Legea nr. 76/1992 cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogată. De asemenea, în legătură cu invocarea încălcării art. 41 din Constituție, Curtea a reținut prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000) ca dispozițiile criticate nu instituie "o confiscare mascată", ci acestea constituie în realitate măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenților economici care desfășoară activități de import-export, cu obligația pentru aceștia de a repatria valuta, precum și sancționarea nerespectării acestei obligații. Curtea a mai constatat ca limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (și anume, Legea nr. 12/1995, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenționale prevăzute la pct. 7 al art. IV din ordonanța criticata sunt, de asemenea, stabilite prin lege, astfel încât nu se poate retine încălcarea art. 41 din Constituție. În ceea ce privește susținerea referitoare la contrarietatea dintre textele legale criticate și art. 135 din Constituție, prin Decizia nr. 90 din 9 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000, Curtea Constituțională a statuat ca obligația de repatriere a valutei nu este contrară acestor prevederi din Constituție. Aceasta deoarece garantarea constituțională a proprietății, precum și caracterul inviolabil al proprietății private nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor constituționale, utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, prin încălcarea reglementărilor legale privind protecția unui interes național, cum este cel al asigurării disponibilităților valutare necesare în vederea achitării obligațiilor externe de plată ale economiei. Atât soluțiile, cat și considerentele din deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de fața, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale. Cu privire la lipsa culpei societății comerciale exportatoare în repatrierea valutei în termenul prevăzut de lege, invocată de autorul excepției, Curtea constata ca aceasta nu este o problemă de contencios constituțional, ci una care privește aplicarea legii, de competența exclusiva a instanței de judecată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată și modificată prin Legea nr. 12/1995, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electroaparataj" - S.A. din București în Dosarul nr. 12.411/2000 al Judecătoriei Sectorului 2 București. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2001. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu