DECIZIE nr. 56/2003

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 și 50 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, excepție ridicată de Ioan Ștefan, Boaz Neva, Petru Ples și Ioan Tomoioaga în Dosarul nr. 4.873/2002 al Tribunalului Maramures. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, considerând ca este dreptul constituțional al legiuitorului de a stabili regimul juridic al contravențiilor. Astfel, noul act normativ privind reglementarea și sancționarea contravențiilor a prevăzut posibilitatea ca un contravenient sa achite, pe loc sau în 48 de ore de la data încheierii sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii, numai dacă în actul normativ care prevede contravenția se menționează în mod expres aceasta posibilitate. De asemenea, se arata ca textele de lege criticate nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece acestea dispun numai pentru viitor. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 10 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.873/2002, Tribunalul Maramures a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 și 50 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Excepția a fost ridicată de contravenienții recurenti Ioan Ștefan, Boaz Neva, Petru Ples și Ioan Tomoioaga. În fapt, prin procesul-verbal de contravenție nr. 359 din 15 martie 2002, încheiat de Inspectoratul teritorial de muncă Maramures ca urmare a cercetării unui accident de muncă, autorii excepției au fost sancționați cu amenzi contravenționale în baza dispozițiilor art. 41 din Legea protecției muncii nr. 90/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001. Fiind somati sa achite în întregime amenzile aplicate, contravenienții s-au adresat Judecătoriei Sighetu Marmatiei cu plângeri, solicitând ca aceasta sa dispună încetarea oricărei urmăriri pentru jumătate din amenzile stabilite. Ei și-au motivat plângerile cu dovada ca au achitat, în termenul prevăzut de lege, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, iar potrivit art. 26 alin. 1 și 3 din Legea nr. 32/1968, coroborat cu art. 28 alin. (1) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dacă contravenientul achită în termenul pentru care s-a angajat jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvârșită, orice urmărire în ceea ce privește amenda încetează. Plângerile contravenientilor au fost însă respinse de Judecătoria Sighetu Marmatiei, cu motivarea ca la data de 15 martie 2002, când a fost încheiat procesul-verbal de contravenție, Legea nr. 32/1968 era abrogată prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Noul act normativ prevede, la art. 28 alin. (1), posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii numai dacă în actul normativ care prevede contravenția se menționează în mod expres aceasta posibilitate. Or, Legea protecției muncii nr. 90/1996, republicată, nu prevede aceasta posibilitate. Contravenienții au declarat recurs împotriva sentințelor Judecătoriei Sighetu Marmatiei, iar în ședința publică din 10 octombrie 2002, în fața Tribunalului Maramures, au ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 și 50 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca textele de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile, și ca prevederile art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 180/2002, "sunt aplicabile numai actelor normative emise după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, iar nu și actelor normative anterioare - cum este Legea protecției muncii nr. 90/1996, incalcandu-se astfel principiul constituțional al neretroactivitatii legilor". De asemenea, autorii excepției considera ca Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 le creează un regim defavorabil în raport cu prevederile Legii nr. 32/1968, sub imperiul căreia a fost emis actul normativ care prevede săvârșirea contravenției pentru care au fost sancționați. În opinia autorilor excepției aplicarea amenzii a avut la baza un act normativ de forta inferioară legii, respectiv o ordonanța a Guvernului. Tribunalul Maramures considera excepția neîntemeiată, cu motivarea ca, "de vreme ce nu au fost modificate actele normative de sancționare, în raport cu prevederile art. 28 din ordonanța criticata, legiuitorul a procedat la o abrogare indirecta a beneficiului de nesanctionare în forma prevăzută de Legea nr. 32/1968 ". Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepția nu este intemeiata. Se precizează ca susținerea autorilor excepției, în sensul că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 se aplică numai actelor normative emise după apariția acesteia, nu și actelor normative anterioare, deoarece s-ar încalcă principiul neretroactivitatii legii, este eronată. Principiul neretroactivitatii legii înseamnă ca legea nu se aplică faptelor săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare, iar nu actelor normative, cum susțin autorii excepției. Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu se aplică faptelor săvârșite anterior intrării ei în vigoare. De asemenea, se apreciază ca afirmatia autorilor excepției în sensul că Legea nr. 32/1968 asigura contravenientilor un regim mai favorabil în raport cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care ar extinde retroactiv un regim contraventional mai grav, nu poate fi reținută, deoarece principiul legii mai favorabile este aplicabil în dreptul penal, nefiind aplicabil în materia contravențiilor. Totodată Guvernul considera ca este lipsit de temei și argumentul potrivit căruia amenda aplicată ar fi avut la baza un act normativ inferior legii, și anume o ordonanța, deoarece, pe de o parte, amenda s-a aplicat pe baza Legii nr. 90/1996, iar nu pe baza Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 care reprezintă legea-cadru în materia contravențiilor, iar pe de altă parte, ordonanțele Guvernului conțin norme cu putere de lege, motiv pentru care pot face obiectul excepției de neconstituționalitate ca și legile. Se mai menționează că autorii excepției invoca neconstituționalitatea numai a art. 48 și 50 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dar argumenteaza, în principal, neconstituționalitatea art. 28 alin. (1) din aceeași ordonanța. În ceea ce privește art. 48 din ordonanța, se arata ca acesta nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție prin faptul ca prevede că trimiterea facuta într-o lege specială sau într-un act normativ anterior la Legea nr. 32/1968 se considera facuta la Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispoziția instituită răspunzând principiului corelării și sistematizării legislative. Din aceleași ratiuni se arata ca a fost instituit și art. 50 din ordonanța, potrivit căruia actele normative prin care se stabilesc contravenții, în vigoare la data publicării Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, conform prevederilor acesteia. În opinia autorilor excepției termenul de 3 luni este neconstitutional, fără însă a se aduce vreun argument în acest sens. Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile art. 48 și 50 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt constituționale. Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că neurmarirea pe motiv de plată a jumătate din amenda se realizează numai dacă legea o menționează în mod expres. Se considera ca, deoarece Legea protecției muncii nr. 90/1996 nu a fost modificată și nu prevede în mod expres neurmarirea pe motiv de plată a jumătate din amenda, această măsură nu este aplicabilă în speta. În final se arata ca, întrucât art. 50 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că actele normative prin care se stabilesc contravenții vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, dispozițiile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), legea dispunând numai pentru viitor. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 48 și 50 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textele legale criticate au următorul conținut: - Art. 48: "Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, trimiterea se va socoti facuta la dispozițiile corespunzătoare din prezenta ordonanță."; - Art. 50: "Actele normative prin care se stabilesc contravenții, în vigoare la data publicării prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia." Criticile autorilor excepției se referă însă, cu precădere, la dispozițiile art. 28 alin. (1) din ordonanța, care prevăd ca: "Contravenientul poate achită, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravențiilor aceasta posibilitate trebuie menționată în mod expres." Autorii excepției susțin ca aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, referitoare la neretroactivitatea legii, și ca dispozițiile art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, reproduse mai sus, pot fi aplicate numai actelor normative emise după intrarea în vigoare a ordonanței, nu și celor existente la acea data, cum este cazul Legii nr. 90/1996 aplicate în speta. Termenul de 3 luni prevăzut în ordonanța pentru modificarea actelor normative anterioare, în sensul achitării pe loc a jumătate din amenda, este apreciat insuficient și neconstitutional, deși autorii excepției nu menționează textul constituțional pretins încălcat. Se mai arata ca Legea nr. 90/1996 nu avea cum să fie modificată, deoarece la acea data era în vigoare Legea nr. 32/1968, care nu condiționa acest drept de prevederea în mod expres, în actele normative care stabilesc contravenții, a acestei posibilități. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textele de lege criticate nu sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece nu se aplică faptelor săvârșite anterior intrării lor în vigoare. Este dreptul constituțional al legiuitorului de a institui, o dată cu un nou regim juridic al contravențiilor, un alt regim de executare a amenzilor contravenționale, asa cum a făcut-o prin dispozițiile art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Noua lege a menținut posibilitatea ca un contravenient sa achite, pe loc sau în 48 de ore de la data încheierii sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, însă a prevăzut ca aceasta posibilitate trebuie să fie menționată în actul normativ aplicat. Cu privire la actele normative prin care se stabilesc contravenții, în vigoare la data publicării Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, art. 50 prevede că acestea vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia. În speta, Legea protecției muncii nr. 90/1996, republicată, în baza căreia au fost aplicate amenzile contravenientilor autori ai excepției, nu a fost modificată în temeiul art. 50 din ordonanța, astfel că nu s-a prevăzut în mod expres posibilitatea achitării, pe loc sau în 48 de ore, a jumătate din minimul amenzii, de unde rezultă ca legiuitorul nu a considerat ca este cazul să facă mențiunea respectiva. Asa fiind, la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravențiilor, 15 martie 2002, Legea nr. 90/1996 nu prevedea posibilitatea achitării pe loc a jumătate din minimul amenzii, astfel că nu se poate vorbi despre retroactivitatea Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 și 50 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată și modificată prin Legea nr. 180/2002, excepție ridicată de Ioan Ștefan, Boaz Neva, Petru Ples și Ioan Tomoioaga în Dosarul nr. 4.873/2002 al Tribunalului Maramures. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2003. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Florentina Geangu ─────────────────