DECIZIE nr. 449/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, excepție ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu în Dosarul nr. 275/AS/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă. În acest sens arată că sesizarea Curții Constituționale nu întrunește condițiile prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, deoarece nu este motivată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 24 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 275/AS/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, excepție ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu cu prilejul soluționării unei contestații privind recalcularea pensiei. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că cele două legi criticate au caracter discriminatoriu, contravenind astfel principiului constituțional al egalității în drepturi. Argumentând aceste critici, arată că pensiile au fost indexate cu sume nesemnificative, perspectiva fiind aceea de a nu mai fi indexate deloc, iar pensionarilor nu li se acordă aceleași drepturi ca și celorlalte categorii de cetățeni, cum ar fi dreptul de a beneficia de tichete de masă. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a arătat doar că cele două legi criticate au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece "reclamanta contestă calculul pensiei dar și discriminarea pensionarilor prin neacordarea unor drepturi de către Guvernul României". Încheierea de sesizare nu conține însă opinia instanței asupra excepției de neconstituționalitate, iar solicitarea Curții Constituționale ca sesizarea să fie completă și să-i fie astfel comunicată a rămas fără nici un rezultat. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția ridicată. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Astfel, referindu-se la critica de neconstituționalitate adusă dispozițiilor Legii nr. 19/2000, arată că, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are atât dreptul, cât și obligația de a stabili și de a reglementa în concret formele de asigurări sociale, condițiile și criteriile acordării acestor drepturi, precum și modul de calculare a lor. Observă că din ansamblul reglementărilor Legii nr. 19/2000 se desprinde voința legiuitorului de a asigura un nivel de trai decent persoanelor care au dreptul la pensie. În același timp precizează că valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recolerare a pensiilor anterior stabilite, ca și indexarea acestora nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile. De asemenea, arată că măsurile de protecție socială acordate altor categorii de cetățeni nu reprezintă nici privilegii, nici discriminări contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, ci se justifică obiectiv și rezonabil prin situația diferită în care se află acele categorii de cetățeni. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 90/2001, arată că acest act normativ nu conține nici o reglementare referitoare la atribuțiile Guvernului, care să instituie discriminări sau privilegii între cetățeni, respectiv între pensionari și salariați. Avocatul Poporului apreciază că, în absența opiniei instanței de judecată cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, sesizarea Curții Constituționale nu este legală. În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr. 90/2001, arată că acestea nu sunt contrare principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât se aplică în mod egal tuturor cetățenilor care îndeplinesc condițiile prevăzute pentru a beneficia de drepturile acordate în sistemul public de pensii. Tratamentul juridic diferit instituit pentru anumite categorii socioprofesionale se justifică obiectiv și rezonabil prin situația diferită în care se află acele categorii de cetățeni. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. În ceea ce privește punctul de vedere trimis de Avocatul Poporului, în sensul că lipsa opiniei instanței de judecată conduce la nelegalitatea sesizării Curții, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra acestei chestiuni s-a pronunțat prin Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, prin care a statuat că examinarea excepției de neconstituționalitate nu poate fi împiedicată de neîndeplinirea unei obligații în sarcina unei autorități publice, chiar dacă aceasta este o instanță judecătorească. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările și completările ulterioare. În opinia autorului excepției, dispozițiile celor două legi contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică, în esență, faptul că pensia a fost indexată doar cu sume modice, iar perspectiva anului 2005 este aceea de a nu se mai acorda indexări. De asemenea, este nemulțumit de faptul că pensionarii nu beneficiază de drepturile acordate altor categorii de cetățeni, așa cum este dreptul de a beneficia de tichete de masă. În acest sens susține că se creează o discriminare a pensionarilor în raport cu celelalte categorii socioprofesionale. Curtea observă că autorul excepției nu precizează care anume articole din actele normative invocate ar fi neconstituționale datorită caracterului lor discriminatoriu. În consecință, criticile de neconstituționalitate se referă, în fapt, la politica pe care legiuitorul, în temeiul dispozițiilor constituționale ale art. 47 alin. (2), a înțeles să o adopte în privința drepturilor de asigurări sociale, în mod obiectiv, în funcție de resursele financiare existente care pot fi alocate acestui scop, precum și de situația diferită în care se află diferitele categorii socioprofesionale. De asemenea, nemulțumirile autorului excepției vizează și perspectivele politicii în materia asigurărilor sociale, cu alte cuvinte reglementări care nu sunt în prezent în vigoare. Curtea constată, în acord cu cele statuate și prin Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1993, că nici o prevedere legală nu dă instanței de drept constituțional dreptul de a da dispoziții Parlamentului în sensul modificării anumitor texte de lege, întrucât prin aceasta s-ar înfrânge principiul separației puterilor. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate. În sfârșit, Curtea reține că art. 29 alin. (1) din același act normativ cere ca legea sau ordonanța supusă controlului de constituționalitate să fie în vigoare. Pentru aceste motive, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, excepție ridicată de Eugenia Rodica Apostolescu în Dosarul nr. 275/AS/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea