DECIZIE nr. 475/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Mihaela Cîrstea - procuror Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Robert Gheorghe Cioca în Dosarul nr. 1.992/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal și asistat de avocat Adrian Rusu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Autorul excepției, prin avocat, solicită constatarea neconstituționalității prevederilor art. 305 din Codul de procedură civilă. Arată că acest text legal care nu permite administrarea de probe noi în recurs, cu excepția înscrisurilor, se aplică și în cazul prevăzut de art. 304^1 din Codul de procedură civilă, în situația în care nu există calea de atac a apelului, hotărârea primei instanțe fiind supusă controlului doar pe calea recursului. În aceste condiții partea care nu poate ataca o hotărâre decât pe calea recursului se vede privată, pe de o parte, de un grad jurisdicțional, iar pe de altă parte, de posibilitatea de a beneficia, în recurs, de întregul regim probator, inclusiv de proba cu martori. Consideră așadar că aceste împrejurări îi îngrădesc în mod nejustificat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit dispozițiilor art. 126 din Constituție, reglementarea procedurii de judecată și a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești este atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui reguli procedurale diferite pentru fiecare situație în parte. De asemenea, arată că părțile au putut administra în fața primei instanțe toate dovezile de care au înțeles să se folosească, iar instanța de recurs are posibilitatea, în situația prevăzută de art. 304^1 din Codul de procedură civilă, să le examineze sub toate aspectele. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 19 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.992/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Robert Gheorghe Cioca cu prilejul soluționării unui recurs civil. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 305 din Codul de procedură civilă, care nu permite administrarea de probe noi în recurs, cu excepția înscrisurilor, este aplicabil și în cazul prevăzut de art. 304^1 din Codul de procedură civilă - atunci când sentința instanței de fond este atacată direct cu recurs, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil și dreptății, ca valoare supremă garantată de Constituție. Astfel, justițiabilii sunt privați de o cale de atac ordinară și devolutivă, în care puteau fi administrate probe noi, puteau fi completate sau refăcute probele administrate în fond. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 305 din Codul de procedură civilă, cu modificările aduse prin art. I pct. 7 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor." În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (1) și (2) și ale art. 129 din Constituție, referitoare la statul român, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, înfăptuirea justiției și folosirea căilor de atac. De asemenea, consideră că textul legal criticat contravine și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul legal criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 396 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 1 septembrie 2005, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, arătând că reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție, și nu încalcă drepturile fundamentale ale justițiabililor. De altfel, instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, nu este contrară principiului liberului acces la justiție, dreptului la un proces echitabil sau dreptății, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât și în alte țări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia de mai sus își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Robert Gheorghe Cioca în Dosarul nr. 1.992/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mădălina Ștefania Diaconu