DECIZIE nr. 342/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Mihaela Cîrstea - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mittal Steel Hunedoara" - S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 2.929/2005 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin avocat Ioana Hrisafi-Josan, și președintele Asociației civice "Dreptatea", Tiberiu Galamboș. Lipsește partea Cristian Dorin Lemnaru, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia, pentru motivele invocate în fața Tribunalului Hunedoara - Secția civilă. Reprezentantul Asociației civice "Dreptatea" solicită respingerea excepției, sens în care arată că termenul de 3 ani prevăzut de textul de lege criticat corespunde termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și acționează în mod nediscriminatoriu atât pentru salariați, cât și pentru angajatori. De asemenea, arată că termenele prevăzute de art. 283 alin. (1) din Codul muncii sunt justificate de interesul salariaților de a contesta într-un termen cât mai scurt măsurile dispuse de angajator în executarea contractelor de muncă și de a restabili legalitatea în exercitarea raporturilor de muncă, astfel că nu se creează o discriminare în raport cu salariații prevăzuți în alin. (2) al aceluiași articol. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate reprezintă o normă de procedură de competența exclusivă a legiuitorului. Instituirea unor termene diferite în cuprinsul art. 283 din Codul muncii este justificată de scopul restabilirii într-un termen rezonabil a drepturilor încălcate. Nimic nu îl împiedică pe legiuitor să instituie termene diferite având în vedere situațiile obiectiv diferite pe care le reglementează. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 2.929/2005, Tribunalul Hunedoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mittal Steel Hunedoara" - S.A. din Hunedoara într-o cauză civilă având ca obiect un conflict privind drepturi salariale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 283 alin. (2) din Codul muncii sunt discriminatorii, contravenind astfel dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. În acest sens, arată că termenul de 3 ani prevăzut de textul de lege criticat este mai lung decât termenele de 30 de zile prevăzute de alin. (1) lit. a) și b) al aceluiași articol. Astfel, primul alineat al art. 283 creează o situație mai puțin favorabilă salariatului ale cărui drepturi sunt afectate mai grav printr-o decizie a angajatorului în raport cu salariatul care revendică alte drepturi a căror încălcare nu are efecte atât de grave. De asemenea, arată că angajatorul chemat în judecată pentru emiterea unei decizii care afectează semnificativ drepturile salariatului are o situație mai favorabilă decât cel chemat în judecată de către salariatul care urmărește satisfacerea unor drepturi mai puțin importante. Tribunalul Hunedoara - Secția civilă apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, sens în care arată că stabilirea unor termene diferite, în care pot fi introduse cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă, este determinată de natura obiectului cererilor și de gravitatea încălcării drepturilor subiective. Astfel, termenul de 3 ani, prevăzut de textul de lege criticat, corespunde termenului general de prescripție reglementat de Decretul nr. 167/1958 pentru acțiunile patrimoniale, în timp ce termenele mai scurte prevăzute de art. 283 alin. (1) din Codul muncii sunt justificate de efectele deciziilor ce se vor pronunța și de urgența restabilirii situațiilor anterioare în vederea ocrotirii intereselor părților în derularea raporturilor de muncă. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 283 alin. (2) din Codul muncii sunt constituționale, întrucât termenul prevăzut pentru introducerea cererii în vederea soluționării conflictului de muncă se aplică în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza normei juridice, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2) și ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziții potrivit cărora "În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului". În opinia autorului excepției, art. 283 alin. (2) din Codul muncii contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, care consacră egalitatea în drepturi, deoarece termenul de 3 ani prevăzut de acest text de lege este discriminatoriu în raport cu termenele de 30 de zile prevăzute în alin. (1) lit. a) și b) al aceluiași articol. Consideră că discriminarea se creează atât între salariați, cât și între angajatori. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată în cadrul unui conflict având ca obiect pretenții formulate pentru plata unor drepturi salariale. Termenul pentru introducerea unei asemenea acțiuni este prevăzut în art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, fiind de 3 ani, și este identic cu cel prevăzut de același alineat, în care angajatorul poate cere stabilirea răspunderii patrimoniale a salariaților. Termenele de 30 de zile prevăzute de art. 283 alin. (1) lit. a) și b) din Codul muncii se aplică atunci când obiectul conflictului de muncă este legat de decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, respectiv de decizia de sancționare disciplinară. Aceste situații comportă urgență în soluționarea litigiului. Termenul de 3 ani, prevăzut de textul de lege criticat, se aplică în alte situații decât cele reglementate de art. 283 alin. (1) din Codul muncii. Exercitarea dreptului de acces liber la justiție poate fi supusă unor condiționări legale, cum sunt și termenele stabilite pentru introducerea cererilor, menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum și stabilitatea raporturilor juridice. Legiuitorul are dreptul, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, de a opta pentru instituirea unor termene diferite în considerarea deosebirilor ce există între natura și obiectul diferitelor litigii. Aceasta nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât, așa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudența sa, acest principiu nu presupune uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mittal Steel Hunedoara" - S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 2.929/2005 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ________