DECIZIE nr. 1093/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Crina Mihailuc în Dosarul nr. 1.874/45/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 931D/2007 al Curții Constituționale. La apelul nominal răspund autorul excepției, prin apărător Mihaela Tereza Rimbu, cu delegație depusă la dosar, și partea Dinu Faliboca, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.074DD/2007, având ca obiect excepția de neconsti - tuționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ridicată de Cristina Mican în Dosarul nr. 440/186/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.173D/2007, având ca obiect aceeași excepție ca în dosarul precedent, excepție ridicată de Ion Erceanu în Dosarul nr. 363/54/2007 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde partea Inspectoratul de Stat în Construcții, prin Inspectoratul Teritorial în Construcții Craiova, prin consilierul juridic Gabriela Dună, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea parțială dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele susmenționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.173D/2007 și nr. 1.074D/2007 la Dosarul nr. 931D/2007, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părților prezente. Doamna avocat Mihaela Tereza Rimbu precizează, pentru autorul excepției Crina Mihailuc, că, urmare a modificărilor legislative intervenite asupra Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ulterior ridicării excepției în fața instanței de judecată, criticile de neconstituționalitate inițial formulate au rămas fără obiect. Partea Dinu Faliboca menționează că nu are alte susțineri față de cele anterior prezentate. Partea Inspectoratul de Stat în Construcții, prin Inspectoratul Teritorial în Construcții Craiova, solicită, prin consilier juridic, respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Reprezentantul Ministerului Public precizează că, ulterior sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificată și completată prin Legea nr. 262/2007. Astfel, dispozițiile art. 8 alin. (1) din lege nu au suferit modificări de natură a schimba soluția legislativă anterior consacrată, astfel că, dată fiind constituționalitatea acestora, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În ce privește prevederile art. 11 alin. (2) din același act normativ, arată că în prezent acestea conțin norme juridice cu conținut diferit față de cel inițial criticat, de natură a îndepărta obiectul criticilor de neconstituționalitate formulate, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, solicită respingerea acestei excepții ca devenită inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.874/45/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepția a fost ridicată de Crina Mihailuc într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei decizii prin care, în temeiul art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, acțiunea în contencios administrativ a fost respinsă ca tardiv introdusă. Prin încheierile din 14 iunie 2007 și 23 mai 2007, pronunțate în dosarele nr. 440/186/2006 și nr. 363/54/2007, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepțiile au fost ridicate de Cristina Mican și Ion Erceanu în cadrul unor cauze de contencios administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut asemănător, se arată, în esență, că termenul de decădere de un an, calculat de la data emiterii actului administrativ unilateral, în care terții pot ataca acel act în instanță, este de natură să îngrădească exercitarea liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, fără ca rațiuni ce țin de principiul siguranței și stabilității raporturilor juridice să justifice limitarea impusă de lege. Actul administrativ unilateral, nefiind supus condițiilor de publicitate, nu este opozabil terților, astfel că aceștia sunt în imposibilitate de a-și exercită dreptul la acțiune într-un termen de un an de la data emiterii lui, existența lui fiind cunoscută doar ca urmare a producerii unor efecte vătămătoare. În plus, în Dosarul nr. 1.074D/2007 autorul excepției susține că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravin și principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece momentul emiterii actului administrativ individual, de la care începe să curgă termenul de decădere de un an, "nu este în niciun fel circumstanțiat de lege", fiind posibil, în consecință, ca "actul administrativ să fie emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 ". Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 8 alin. (1) și ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituționale. Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal susține că dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "sunt neconstituționale, dacă se admite că momentul calculului termenului de un an începe de la data emiterii actului administrativ", încălcând, în aceste condiții, prevederile art. 21 alin. (2), art. 52 și ale art. 126 alin. (6) din Constituție, precum și ale art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ce privește dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acestea asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a se adresa justiției, însă în formele și modalitățile instituite prin lege. Totodată, jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului statuează în sensul că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului de liber acces la justiție și la un proces echitabil, aceste termene reprezentând restricții admise, asupra cărora statele dispun de o anumită marjă de apreciere. În același sens este și jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu, deciziile nr. 123/2006, 534/2006 și 531/2007. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din aceeași lege a devenit inadmisibilă, întrucât textul de lege nu mai este în vigoare în forma inițial criticată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 alin. (1) și ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ulterior invocării excepției, textele de lege criticate au fost modificate prin art. I pct. 10, respectiv pct. 16 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, astfel că, în prezent, dispozițiile art. 8 alin. (1) și ale art. 11 alin. (2) au următoarea redactare: - Art. 8 alin. (1): "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."; - Art. 11 alin. (2): "(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz." În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 - "Egalitatea în drepturi", ale art. 21 - "Accesul liber la justiție", ale art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", ale art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" și ale art. 126 alin. (6) privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative, precum și ale art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil", ale art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv" și ale art. 18 - "Limitarea folosirii restrângerii drepturilor" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține următoarele: Textele de lege supuse controlului de constituționalitate au fost modificate, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin dispozițiile art. I pct. 10 și pct. 16 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Așadar, în ce privește dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că modificările introduse prin art. I pct. 10 din Legea nr. 262/2007 nu au schimbat soluția legislativă inițial conținută și criticată de autorul excepției. Acesta susține, în esență, că textele de lege criticate îngrădesc în mod nejustificat accesul liber la justiție, întrucât instituie un termen de cel mult un an în care terții pot ataca în instanță un act administrativ unilateral considerat ilegal, termen care curge de la data emiterii actului administrativ unilateral atacat, în condițiile în care actul atacat nu este opozabil terților din momentul emiterii lui, iar atunci când vătămarea s-a produs, acțiunea devine tardivă. Or, Curtea constată că dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează obiectul acțiunii judiciare în fața instanței de contencios administrativ și constituie, așadar, transpunerea în planul legii organice a prevederilor art. 52 din Constituție, cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Ca atare, critica de neconstituționalitate formulată, referitoare la încălcarea art. 21, 51, 52 și 53 din Constituție, precum și ale art. 6 și ale art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este vădit neîntemeiată. De altfel, Curtea a mai examinat constituționalitatea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 față de aceleași texte constituționale invocate și în prezenta cauză și prin Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, a statuat, pentru argumentele acolo reținute, că acestea sunt în concordanță cu normele Legii fundamentale. În ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea observă că, în urma modificărilor introduse prin art. I pct. 16 din Legea nr. 262/2007, soluția legislativă inițial criticată a suferit modificări substanțiale. În actuala redactare, textul de lege stabilește ca dată de referință pentru calcularea termenului de decădere de un an data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz, fiind eliminată soluția, criticată de autorul excepției, ca acest termen de un an să se calculeze prin raportare la data emiterii actului administrativ atacat. Întrucât textul de lege inițial criticat a căpătat, prin modificările aduse, o altă configurație juridică, iar critica de neconstituționalitate a rămas, ca atare, fără obiect, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepție ridicată de Crina Mihailuc în Dosarul nr. 1.874/45/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din aceeași lege, excepție invocată de Crina Mihailuc în Dosarul nr. 1.874/45/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Cristina Mican în Dosarul nr. 440/186/2006 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, respectiv de Ion Erceanu în Dosarul nr. 363/54/2007 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 22 noiembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi