DECIZIE nr. 1067/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Fair & Full Insolvency Consulting I.P.U.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 66/2006 al Tribunalului Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curții Constituționale autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curții Constituționale datează din 28 martie 2007, partea a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanță. Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecății, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 66/2006, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Fair & Full Insolvency Consulting I.P.U.R.L. din Constanța. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate încalcă dreptul de liberă practică a profesiei de practician în insolvență, întrucât nu determină cu claritate "motivele temeinice" care pot sta la baza înlocuirii administratorului judiciar, legiuitorul lăsând la aprecierea exclusivă și pur subiectivă a judecătorului-sindic îndeplinirea condițiilor pentru luarea unei astfel de măsuri. Mai mult, atunci când înlocuirea se dispune din oficiu, hotărârea judecătorului-sindic nu ține seama de decizia adunării creditorilor prin care a fost numit administratorul judiciar. Astfel, în condițiile în care creditorii sunt principalele persoane interesate de modul în care practicianul în insolvență își îndeplinește atribuțiile cu care a fost învestit, decizia acestora de a-l menține în calitate de administrator apare ca fiind lipsită de relevanță. În concluzie, autorul excepției susține că dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 constituie o îngrădire nejustificată a dreptului unei persoane de a-și exercită în mod liber o activitate economică bazată pe libera inițiativă. Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că atribuțiile administratorului judiciar sunt stabilite printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 85/2006, precum și de către judecătorul-sindic, în temeiul art. 20 alin. (2) din lege, iar motivele temeinice care pot sta la baza luării măsurii de înlocuire a practicianului în insolvență sunt tocmai neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a acestor atribuții. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul consideră că accesul practicianului în insolvență la o activitate economică nu este îngrădit prin norma legală criticată, aceasta sancționând comportamentul neconform cu legea sau dispozițiile judecătorului-sindic al administratorului judiciar, în scopul asigurării unei bune desfășurări a procedurii insolvenței și a îndeplinirii obiectivelor acesteia. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conținut: "În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunță în camera de consiliu, de urgență, cu citarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor." Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 45, referitoare la libertatea economică. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că atribuțiile administratorului judiciar în cadrul procedurii insolvenței sunt cele stabilite prin art. 20 din Legea nr. 85/2006, care la alin. (1) enumeră principalele competențe, iar la alin. (2) dă posibilitatea judecătorului-sindic de a-i încredința administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuții pe care le consideră necesare. Art. 22 din lege prevede măsurile și sancțiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu își îndeplinește sau își îndeplinește defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic. Textul de lege criticat prevede una dintre aceste măsuri, și anume înlocuirea administratorului judiciar de către judecătorul-sindic. Înlocuirea practicianului în insolvență operează din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, judecătorul-sindic fiind obligat să se pronunțe printr-o încheiere care să cuprindă motivele temeinice care au condus la adoptarea unei astfel de măsuri. Curtea constată că dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu îngrădesc sub nicio formă accesul liber al persoanei la o activitate economică, consacrat de art. 45 din Constituție. Atâta vreme cât însuși textul constituțional prevede că exercitarea acestuia se desfășoară în condițiile legii, împrejurarea că, din motive care îi sunt imputabile în exclusivitate administratorului judiciar, acesta este înlocuit din dosarul de insolvență, în orice stadiu al procedurii, nu poate fi interpretată drept o îngrădire nejustificată a dreptului de a-și exercită în mod liber activitatea profesională. Independent însă de aceste circumstanțe, critica de neconstituționalitate nu poate fi reținută întrucât neagă legiuitorului competența conferită prin Constituție de a reglementa cadrul în care titularul unui drept are posibilitatea să și-l valorifice, luând în considerare drepturile și interesele legitime ale celorlalți titulari, pe care este ținut să le respecte. Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din lege, încheierea de înlocuire se pronunță în camera de consiliu, de urgență, cu citarea administratorului judiciar și a comitetului creditorilor. Într-un atare context, practicianul în insolvență are posibilitatea de a-și expune punctul de vedere cu privire la cererea de înlocuire și de a formula apărări în contradictoriu cu comitetul creditorilor, astfel că susținerea potrivit căreia textul de lege criticat lasă la aprecierea exclusivă și pur subiectivă a judecătorului-sindic îndeplinirea condițiilor necesare luării unei astfel de măsuri apare ca fiind neîntemeiată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Fair & Full Insolvency Consulting I.P.U.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 66/2006 al Tribunalului Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu