DECIZIE nr. 245/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Ion Tiucă - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată de instanța de judecată din oficiu în Dosarul nr. 1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 19 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 1.710/2006, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate de petenta Ana Ceobâcă împotriva Hotărârii nr. 4.901/2006, pronunțată de Comisia județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care aceasta a invalidat propunerea Comisiei locale Hangu de reconstituire a dreptului de proprietate a petentei asupra unui teren cu vegetație forestieră. În motivarea excepției instanța de judecată arată că prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 contravin principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece instituie diferențe de tratament juridic pentru persoane aflate în situații egale. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu conține nicio discriminare în raport cu criteriile egalității în drepturi și se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul acesteia îl constituie art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate prin art. I pct. 39 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora: "Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată li se vor acorda terenurile respective în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri." Instanța de judecată, din oficiu, invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Analizând excepția, Curtea constată următoarele: În susținerea neconstituționalității textului de lege criticat, instanța de judecată invocă o diferență de tratament juridic rezultată în urma modificării actului normativ în cauză, în sensul instituirii unei discriminări între persoane cărora li s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, până la modificarea acestuia prin Legea nr. 247/2005, și cei care au depus cereri de constituire a dreptului de proprietate ulterior modificării legii și care erau înscriși doar pe tabele nominale, fără a avea un titlu de proprietate. Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate. Așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 253 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, o eventuală diferență de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de succesiune în timp a legii, ce se aplică numai pentru viitor. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispozițiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele raportului anterior, deja produse înainte de intrarea în vigoare a acesteia, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, efectele legii anterioare rămânând neafectate. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislației în vigoare, întrucât aceasta ar antrena o modificare a regimului juridic și deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în situații identice, dar pentru care reglementarea legală în timp este diferită. Cele statuate în decizia menționată sunt valabile și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, excepție ridicată de instanța de judecată din oficiu în Dosarul nr. 1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie