DECIZIE nr. 206/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Lai Hanqin în Dosarul nr. 5.074/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, însoțit de interpretul autorizat de limba chineză, dl Ioan Budura, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă susține, prin traducător, că actul normativ criticat este o reglementare "imperfectă" sub aspectul obținerii drepturilor legale în România de către cetățenii străini. Arată că pe timpul șederii legale în țară a realizat investiții importante și și-a îndeplinit obligațiile legate de plată impozitelor aferente față de statul român și de aceea dispoziția Autorității pentru străini de părăsire a teritoriului țării i se pare abuzivă și arbitrară. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând, în acest sens, că prevederile art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 nu încalcă, prin conținutul lor, principiul nediscriminării. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la ocrotirea dreptului de proprietate privată, apreciază că acestea nu au incidență în cauză. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 3 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 5.074/2/2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Lai Hanqin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 din convenție și ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, "precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie și garantează dreptul de proprietate privată și dreptul persoanei la nediscriminare". În acest sens, se susține că, "prin refuzul de a se prelungi dreptul de ședere temporară cetățenilor străini pentru că le-a expirat mandatul de administrare, se limitează excesiv și discriminatoriu dreptul constituțional de proprietate al acestora". Măsura dispusă încalcă și principiul proporționalității, consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât este disproporțională în raport cu scopul pentru care a fost luată. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat nu contravine principiului nediscriminării, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 443/2006. În plus, consideră că dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, nu au incidență în cauza de față. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, având următorul cuprins: - Art. 55 alin. (1) lit. c) - Prelungirea dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale: "(1) Străinului intrat în România în scopul desfășurării de activități comerciale i se poate prelungi dreptul de ședere temporară, dacă: [à'61] c) face dovada că este acționar sau asociat al societății comerciale cu atribuții de conducere și administrare". În motivarea excepției, autorul acesteia invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, texte referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și ale art. 14 din convenție și art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, privind interzicerea discriminării. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autorul excepției consideră că dispozițiile art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România contravin dreptului de proprietate și principiului nediscriminării, astfel cum sunt consacrate prin normele constituționale și convenționale invocate. Arată, în acest sens, că cerința înscrisă la art. 55 alin. (1) lit. c) din ordonanță, potrivit căreia străinul care solicită prelungirea dreptului de ședere temporară trebuie să facă dovada că este acționar sau asociat al societății comerciale cu atribuții de conducere și administrare este excesivă, discriminatorie și disproporționată în raport cu finalitatea urmărită de legiuitor și încalcă, totodată, dreptul de proprietate al cetățeanului străin care, pe timpul șederii sale legale în țară, a realizat aici anumite investiții și deține o serie de bunuri în proprietate. Față de aceste susțineri, Curtea constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 este un act normativ ce reglementează regimul străinilor în România, astfel că, evident, se adresează exclusiv acestora și se aplică în mod unitar tuturor celor care se află în aceeași situație juridică. Prin urmare, criticile privind discriminarea pe criterii de origine națională nu pot fi reținute. De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens prin Decizia nr. 443 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, răspunzând, astfel, unor critici similare celor din prezenta cauză. Cât privește criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că textul de lege examinat nu conține norme privind acest drept și, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au incidență în cauză. Dispozițiile de lege criticate nu fac decât să enumere condițiile și actele necesare prelungirii dreptului de ședere temporară a străinilor în România în scopul desfășurării de activități comerciale, condiții ce se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitantul dreptului. Curtea observă, de asemenea, că, în cazul de față, invocarea excepției de neconstituționalitate a fost determinată de refuzul Autorității pentru străini de a acorda autorului excepției prelungirea dreptului de ședere temporară în România pe motivul că acestuia îi expirase mandatul de administrare al unei societăți comerciale. În consecință, motivele ce au determinat invocarea prezentei excepții, precum și argumentele ce o susțin nu au la bază o relație de contrarietate dintre textul legal criticat și o normă constituțională, ci, în realitate, privesc aspectele de fapt specifice speței, care pot fi apreciate doar de instanța de judecată în fața căreia se soluționează litigiul. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Lai Hanqin în Dosarul nr. 5.074/2/2006 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi