DECIZIE nr. 710/2023

Marian Enache - președinte

Mihaela Ciochină - judecător

Cristian Deliorga - judecător

Dimitrie-Bogdan Licu - judecător

Laura-Iuliana Scântei - judecător

Gheorghe Stan - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Elena-Simina Tănăsescu - judecător

Varga Attila - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 alin. (1) și ale art. 284 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Imre Zsolt Istvan senior și Imre Zsolt Istvan junior în Dosarul nr. 3.082/308/2018 al Judecătoriei Sighișoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 105D/2020.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

4. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală, susține că aceasta este, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Referitor la caracterul inadmisibil, arată că întreaga excepție de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentei cauze a fost invocată într-o cauză în care judecătorul de drepturi și libertăți a fost învestit să soluționeze o cerere de reducere sau de anulare a unei amenzi, motiv pentru care dispozițiile art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei.

5. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Face trimitere, în acest sens, la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la Decizia nr. 675 din 6 noiembrie 2018, arătând că prevederile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, permițând destinatarului lor să își adapteze conduita la exigențele legii penale. Mai susține că textele criticate constituie o aplicare a dispozițiilor constituționale referitoare la exercitarea drepturilor și la îndeplinirea obligațiilor legale cu bună-credință, aceasta fiind, de altfel, prezumată în orice cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea nr. 420/C/P din 19 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.082/308/2018, Judecătoria Sighișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 196 alin. (1) și ale art. 284 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Imre Zsolt Istvan senior și Imre Zsolt Istvan junior într-o cauză în care autorii excepției au formulat cerere de anulare și, în subsidiar, de reducere la minimum a amenzilor ce le-au fost aplicate ca urmare a faptului că aceștia au refuzat fotografierea și luarea amprentelor, măsuri ce au fost dispuse de organele de urmărire penală, conform prevederilor art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, referitor la prevederile art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susține că acestea sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu prevăd o procedură concretă conform căreia se realizează fotografierea/luarea amprentelor suspectului și nici nu fac trimitere la vreo normă legală care să reglementeze această procedură. Se arată că, în aceste condiții, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, organul de urmărire penală a refuzat să le prezinte autorilor excepției ordonanța emisă de procuror prin care s-a dispus fotografierea/luarea amprentelor, cu motivarea că dispozițiile art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală nu prevăd acest aspect. Cu privire la dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală, se susține că acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) teza întâi și ale art. 24 alin. (1). Se arată, în acest sens, că textul criticat creează discriminare între suspect și inculpat, întrucât, prin raportare la prevederile art. 94 alin. (4) din Codul de procedură penală, acestea permit doar persoanelor care au calitatea de inculpat, nu și celor care au calitatea de suspect, să studieze dosarul de urmărire penală, în condițiile dispunerii în privința lor a sancțiunii reglementate la art. 284 din Codul de procedură penală. Se susține, totodată, că prevederile art. 284 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil prin faptul că, în ipoteza analizată, permit doar organelor de urmărire penală și judecătorului de drepturi și libertăți să studieze dosarul cauzei, în timp ce suspectului îi este refuzat acest drept. Pentru aceleași motive, se susține că textul criticat încalcă dreptul la apărare al suspectului.

8. Judecătoria Sighișoara - Secția penală arată că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile și că drepturile suspectului sunt garantate prin art. 83, 89, 90, 92, 94 și 95 din Codul de procedură penală.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 196 alin. (1) și ale art. 284 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 196 alin. (1 ): „Organele de urmărire penală pot dispune fotografierea și luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care există o suspiciune că au legătură cu fapta comisă sau că au fost prezente la locul faptei, chiar și în lipsa consimțământului acestora.“;

– Art. 284:

(1) Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanță, iar de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată, prin încheiere.

(2) Persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare.

(3) Dacă persoana amendată justifică de ce nu și-a putut îndeplini obligația, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii.

(4) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanță va fi soluționată de judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheiere.

(5) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluționată de un alt judecător de drepturi și libertăți, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere.

13. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității în drepturi, ale art. 21 alin. (3) teza întâi cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 196 din Codul de procedură penală prevăd fotografierea și luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane, făcând parte din capitolul IX - „Fotografierea și luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane“ al titlului IV - „Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii“ din Partea generală a Codului de procedură penală; acest articol formează întregul conținut al capitolului IX anterior menționat.

15. În reglementarea celor două procedee probatorii mai sus menționate, art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că organele de urmărire penală pot dispune fotografierea și luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care există o suspiciune că au legătură cu fapta comisă sau că au fost prezente la locul faptei, chiar și în lipsa consimțământului acestora. De asemenea, alin. (2) și (3) ale aceluiași art. 196 prevăd că „organul de urmărire penală poate autoriza să se dea publicității fotografia unei persoane, când această măsură este necesară pentru stabilirea identității persoanei sau în alte cazuri în care publicarea fotografiei prezintă importanță pentru buna desfășurare a urmăririi penale“ și, respectiv, că „dacă este necesară identificarea amprentelor ce au fost găsite pe anumite obiecte sau a persoanelor care pot fi puse în legătură cu fapta ori locul comiterii faptei, organele de urmărire penală pot dispune luarea amprentelor persoanelor despre care se presupune că au intrat în contact cu acele obiecte, respectiv fotografierea acelora despre care se presupune că au avut legătură cu fapta comisă sau au fost prezente la locul faptei“.

16. Așadar, dispozițiile art. 196 din Codul de procedură penală nu prevăd o procedură distinctă de fotografiere a suspectului, a inculpatului sau a altor persoane și nici o procedură distinctă de luare a amprentelor. Aceasta întrucât cele două operațiuni anterior menționate au un caracter strict tehnic, constituind metode criminalistice care sunt puse în aplicare prin mijloacele specifice acestui domeniu. Însă, aplicând dispozițiile de principiu prevăzute la art. 286 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală - conform cărora procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale și soluționează cauza prin ordonanță, dacă legea nu prevede altfel, iar organele de cercetare penală dispun, prin ordonanță, asupra actelor și măsurilor procesuale și formulează propuneri prin referat - Curtea deduce că măsura fotografierii și cea a luării amprentelor se dispun, în faza urmăririi penale, prin ordonanță.

17. În aceste condiții, refuzul organului de urmărire penală de a aduce la cunoștința suspectului, a inculpatului sau a altei persoane faptul dispunerii în privința sa a măsurii fotografierii sau luării amprentelor constituie o problemă de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate, un astfel de refuz al organelor judiciare echivalând cu lipsa informării persoanei vizate cu privire la dispunerea acestei măsuri, aspect ce poate determina voința persoanei de a se supune efectuării acestui procedeu probator. În acest context, Curtea reține că precizarea făcută în cuprinsul textului criticat, conform căreia organele de urmărire penală pot dispune fotografierea și luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care există o suspiciune că au legătură cu fapta comisă sau că au fost prezente la locul faptei, chiar și în lipsa consimțământului acestora, are în vedere ipoteza în care persoana în privința căreia este dispusă una dintre măsurile analizate a luat cunoștință de dispunerea acesteia, prin faptul că i-a fost prezentată ordonanța emisă în acest sens, dar refuză să se supună respectivei măsuri.

18. Așadar, conținutul dispozițiilor art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală este clar, precis și previzibil, fiind în acord cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție.

19. În ceea ce privește dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală, acestea reglementează procedura privitoare la amenda judiciară. Potrivit alin. (1) al art. 284 anterior menționat, amenda judiciară se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanță, iar de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară și de instanța de judecată prin încheiere. Din interpretarea gramaticală a alin. (2) al aceluiași articol rezultă că ordonanța sau încheierea prin care se aplică amenda judiciară se comunică persoanei sancționate, care poate cere anularea sau reducerea amenzii aplicate în termen de 10 zile de la comunicare.

20. Așadar, actul prin care este dispusă amenda judiciară i se comunică persoanei vizate, prin urmare, aceasta ia cunoștință de conținutul acestuia pentru a putea formula cererea reglementată la art. 284 alin. (4) din Codul de procedură penală.

21. Dreptul suspectului sau al inculpatului de a lua cunoștință de conținutul dosarului penal în care are această calitate procesuală, prevăzut la art. 94 din Codul de procedură penală, are în vedere accesul suspectului sau al inculpatului la dosarul penal ce are ca obiect stabilirea vinovăției sale sub aspectul comiterii infracțiunii reținute în sarcina sa, fiind în egală măsură asigurat atât persoanelor care au calitatea de suspect, cât și celor care au calitatea de inculpat. Acest aspect rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform cărora avocatul părților și al subiecților procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal, cu cele ale alin. (8) al aceluiași articol, potrivit cărora dispozițiile art. 94 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul părților și al subiecților procesuali principali de a consulta dosarul. În acest context, Curtea precizează că, potrivit art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, inculpatul are calitatea de parte în procesul penal, iar, conform art. 33 alin. (1) din Codul de procedură penală, suspectul face parte din categoria subiecților procesuali principali. De altfel, potrivit tezei a doua a alin. (1) al art. 94 din Codul de procedură penală, dreptul de consultare a dosarului pe tot parcursul procesului penal nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.

22. În ceea ce privește dreptul unei alte persoane, în privința căreia a fost dispusă sancțiunea amenzii judiciare, de a consulta dosarul cauzei penale în care nu are calitatea de parte sau de subiect procesual principal, asigurarea unui astfel de drept ar fi lipsită de rațiune, câtă vreme aceasta nu justifică un interes legitim în soluționarea respectivei cauze penale, iar ordonanța sau încheierea prin care a fost dispusă în privința sa amenda judiciară îi este comunicată, conform art. 284 alin. (2) din Codul de procedură penală, fiindu-i astfel asigurat dreptul de a formula cerere de anulare sau de reducere a amenzii și, prin urmare, accesul la justiție și dreptul la apărare.

23. În acest context, Curtea precizează că actele de urmărire penală sunt confidențiale - aspect ce rezultă, pe de o parte, din prevederile art. 94 alin. (5) din Codul de procedură penală, conform căruia în cursul urmăririi penale avocatul are obligația de a păstra confidențialitatea sau secretul datelor și actelor de care a luat cunoștință cu ocazia consultării dosarului, iar, pe de altă parte, din dispozițiile art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală, care prevăd caracterul nepublic al procedurii în cursul urmăririi penale -, aspect care justifică neasigurarea dreptului de a consulta dosarul cauzei persoanelor care nu au o calitate dintre cele prevăzute la art. 94 alin. (1) și (8) din Codul de procedură penală. Totodată, în cursul fazei camerei preliminare și al judecății este, de asemenea, firesc ca dreptul de a consulta dosarul să fie asigurat doar persoanelor care manifestă un interes legitim în soluționarea respectivei cauze penale.

24. Prin urmare, interesul procesual al persoanei în privința căreia a fost dispusă sancțiunea amenzii judiciare de a cere anularea sau reducerea amenzii, drept asigurat prin dispozițiile art. 284 alin. (2) din Codul de procedură penală, este distinct de interesele legitime ale părților și ale subiecților procesuali principali ai cauzei penale referitoare la soluționarea respectivei cauze, diferență ce constituie un criteriu obiectiv, care justifică acordarea dreptului de a consulta dosarul cauzei penale doar suspectului și inculpatului, nu și altor categorii de persoane, care nu fac parte din categoriile prevăzute la art. 94 alin. (1) și (8) din Codul de procedură penală.

25. În ceea ce privește persoanele care au calitatea de suspect și cele care au calitatea de inculpat, astfel cum Curtea a arătat mai sus, acestora le este asigurat în egală măsură dreptul prevăzut la art. 94 din Codul de procedură penală, respectiv dreptul de a consulta dosarele cauzelor în care dețin calitățile anterior menționate.

26. Pentru aceste considerente, Curtea constată că dispozițiile art. 284 din Codul de procedură penală nu creează discriminare între categoriile de persoane mai sus analizate, calitatea procesuală diferită a acestora justificând asigurarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit prin raportare la prevederile art. 94 din Codul de procedură penală. Prin urmare, dispozițiile legale criticate sunt în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

27. În ceea ce privește conformitatea textului criticat cu dreptul la un proces echitabil și cu dreptul la apărare, Curtea reține că acestea sunt asigurate tuturor persoanelor în privința cărora pot fi dispuse amenzi judiciare, prin dispozițiile art. 284 alin. (2 )-( 5) din Codul de procedură penală, care prevăd comunicarea ordonanței ori a încheierii de amendare, precum și posibilitatea de a formula cerere de anulare sau de reducere a amenzii.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Imre Zsolt Istvan senior și Imre Zsolt Istvan junior în Dosarul nr. 3.082/308/2018 al Judecătoriei Sighișoara - Secția penală și constată că dispozițiile art. 196 alin. (1) și ale art. 284 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sighișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop