DECIZIE nr. 839/2006

Ion Predescu - președinte Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Tudorel Toader - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 și art. 182 din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Chesaru și Dumitru Mihalache în Dosarul nr. 200/33/2006 (nr. vechi 40/RG/2006) al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de Alexandru Chesaru prin care acesta renunță la excepția de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, arătând că excepția de neconstituționalitate este de ordine publică și nu se poate renunța la ea. Curtea, având în vedere că excepția de neconstituționalitate este de ordine publică, respinge cererea formulată de Alexandru Chesaru. Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la excepția de neconstituționalitate, pune concluzii de respingere a acesteia ca inadmisibilă, deoarece soluția legislativă criticată de autorii excepției a fost îndepărtată prin abrogarea art. 81 alin. 3 din Codul penal. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 27 iunie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 200/33/2006 (nr. vechi 40/RG/2006), Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 și art. 182 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Alexandru Chesaru, având calitatea de inculpat în cadrul unui proces penal, și a fost însușită și de către Dumitru Mihalache, având, de asemenea, calitatea de inculpat. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că exceptarea de la posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă este contrară prevederilor art. 23 și art. 24 din Constituție, deoarece împiedică instanța judecătorească să facă o justă individualizare a pedepsei. Astfel, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil și la o judecată dreaptă, dreptului de a beneficia de prezumția de nevinovăție și de a răspunde pentru fapta comisă în limitele săvârșirii acesteia și cu consecințele adecvate. Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât suspendarea pedepsei reprezintă doar o vocație, nu un drept de a beneficia de această măsură de individualizare a executării pedepsei. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul, invocând jurisprudența Curții Constituționale pronunțată în Deciziile nr. 508/2006 și nr. 65/2002, prin care s-a stabilit constituționalitatea art. 81 alin. 3 și a art. 182 din Codul penal, apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 182 din Codul penal sunt constituționale, necontravenind prevederilor constituționale invocate. În ceea ce privește art. 81 alin. 3 din Codul penal, arată că acesta a fost abrogat prin Legea nr. 278/2006, astfel că excepția a devenit inadmisibilă. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 81 alin. 3 și art. 182 din Codul penal, potrivit cărora: Art. 81 alin. 3: "Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum și în cazul infracțiunilor de vătămare corporală gravă, viol și tortură."; Art. 182: "Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani. Când fapta a fost săvârșită în scopul producerii consecințelor prevăzute la alin. 1 și 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani. Tentativa faptei prevăzute în alin. 3 se pedepsește." În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 23 și 24 din Constituție referitoare la libertatea individuală, respectiv la dreptul la apărare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu motivează în vreun fel pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 din Codul penal, considerând neconstituțională doar interdicția de a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de acest articol. Or, interdicția a fost prevăzută numai în art. 81 alin. 3 din Codul penal. Acest text de lege a fost însă expres abrogat, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin art. I pct. 31 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal, precum și pentru modificarea și completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal a devenit inadmisibilă. De asemenea, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care prevede că "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate", urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 din Codul penal. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată de Alexandru Chesaru și Dumitru Mihalache în Dosarul nr. 200/33/2006 (nr. vechi 40/RG/2006) al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori. 2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 din Codul penal, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2006. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea