DECIZIE nr. 1307/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 94 și art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel din București în Dosarul nr. 16.113/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 23 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 16.113/3/2008, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 94 și art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel din București într-o cauză civilă. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituționale ale art. 16, 21, art. 1 alin. (5), art. 15, 20, 51 și 53, precum și art. 6 și 7 din Legea nr. 303/2004, "tratatele, convențiile și actele adiționale la care România este parte, ratificate prin Legea nr. 30/1994 ", Carta socială revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, "art. 1 și urm. din Carta drepturilor omului, Recomandarea 21 a Consiliului European." În esență, în opinia autorului excepției, "datorită prevederilor textelor art. 93, 94, 95, 96, 97, 98, și 99 din Legea nr. 303/2004 ", justițiabilii nu se pot îndrepta prin acțiuni pentru daune și prejudicii împotriva judecătorilor care, în îndeplinirea atribuțiilor lor, au față de aceștia o atitudine ireverențioasă, le "încalcă cu nonșalanță și în mod intenționat" drepturile referitoare la "precădere, celeritate, termen rezonabil" și chiar dreptul la apărare. De asemenea, textele de lege criticate restrâng "dreptul la acțiune al justițiabililor și împiedică accesul liber la justiție al acestora, în vederea recuperării prejudiciilor materiale și morale de la judecătorii sau procurorii ce i-au prejudiciat." Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 94 și art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Textele de lege criticate sunt cuprinse în Capitolul I, Titlul IV al legii - "Răspunderea judecătorilor și procurorilor" și dispun cu privire la: răspunderea civilă, disciplinară și penală a judecătorilor și procurorilor, în condițiile legii; răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, în condițiile legii; cazurile și condițiile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erori judiciare; termenul de prescripție a dreptului la acțiune în situațiile menționate. Autorul excepției susține că textele de lege criticate încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) - "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", art. 21 - "Accesul liber la justiție", art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 15 - "Universalitatea", art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului", art. 50 - "Protecția persoanelor cu handicap", art. 51 - "Dreptul de petiționare", art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" și art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți". Se mai invocă încălcarea art. 6 și 7 din Legea nr. 303/2004, "tratatele, convențiile și actele adiționale la care România este parte, ratificate prin Legea nr. 30/1994 ", Carta socială revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, "art. 1 și urm. din Carta drepturilor omului, Recomandarea 21 a Consiliului European." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele: Textele de lege criticate fac parte din Capitolul I al Titlului IV din Legea nr. 303/2004 și stabilesc regulile generale aplicabile în cazul răspunderii judecătorilor sau procurorilor. Aceștia răspund, în condițiile legii, civil, disciplinar și penal. De asemenea, statul răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, ceea ce nu înlătură răspunderea judecătorilor sau procurorilor care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau cu gravă neglijență. Așadar, din cuprinsul dispozițiilor de lege criticate nu rezultă încălcarea normelor constituționale invocate de autorul excepției. De altfel, Curtea constată că principala critică referitoare la textele de lege vizate de excepția de neconstituționalitate privește imposibilitatea justițiabililor de a se îndrepta împotriva judecătorilor, "în mod direct", "pe cale civilă", pentru repararea prejudiciilor materiale și morale suferite. Or, sub acest aspect, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.052 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, constatând că răspunderea magistraților stabilită în condițiile legii nu înlătură răspunderea acestora pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, precum și că răspunderea statului nu mai este limitată doar la erorile judiciare săvârșite în materie penală, ci privește toate erorile judiciare, indiferent de natura cauzelor în care au fost săvârșite, lărgindu-se astfel garanția constituțională a acestei răspunderi. De asemenea, de exemplu, prin Decizia nr. 633 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005, Curtea a observat că problema erorilor judiciare se ridică în principal sub aspectul reparațiilor pe care societatea este datoare să le acorde celui care a suferit în mod injust de pe urma erorilor comise în sistemul judiciar, prevederile constituționale cuprinse în art. 52 alin. (3) consacrând principiul răspunderii obiective a statului în asemenea împrejurări. Cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții. În legătură cu invocarea încălcării prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 15 - "Universalitatea", art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului", art. 50 - "Protecția persoanelor cu handicap", art. 51 - "Dreptul de petiționare" și art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți", Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 94 și art. 96-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel din București în Dosarul nr. 16.113/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 2 decembrie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Gabriela Dragomirescu